Iarna, de Vasile Alecsandri

TOTUL DESPRE MAME

    Iarna, de Vasile Alecsandri

    Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpada,
    Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă
    Fulgii zbor plutesc în aer că un roi de fluturi albi,
    Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi

    Ziua ninge, noaptea ninge, dimineață ninge iară!
    Cu o zale argintie se îmbrăca mândră țara;
    Soarele rotund și palid se prevede printre nori
    Că un vis de tinerețe printre anii trecători.

    Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
    Că fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare
    și pe-ntinderea pustie, fără nume, fără drum,
    Se văd stelele pierdute sub clabucii albi de fum.

    Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
    Strălucește și desmiarda oceanul de ninsoare.
    Iat-o sanie ușoară care trece peste văi…
    în văzduh voios răsuna clinchete de zurgălăi.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa