Vă propunem cele mai frumoase poezii pentru mama, despre iubirea pe care mămicile o poartă puilor lor și despre relația specială mamă- copil.
Nu insistați să îi învățați pe cei mici poeziile dacă ei nu își doresc acest lucru și, mai ales, evitați să le cereți să recite în fața altor adulți, dacă acest lucru îi intimidează. Sunt poezii de suflet, pe care le puteți citi împreună și pe baza cărora puteți discuta despre relația dintre voi.
Vă recomandăm și cartea Parenting cu iubire. Descoperă-ți instinctele de părinte, pe care o puteți cumpăra de AICI
Poezii pentru mama- versuri pline de admirație și recunoștință
M-a crescut mama în poală, de Nina Casian
M-a crescut mama în poală
De la leagăn pân’ la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.
M-a-nvățat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc.
M-a-nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
M-a-nvățat să nu m-alint
M-a-nvățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.
Mamă bună, mama dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai crescut!
De ziua mamei, de Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăț măcar
De pe carte o urare.
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.
Dar îți dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor
Și pe mâna asta care
Mă-ngrijește-n fiecare zi
Cu atâta dor!
Zile lungi și voie bună
Îți doresc eu mult,
Și mă rog de flori să-ți spună
Să mă ierți, mămică bună,
Că nu știu mai mult!
Mama, de Panait Cerna
Din vârsta fericirii fără minte,
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte.
De lume răzlețită și sfioasă,
În rama de salcâm zăresc o casă.
Și-n casă, într-un colț întunecat,
Văd un copil de mama lui certat.
Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline
Și-adoarme-ncet copilul, în suspine.
Dar peste noapte-o biruiește dorul
Și mama merge unde-i doarme-odorul.
El simte cum s-apleacă peste dansul
O umbră bună ce îi șterge plânsul.
De gâtul ei s-atârnă în neștire.
Toți îngerii din ceruri îi sunt frați!
Învăluiți de-a candelei lucire,
Copil și mamă dorm îmbrățișați.
Mama, de George Coșbuc
În vaduri ape repezi curg
Și vuiet dau în cale
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipești-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colțuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Și torc în rând cu tine;
Sunt încă mici și tată n-au,
Și George nu mai vine.
Un basm cu pajuri și cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci s-asculți povestea ei
Și stai îngândurată.
Și firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă,
Spui șoapte fără de-nțeles,
Și ochii tăi stau țintă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când firul se desfiră…
Te uiți la el și nu-l ridici,
Și fetele se miră.
…O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung privești –
Ce vezi?” întreab-o fată.
Nimic… Mi s-a părut așa!”
Și jalea te răpune,
Și fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai știu și eu la ce gândeam?
Aveți și voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Sa-l văd venind,
Aș mai trăi o viață.
E dus și voi muri dorind
Să-l văd odată-n față.
Așa vrea poate Dumnezeu,
Așa mi-e datul sorții,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morții!”
Afară-i vânt și e-nnorat, ,
Și noaptea e târzie;
Copilele ți s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând;
E dus și nu mai vine!
Și-adormi târziu cu mine-n gând,
Ca să visezi de mine!
Poezii pentru mama- o colecție plină de duioșie
Mama, de Grigore Vieru
Foicică dulce poamă,
Toată lumea are mamă:
Mielul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea și dispare,
La tot puiul bine-i pare,
Că din nou e dimineață
Și-și vede maica la față.
Mama
Sus, pe cer, sunt multe stele.
Pe pământ sunt floricele,
Dar niciuna dintre ele
Nu-i ca ochii mamei mele.
Fiecare pui
Are mama lui
Și eu tot așa
Am mămica mea!
Poezie de Ziua mamei
E ziua mamei mele
Și totu-i plin de flori
Îi simt aici prezența
Ca de atâtea ori.
Suavă ca un ghiocel
Obrajii de lalea
Parfumul ei de trandafir
Așa e mama mea.
Te iubesc, măicuța mea
Pentru tot ce-mi dăruiești
Te iubesc, măicuța mea
Așa cum ești.
Aș vrea să-i dau o floare
Să semene cu ea
Dar nicio floare-n lume
Nu e ca mama mea.
Poezii pentru mama- o colecție plină de duioșie
Mamei de Alexandru Vlahuţǎ
Din vremurile apuse ş-atât de fericite,
Aducerile-aminte adesea mǎ-mpresoarǎ.
Ce de viaţǎ-n urmǎ!… Ca un potop mǎ-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoarǎ
Din vremurile apuse ş-atât de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi şi sfinte!
Şi ca din carţi, trecutul fantastic mi s-aşterne;
Atâtea dulci vedenii îmi picurǎ în minte,
Cu durerosul farmec al pierderii eterne!…
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi şi sfinte!
Figura te cuminte, duioasǎ şi seninǎ,
Rǎsare, scumpǎ mamǎ, din vremile acele,
Ca o madonǎ sfântǎ, scǎldatǎ în luminǎ,
Ce clarǎ stǎ-n pervazul copilariei mele
Figura ta cuminte, duioasǎ şi seninǎ!
Mama mea
Mama mea-i o mamă bună,
Inima-i e cuib de lună,
Tot ca tata e şi ea,
E ca orice mamă, stea.
De la ea ştiu tot ce ştiu,
Ea m-nvaţă cum să fiu
Cum să merg, cum să vorbesc,
Şi cât de frumos să cresc
Sărut’ mâna mamă bună,
Viaţa ta îmi e cunună
Îţi promit pentru mai bine,
Că voi fi şi eu ca tine.
De ziua mamei
Soare azi de ziua mamei
Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Pe toţi norii să-i goneşti.
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate
Îţi doresc dragă măicuţă
Mult noroc şi sănătate.
