Poezii cu îngeraşi
Îngerașii
Nevăzuţi ei zboară lin
Şi se-ascund în nori de vată
De-a lor cântec ceru-i plin
Şi ciupesc a lunii roată.
Zâmbitori şi fericiţi
Merg şi ei acum la şcoală.
Alfabetul cel cu sfinţi
Maica bună-l ţine-n poală.
Slavă Tatălui ceresc
Cântă marea lor oştire
Pe poporul diavolesc
Îl înfrânge prin slujire.
Povestea îngerașilor
– Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.
– Spune-mi-o cea mai frumoasă!
– Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.
Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu – Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.
Într-o clipă! Ca- n poveşti!
Nouă cete îngereşti.
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.
Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.
A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii
Îngerașul întristat
– Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cei care I-a zidit.
Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.
Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.
Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!
Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.
Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.
