Psiholog: „Există două jocuri care ne ajută să descoperim semne de abuz la copii – bagheta magică și bebelușul de jucărie.” Cum le putem folosi acasă

Uneori, copiii sunt abuzați chiar de persoanele în grija cărora se află. Părinți, educatori, bone. Greu de crezut, dar se întâmplă. De aceea, e bine să recunoaștem semne de abuz la copii pentru a putea interveni la timp. „Dacă există doar suspiciunea, atunci inițierea unor jocuri de rol poate facilita deschiderea copilului spre a împărtăși problema și, mai apoi, de a explora aceasta într-un cadru sigur, terapeutic”, spune psihologul Raluca Predescu. Cu ajutorul acestuia, aflăm cum se comportă un copil abuzat, de câte feluri este abuzul și cum să aplicăm jocurile de rol cu copiii chiar dacă nu suntem specialiști.

Un copil abuzat la grădiniță sau creșă nu reușește întotdeauna să spună acasă ce i s-a întâmplat. I se schimbă însă comportamentul, iar acest lucru trebuie să fie un semnal de alarmă pentru părinți. Sau pentru oricine îl poate ajuta.

Semne de abuz la copilul mic

„La creșă, semnalele unui abuz asupra copilului se manifestă în primul rând prin spaima pe care o arată copilul în prezența adulților străini. Nu vorbim despre un plâns de separare, ci despre o încremenire a copilului în propriul corp, despre gesturi fizice compulsive, de eliberare. Atitudinea față de joc și joacă a unui copil abuzat este pasivă, deși jocul este în mod natural combustibilul zilnic de energie”, scrie profesoara Maria Manea, cadru didactic cu peste 15 ani de experiență la catedră, într-un articol pentru Totul Despre Mame.

• CITEȘTE AICI ARTICOLUL COMPLET: Abuz fizic la grădiniță sau creșă. Cum se comportă acasă un copil care a fost abuzat

Semnele abuzului la copilul preșcolar, școalar și adolescentul

Chiar și după învață să vorbească, „un copil abuzat se manifestă prin lipsa limbajului, printr-o dezvoltare motorie lentă, are ticuri, coșmaruri, manifestă agresivitate, neliniște, sadism cu animalele, depresie, nu leagă relații și are o tendință excesivă de a minți, de a fura”, spune psihologul Raluca Predescu.

La adolescenți, potrivit acesteia, semne de abuz se manifestă prin anxietate puternică, depresie, bullying, consum de substanțe, auto-vătămare, dar și stimă de sine redusă, neîncredere, masochism, lipsa empatiei, a creativității, a autonomiei, ostilitate și idei suicidare. Ce emoții simte un copil abuzat? Indiferent de felul de abuz la care a fost supus, „atât copiii, cât și adolescenții care au experimentat diferite forme de abuz pot simți frică, furie, tristețe, vinovăție, rușine, confuzie”, explică psihologul Raluca Predescu.

De câte forme este abuzul

Abuzul poate lua mai multe forme, fiecare având consecințe grave asupra dezvoltării și bunăstării copilului. Principalele forme de abuz includ:

1. Abuz fizic: orice acțiune care cauzează vătămare fizică copilului, cum ar fi lovituri, bătăi, arsuri sau alte forme de agresiune fizică. Acestea pot lăsa urme fizice vizibile, dar și traume psihice.
2. Abuz emoțional sau psihologic: comportamente care afectează stima de sine și bunăstarea emoțională a copilului – umilirea, intimidarea, izolarea, amenințările și criticile constante. Acest tip de abuz poate fi greu de identificat, deoarece nu lasă urme fizice, dar poate avea efecte devastatoare pe termen lung.
3. Abuz sexual: orice formă de contact sexual sau comportament cu conotație sexuală față de un copil, inclusiv mângâierile nepotrivite, expunerea la materiale pornografice sau orice alt act sexual forțat. Abuzul sexual este unul dintre cele mai grave tipuri de abuz și poate avea consecințe pe termen lung asupra dezvoltării psihologice și emoționale a copilului.
4. Neglijare: aceasta este o formă de abuz în care nevoile de bază ale copilului nu sunt îndeplinite. Neglijarea poate fi fizică (lipsa alimentației adecvate, a îmbrăcămintei sau a unui adăpost sigur), medicală (lipsa îngrijirii medicale necesare), educațională (neglijarea educației) sau emoțională (lipsa afecțiunii și a suportului emoțional).
5. Exploatare: acest tip de abuz implică folosirea copilului în scopuri economice sau pentru profit personal, cum ar fi munca forțată, prostituția infantilă sau traficul de copii. Exploatarea copilului poate fi extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea sa și poate include și elemente de abuz fizic, emoțional sau sexual.

Fiecare dintre aceste forme de abuz poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice, emoționale și psihologice a copilului și necesită intervenție promptă și adecvată pentru a proteja copilul și a-i oferi sprijinul necesar pentru a se recupera.

• CITEȘTE ȘI: Abuzul verbal asupra copiilor. Efecte negative

Cum se comportă un copil abuzat

Comportamentul unui copil abuzat poate varia în funcție de tipul de abuz suferit. Iată semne de abuz la copii:

1. Comportamentul copilului abuzat fizic

• Are vânătăi, tăieturi sau alte leziuni inexplicabile sau care nu corespund explicațiilor oferite.
• Manifestă o frica de atingere sau reacții de retragere la contactul fizic.
• Evită anumiți adulți sau are o teamă aparentă față de un adult specific.
• Oferă explicații contradictorii sau evită discuțiile despre rănile vizibile.
• Poartă haine neadecvate, de exemplu, haine cu mâneci lungi în zile calde, pentru a ascunde semne de abuz.
• Are un comportament agresiv sau, dimpotrivă, este foarte supus față de ceilalți copii sau adulți.

2. Comportamentul copilului abuzat emoțional sau psihologic

• Stima de sine este scăzută, copilul se descrie pe sine ca fiind „rău” sau „fără valoare”.
• Se auto-izolează social sau se retrage din activități sociale și cercuri de prieteni.
• Evită contactul vizual și manifestă o timiditate excesivă.
• Poate manifesta regresii în comportament, cum ar fi suptul degetului, udarea patului sau frica de întuneric la vârste nepotrivite.
• Comportamente auto-agresive, cum ar fi auto-mutilarea sau vorbirea despre sinucidere.
• Manifestă anxietate extremă sau crize de furie inexplicabile.

3. Comportamentul copilului abuzat sexual

• Folosește informații sexuale inadecvate pentru vârsta lui sau un interes excesiv pentru teme sexuale.
• Are un comportament sexualizat față de alți copii sau adulți.
• Simte o frică intensă de a fi lăsat singur cu anumite persoane sau refuză de a merge în anumite locuri.
• Poate manifesta regresii în comportament, cum ar fi suptul degetului, udarea patului sau frica de întuneric la vârste nepotrivite.
• Acuză dureri inexplicabile în zona genitală, infecții urinare recurente sau sângerări.
• Are schimbări bruște de comportament, cum ar fi iritabilitate sau probleme de comportament la școală.

4. Comportamentul copilului neglijat

• Are înfățișare neîngrijită, cum ar fi haine murdare sau nepotrivite, igienă precară.
• Manifestă o foame constantă sau o obsesie pentru hrană, adeseori fiind surprins furând mâncare.
• Dă dovadă de lipsa de energie sau manifestă o letargie aparentă, copilul poate părea apatic sau epuizat.
• Absenteism școlar frecvent sau întârzierea constantă la școală.
• Are probleme de dezvoltare fizică și mentală, cum ar fi întârzieri în vorbire, mers sau alte abilități.

5. Comportamentul copilului exploatat

• Manifestă oboseală cronică, pare epuizat, somnolent sau este constant neatent.
• Absentează frecvent de la școală sau e incapabil să se concentreze la școală.
• Evită discuțiile despre activitățile zilnice sau despre locurile unde a fost.
• Are anxietate extremă sau teamă legată de a merge acasă sau în anumite locuri.
• Evită autoritățile sau îi este frică să vorbească cu adulții, mai ales dacă este întrebat despre situația sa familială.
• Are semne fizice de muncă forțată – răni pe mâini, pe spate.

Aceste semne de abuz sunt o indicație clară că un copil suferă și necesită atenție și intervenție imediată. Este important ca adulții din jurul copilului să fie atenți și să acționeze prompt pentru a proteja copilul.

• CITEȘTE ȘI: Drama copilului bătut și a celui care își vede mama lovită de tată. Ce va fi el la maturitate? Abuzator sau abuzat?

Ce este jocul de rol

Jocul de rol este o tehnică terapeutică folosită pentru a ajuta copiii să exprime și să proceseze experiențele lor, inclusiv cele legate de abuz. Jocul de rol implică recrearea sau simularea unor situații prin jocuri structurate în care copilul este dirijat să joace diferite roluri și scenarii sau să folosească păpuși, figurine, obiecte pentru a prezenta relații, evenimente sau sentimente.

„Pentru copiii care au suferit deja o traumă, tot jocul îi ajută să-și exprime emoțiile”, spune psihologul. Spre exemplu, Jocul de-a spitalul este recomandat celor care au trecut printr-o intervenție chirurgicală și le este greu să o integreze. „Invităm copilul să realizeze o operație pe o păpușă sau pe un animal de pluș. Acest lucru îl ajută să simtă că are control și că poate face asta într-un mediu de siguranță”, explică Raluca Predescu. Exprimarea emoțiilor se poate face și cu ajutorul desenului. „Copilul desenează o experiență grea, traumatică și este invitat să rupă foaia, să o mototolească, să își exprime emoțiile în raport cu acest eveniment și să obțină un sentiment de control.”

Cum funcționează jocul de rol în terapie

Jocul de rol este o tehnică puternică și eficientă, mai ales pentru copiii care nu au capacitatea verbală de a descrie abuzul sau nu se simt confortabil să o facă direct. Pentru a avea rezultate, se creează un spațiu sigur și non-amenințător în care copilul să se poată exprima liber, fără teama de judecată sau pedeapsă. Se pot folosi jucării, cum ar fi păpuși sau animăluțe de pluș, fiecare dintre acestea primind câte un rol. De exemplu, copilul alege o păpușă care să reprezinte un părinte, iar alta care să îl reprezinte pe el însuși.

Prin intermediul jocului, copilul poate recrea situații care l-au afectat, fie conștient, fie inconștient. Prin jocul de rol, copiii pot dezvălui informații despre abuzuri pe care nu pot sau nu doresc să le exprime verbal. Modul în care copilul joacă anumite roluri, alegerea personajelor sau acțiunile pe care acestea le întreprind pot oferi indicii importante despre experiențele traumatice.

Ce jocuri de rol putem face acasă

„Dacă există doar suspiciunea că ceva nepotrivit/rău s-a întâmplat cu copilul, atunci inițierea unor jocuri de rol ajută. Jocurile de rol ajută copiii cu anxietate și pun în scenă o situație care le-a provocat probleme, anxietate sau alte emoții puternice, pentru a descoperi care este teama din spate, mai spune Raluca Predescu. Specialistul recomandă două jocuri de rol pe care părinții le-ar putea folosi în încercarea lor de a afla ce se ascunde în spatele unor comportamente problematice la copiii lor.

„Bagheta magică este jocul în care copilului primește o baghetă și i se spune că aceasta are puteri magice și îi poate împlini trei dorințe. Este posibil ca printre acele dorințe să se afle și problema cu care se confruntă”, explică psihologul.

Un alt joc de rol pe care specialistul îl propune părinților este acela cu bebelușul de jucărie. „I se permite copilului să se joace liber cu el. Dacă se poartă urât cu păpușa, este posibil ca cineva să se fi purtat așa cu el. Dacă atinge păpușa în locuri nepotrivite sau o dezbracă (mai mult decât din curiozitate), poate fi un semn de abuz sexual.”

• CITEȘTE ȘI: Psiholog Monica Lespezanu: „Un copil abuzat astăzi va fi adultul agresor de mâine sau adultul victimă” – Totul Despre Mame

Cum îi îndrumăm în jocul de rol ca să descoperim ceea ce îi supără

„Dacă ne referim strict la jocul de rol, putem să încurajăm copilul să aleagă un personaj, o epocă istorică, un personaj de basm sau din filme, un super-erou pe care să îl joace. Noi încercăm să facem parte din poveste, în funcție de narațiunea pe care o va crea, întrebându-l ce personaj putem juca. Putem să îi punem întrebări de ce are o anume superputere, de ce a ales acel personaj, ce îi place la el și să îl validăm pentru creativitate și alte calități pe care le va manifesta. Practic copilul va deveni altcineva, un personaj iar rolul nu este creat doar din fantezie, ci și din experiența lui reală”, explică psihologul Raluca Predescu.

Cum putem folosi terapia prin joc în cazul adolescenților

Terapia prin joc funcționează mai bine la cei mici. Aceștia nu au capacitatea de a înțelege și nici vocabularul necesar pentru a putea vorbi despre frământările lor. Până în jurul vârstei de 11 ani, cei mai mulți copii nu au dezvoltată gândirea abstractă esențială pentru exprimarea unor sentimente mai complexe. Jocul este modalitatea prin care ei se exprimă, învață, descoperă.

La adolescenți, când imaginea de sine este nesigură, în schimbare, fragilă, este posibil să ne lovim de anumite rezistențe din partea lor. „În cazul lor, terapia de grup sau grupurile de suport pot fi o soluție mai bună. La fel și teatrul, instrumentele muzicale pentru exprimare emoțională sau mănușile de box pentru descărcarea furiei, anxietății”, spune psihologul.

• CITEȘTE ȘI: Cum ajung elevii victime sexuale ale profesorilor. Cazurile Kristof Lajos și Alfred Bulai. „Abuzatorul alege victime cu vulnerabilități. La primul semn, copiii trebuie învățați să spună Nu!”

Când este nevoie de ajutorul unui terapeut specializat

În terapia prin joc rolul părinților este vital. Astfel, ceea ce pot face părinții este să se joace cu copiii lor într-o primă etapă, fără un scop anume, pentru a dezvolta o anumită familiaritate cu jocul și a se conecta.

Când vorbim de traume mai profunde sau abuz, abordarea este mai delicată. De aceea, este recomandat ca părinții să consulte un specialist dacă există această suspiciune, mai ales dacă acestea s-au petrecut în cadrul familiei. Reconstruirea unui mediu asemănător poate declanșa reacții puternice pe care părintele să nu știe cum să le gestioneze.

Raluca Predescu, psiholog

Jocul și terapia prin joc au un rol esențial în dezvoltarea inteligenței la copii. Prin stimularea memoriei, atenției, percepției și poate fi de un real folos pentru copiii cu anumite dificultăți precum ADHD, anxietate sau alte tulburări de comportament.

Potrivit psihologului, terapia prin joc poate ajuta copiii să se adapteze la situații noi, să depășească anumite situații critice (divorț, o boală gravă, abuz), să devină mai empatici, să învețe să relaționeze mai bine, că comunice mai bine și să își gestioneze emoțiile puternice.