Obiceiuri de tăierea moțului la români le întânim în toate zonele țării, cu unele diferențe. Singurii care nu au această tradiție par a fi ardelenii, bănățenii, și dobrogenii, dar la oltenii, muntenii, bucovinenii și moldovenii se întrec în petreceri de pomină atunci când își tund pentru prima oară copilul. De unde vine acest obicei? Când este bine să se întâmple? Ce spune biserica și ce e de făcut în ziua respectivă vei afla în articolul de față.
În majoritatea zonelor geografice „tăierea moțului” sau „tăiatul din păr” se petrece la prima aniversare a copilului. Unii spun că se poate face acest obicei până la 3 ani, dar majoritatea părinilor aleg să-l facă mai devreme, ca să poată tunde copilul. Biserica ortodoxă nu încurajează astfel de practici pentru că ele nu țin de creștinism, sunt obiceiuri laice, pâgâne, care nu au de-a face cu divinitatea.
Originea acestui obicei vine din vremea geto-dacilor
Pe vremea strămoșilor noștri nu exista noțiunea de botez, nici de petreceri aniversare cu tăiere de moț, cadouri și nași. Totul era destul de simplu și se petrecrea în familie. Cam la 8-9 zile după nașterea copilului, geto-dacii îi dădeau acestuia un nume, îi „tăiau perii” sau pur și simplu îl tundeau de tot.
Era chemat înțeleptul satului care avea darul de a citi viitorul copilului și, doar uitându-se la el, acesta îi prevestea viitorul, cu ajutorul zeiței Fortuna. Părinții copilului aveau obligația de a aduce ofrande zeilor casei și să se închine acestora.
Studiile entografice arată că obiceiul numit „tăierea moțului la copil” ar fi apărut pentru prima dată în Imperiul Rus, unde se practica doar în cazul băieților, nu și al fetițelor și era un fel de recunoaștere a bărbăței, a puterii, a superiorității lor. Partea amuzantă tocmai acum vine! Înainte de tăiatul moțului se spune că băiatul rus nu trebuia nici tuns, nici spălat, pentru că pe vremea aceea se credea că apa aduce boli năpraznice, ba chiar moartea copilului.
După ce-i făceau copilului prima baie, mama îl ținea deasupra unei mese, peste care așezase o blană, iar tatăl îl tundea. Părul proaspăt tuns era adunat cu atenție, pentru că făcea minuni! O partea din el era folosit pentru „a afuma copilul” ca să-i asigure superioritatea, puterea, iar o altă partea era păstrată pentru a-l vindeca de alte boli în timpul vieții.
Revenind la geto-daci, legendele vechi spun că o căpetenie a acestora l-ar fi rugat pe Zalmoxis, zeul suprem, să-i învețe cum să aibă o armată de ostași neînfricați. Zeul i-a sfătuit să practice un ritual când băiețelul (viitorul ostaș) împlinea 1 an și să-l repete până la a treia aniversare.
Cel care oficia slujba trebuia să ia pruncul de sub-braț, să-l așeze cu piciorușele pe bucata de fier și apoi să-l ridice până la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului de aceasta și rostind următoarea frază: „fie ca acest prunc să fie sănătos și să crească mare și puternic ca fierul”.
De-a lungul anilor „datul de-a grinda” al vechilor geto-daci a suferit numeroase interpretări și modernizări și așa am ajuns la „tăiatul moțului” de astăzi, dar semnificația a rămas aceeași: îndepărtarea sau luarea fricii din sufletul copilului!
Obiceiuri de tăierea moțului la români pe zone geografice
În Bucovina
Tăierea moțului se face cu ocazia onomasticii copilului sau a unuia dintre părinți. Ziua de nume este socotită în această zonă mai importantă decât cea de naștere, tocmai de aceea este aleasă de bucovineni pentru tăierea moțului. Dar atenție! Localnicii spun că moțul se poate tăia doar lunea, joia sau sâmbăta, numite și „zile slobode”.
Marțea sunt „trei ceasuri rele” și copilul va avea ghinion dacă îi tai moțul atunci, miercurea și vinerea sunt zile de post și nu se fac petreceri nici în ruptul capului, iar duminica e zi de sărbătoare religioasă și nu se taie moțul copilului. Moțul copilului se taie de către nași sau de altcineva străin, în niciun caz de părinții copilului!
În Oltenia și Muntenia
Petrecerea e una de pomină și se organizează când copilul împlinește 1 an sau, în unele cazuri, înainte de cea de-a treia aniversare. Nașii îi vor cumpăra copilului hainuțe noi, cu care îl îmbracă în ziua respectivă.
Înainte de miezul nopții toată lumea se strânge în jurul mesei pe care este așezat copilul. Părul din creștet este legat cu o panglică și tăiat de nași. Moțul se păstrează precum era tradiția la strămoșii noștri.
Apoi copilul este pus să aleagă un obiect de pe tava pe care părinții și nașii i-au pregătit-o dinainte. Pe tavă se pun diverse obiecte care pot prevesti, prin alegerea lor, viitorul copilului: carte, foarfecă, chei de mașină, un instrument muzical, o icoană etc. Copilul are 3 șanse să aleagă un obiect.
În Oltenia și-n Muntenia moțul se taie doar băieților, fetelor „li se rupe turta”. Turta este pregătită din cocă de cozonac, arătoasă și foarte gustoasă, care se rupe deasupra capului fetei în formă de cruce.
Unii părinți păstrează moțul copilului într-o cutiuță specială, alții îl îngroapă a doua zi la rădăcina unui pom fructifer, simbol al prosperității în viața celui mic.
Se pare că în Prahova, moțul copilului se ia la împlinirea vârstei de 2 ani și nu 1, cum este obiceiul în toată zona de sud a țării!
În Moldova
Moldovenii taie moțul taie atât fetelor, cât și băieților și, bonus, fac o turtă indiferent de sexul copilului, ca să nu fie cu supărare pentru nimeni! Petrecerea se poate face acasă la nași sau la părinții copilului, în general este un eveniment de familie.
Toată lumea aduce cadouri copilului, iar nașii pleacă acasă cu un „plocon” din partea finilor. Înainte se dădeau animale, păsări, țuică, vin, acum se pot oferi cadouri simbolice!
Vremea din ziua respectivă are o conotație aparte: dacă afară este soare, copilul va avea o viata luminoasă și norocoasă, iar dacă este înnorat, sunt semne ca viata lui va fi agitată și plină de provocări.
În unele zone din Moldova (dar și din sud) suvița de păr este lipită pe un bănut de argint, cu ceară picurată din lumânarea de la botez și nașul o oferă spre păstrare părinților copilului. Exact ca în trecut, există credința că această șuvință îl va vindeca de sperieturi, frică și alte spaime sufletești, dacă este afumat cu firele de păr tăiate la Moț. Se zică că, dacă șuvița este pierdută, copilul va suferi de dureri de cap!
După ce s-a încheiat ritualul tăierii moțului, „copilul este trecut prin turtă”, pe care nașii o rup deasupra capului tău.
La moldovenii mai există obiceiul de a oferi copilului bijuterii atunci când i se taie din păr întâia oară: cercei pentru fetițe și o brățară (numită „Dragoșana sau „brățara lui Dragoș”) pentru băieței.
În Dobrogea
Nu toată lumea taie moțul sau rupe turta copilului. Petrecerile sunt ceva mai „potolite” decât în alte zone ale țării. Cei care o fac însă, aleg ca zi, înainte de împlinirea primului an de viață a celui mic.
Petrecerea se organizează acasă la părinții copilului și pe o masă sau pe o tavă i se pun câteva obiecte în față din care el să aleagă două-trei. Obiectele alese simbolizează viitoarea carieră pe care o va îmbrățisa atunci când devine adult.
Ce spune Biserica despre aceste obiceiuri de tăierea moțului la români
Dacă ai fost atentă ce se întâmplă la Botez, ai înțelege de ce preoții spun că „tăiatul moțului este un obicei păgân”, lipsit de orice conotație religioasă. Ei bine, imediat după săvârșirea Tainei Botezului, preotul îl unge cu mir pe copil și-i taie din păr pentru prima dată în viața sa.
Astfel, acest ritual este îndeplinit încă din ziua Botezului, iar alte practici pe care părinții aleg să le facă ulteior au doar o semnificație, simbolică, distractivă, care nu are nicio influență asupra viitorului copilului.
Acum, în loc de concluzie, fiecare face cum crede că este mai bine! Petrecerile de „tăierea moțului” s-au împământenit la noi și deja par o chestiune obligatorie, chiar dacă nu este! Viitorul copilului tău nu va fi afectat dacă nu-i tai din păr când împlinește vârsta de 1 an, dar poate fi o modalitate distractivă de a celebra prima sa aniversare!
