Deși cu cele mai bune intenții, deseori spunem lucrurile greșite atunci când încercăm să ne ajutăm copilul să depășească un tantrum.
E inspăimântător, mai ales primele dăți. Te lasă fără cuvinte, cu un mare nod în gât. În timp ce creierul îți intră în stand by. Iar apoi auzi că din gură îți ies cuvinte pe care nu le-ai gândit. Cuvinte pe care știi că nu dorești de fapt să le spui. Dar care ies. Se rostogolesc unele după altele, fără să le poți opri. Da, un tantrum e înspăimântător. Dar ceea ce iese uneori din gura noastră este și mai și.
Gafăm fără să ne dăm seama
Mai repede sau mai târziu, învățăm să ne controlăm cât de cât în timp ce copilul are o criză de furie. Învățăm să îl înțelegem pe puiul de om care brusc s-a transformat din copilul dulce și inocent de acum un minut într-un mic extraterestru cu care nu te mai poți înțelege deloc. Învățăm să fim părinți empatici, să fim acolo pentru el. Dar, cu toate acestea, uneori tot gafăm, fără să ne dăm seama măcar.
Citește și sfaturile practice ale lui Mary Sheedy Kurcinka pentru situațiile în care copilul are o criză de nervi. Descarcă acum capitolul ”Crizele de furie”, din cartea ”Cum să crești un copil energic”. Acesta este disponibil AICI
Un articol pe care ar trebui să îl citească orice părinte care s-a confruntat cu un tantrum în public: Ce NU vreau să aud când copilul meu face un tantrum
În confuzia de moment, le spunem copiilor lucruri pe care nu ar trebui să le spunem. Sau, cel puțin, nu ar trebui să le spunem în acele momente atât de teribile și pentru ei, și pentru noi. Dr. Shefali Tsabary, psiholog și autoare de renume a unor cărți în domeniul parentingului, numește cele mai comune greșeli pe care părinții le fac în timpul unui tantrum, rostind fraze care nu doar că nu calmează situația, ci o înrăutățesc.
„Folosește-ți cuvintele”
Este o greșeală des întâlnită mai ales printre părinții moderni, spune Dr Shefali. Da, să îl încurajezi pe copil să-și folosească cuvintele e un lucru bun, de obicei. Dar nu în timpul unui tantrum, când este evident că cel mic nu se poate controla, că sentimentele pe care le are sunt mult prea puternice pentru a le face față. În special în cazul copiilor mai mici de șase ani, este greu de crezut că ei se vor opri brusc din urlat, trântit și tăvălit pe jos pentru a-ți explica ție, clar și concis, care este problema. În schimb, cel mai probabil că se vor frusta și mai mult, din cauză că vor percepe acel „folosește-ți cuvintele” ca pe-o așteptare în plus din partea noastră, ca pe-o nouă încercare a noastră de a-i controla.
Ce putem face în schimb? Le putem accepta supărarea, cu calm și fără reproșuri. E important să le arătăm copiilor noștri că suntem acolo pentru el, să îi ținem în brațe (dacă ne lasă), dar fără a încerca să îi controlăm sau să le redirecționăm emoțiile. Să le arătăm că putem face față acestei furtuni, că au un punct de sprijin în noi dacă doresc, fără a-i pune să își stăvilească valul de sentimente.
„Ce s-a întâmplat? De ce plângi? Explică-mi, te rog!”
Din nou o greșeală despre care Dr. Shefali spune că este frecvent întâlnită printre părinți. În timpul unui tantrum, în loc să ne conectăm cu copiii, îi bombardăm uneori cu întrebări ce nu-și au rostul pe moment. Sigur, intențiile sunt bune. Vrem să le arătăm puilor noștri că suntem preocupați de problema lor. Dar rezultatul este exact pe dos. În timpul unui tantrum, copiii vor doar să-și strige durerea, să se elibereze de sentimentelele care-i năpădesc. Nu vor să dezbată chiar în acel moment de la ce a pornit totul. Așa că este mai bine să nu le punem întrebări. Să nu îi punem să-și justifice sau să raționalizeze comportamentul. Să îi lăsăm în schimb să se exprime pur și simplu, așa cum știu ei mai bine în acele momente. Să îi învățăm că nu are de ce să le fie frică de sentimentele lor, indiferent cât de puternice sunt. Emoțiile, supărările, furia, toate sunt normale. Apar și trec, și niciodată nu trebuie negate.
„Oprește-te acum, că altfel….”
Este un lucru absurd să te aștepți ca cel mic să se opreasă brusc în mijlocul unui tantrum doar pentru că tu, adultul, îi ceri asta. Sau pentru că îl ameninți că, dacă nu se va opri „fix în secunda asta”, vor exista consecințe. Știi și tu că nu se poate opri. Și probabil că nici nu te așteptați cu adevărat să se oprească, ci este doar modul tău de autoapărare în fața șuvoiului de sentimente care se revarsă din trupul lui micuț. Doar că puiul tău nu va percepe cuvintele tale astfel. Nu va știi că, de fapt, te ia doar gura pe dinainte, că urmezi fără să vrei niște tipare pe care le-ai văzut și simțit pe pielea ta când erai copil.
Cuvintele rănesc și când ai un tantrum
În schimb, cuvintele tale îl vor frustra mai tare, îl vor răni mai mult, îi vor transmite că ar trebui să se simtă rușinat de sentimentele pe care le are, că este slab și imatur din cauză că nu le poate face față. Și, sunt convinsă, acesta este ultimul lucru pe care vrei să îl faci, nu doar în timpul unui tantrum, ci în general. Eu cel puțin știu sigur că nu asta doresc să îi transmit copilului meu, deși recunosc că am făcut toate cele trei greșeli enumerate de Dr. Shefali.
Citește și sfaturile practice ale lui Mary Sheedy Kurcinka pentru situațiile în care copilul are o criză de nervi. Descarcă acum capitolul ”Crizele de furie”, din cartea ”Cum să crești un copil energic”. Acesta este disponibil AICI
