Iarna, de Demostene Botez

TOTUL DESPRE MAME
iarna

    Iarna, de Demostene Botez

    Sfredeluș cu alți băieți
    Se cufundă prin nămeți,
    Și ridică în ogradă
    Un om mare de zăpadă.
    Are trup, fără picioare,
    Cu o căpățână mare,
    Ochii negri, din cărbune,
    Seamănă cu două prune.
    Pare tot dintr-o bucată
    Și acoperit cu vată.
    Alb, ca-ntr-un cearșaf, în ger,
    Cade ca un bărbier.
    E umflat și e bondoc,
    Ca-mbrăcat într-un cojoc.
    Și de-l încălzește-o rază
    Când e soare la amiază,
    El începe-ncet să plângă.
    I-a căzut urechea stângă
    Și pe urmă până-n seară
    Nasul s-a topit: pic, pic,
    Parcă ar fi fost de ceară…
    Și n-a mai rămas nimic.

    Citește și: Colinde românești: Colindăm, colindăm iarna…
    Citește și: Colinde românești: Din an în an
    Citește și: Iarna, de Vasile Alecsandri

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa