Pe fereastră prinde flori
Și-n obraji lasă bujori.
(gerul)
Cine-i meșter iscusit
Și cu iarnă a venit
Și-n fiecare dimineață
Îmi pictează flori de gheață?
(gerul)
Cine pune peste noapte
Un pod zdravăn peste ape?
(gerul)
Flori de gheață la fereastră
Copii-s la sobă-n casă!
Derdelușul s-a albit,
Ce anotimp a sosit?
(iarnă)
A venit babă din munți,
Peste râuri făcând punți
și a prins spunând povești,
Flori de gheață la ferești.
(iarnă)
Totu-i înghețat în drum,
Florile-s pe geam acum,
în soba focul trosnește,
Spune, ce anotimp este?
(iarnă)
Cine vine cu steluțe
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(iarnă)
De zăpadă câmpul e acoperit,
Nu mai stă ninsoarea
Cine a venit?
(iarnă)
Lin sosește în odaie,
Și-n ghetuțele curate,
Încep iute să se-arate,
Daruri multe, îmbelșugate.
Ia ghicește tu acum,
Cine-i moșul asta bun?
(Moș Nicolae)
E un moș,
Cu nașul ros’.
Iarnă lasă jucării
La cei mai cuminți copii.
(Moș Crăciun)
Cine-i oare moșul bun
Ce da daruri de Crăciun?
(Moș Crăciun)
Intră pe horn
Noaptea când dorm.
(Moș Crăciun)
Cine pune darul sau,
În ghetuțe la copii?
Este sfânt și este bun,
Spune-i numele acum.
(Moș Nicolae / Sfântul Nicolae)
Sunt albă și pufoasă,
Mă aștern pe străzi, pe case,
Bulgări moi eu fac din ea
și un mare om de nea.
(zăpada)
Albă ca și creta,
Moale ca lâna,
Ușoară ca pana,
Piere ca spuma.
(zăpada)
Moale, albă și pufoasă,
Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)
Albă plapumă și moale
S-a întins pe deal, pe vale,
Iar când vine ,
Se topește plăpumioară.
(zăpada)
Om făcut de mâna mea,
Cu ochi negri și lulea.
Nici-un viscol nu-l răstoarnă,
Că e sprijinit de iarnă.
(omul de zăpadă)
Stă în curte, lângă pom.
îi zici om, dar nu e om;
și când soarele-ncălzeste,
Nu-l mai vezi, că se topește.
(omul de zăpadă)
Stă pe loc și nici nu-i pasă
și-i atâta de răcit!
Dar nu vrea să vină-n casă…
Că nu-i place! – L-ați ghicit?
(omul de zăpadă)
Mic, ușor, purtat de ,
Cade, cade la pământ,
Tine cald ca un vesmant.
(fulgul de zăpadă )
Parc-ar fi niște petale,
Ori steluțe ce dansează
Norii le presara iarna
si pe gene ți le așează
(fulgii de zăpadă )
Vin oițe de la mute
Cu steluțe-n frunte.
(fulgii de zăpadă )
Deși nu e vară,
Albi fluturii zboara.
(fulgii de zăpadă )
Stele reci de vânt purtate
Au căzut pe drum, pe stradă,
Parcă-s stele de mătase,
și sunt albe și ușoare,
Ce sa fie oare?…
(fulgii de zăpadă)
Ștrengar ce umblă hai-hui,
Uite-l în palmă. Nu-i!
(fulgul de zăpada)
Verde-n vară, verde-n iarnă!
La Crăciun are beteală,
Globuri,steluțe-arginții,
Ce pom e asta, copii?
(bradul)
Iarnă-n frig, vară la soare,
Neschimbat e la culoare!
(bradul)
Sus pe coama munților,
Munților, cărunților,
Stă voinicul cel țepos
Veșnic verde și frumos.
(bradul)
Când coboară de la munte,
Căpăta veșmânt de gală,
Cu o mândră stea în frunte
Și podoabe de beteală.
(bradul)
Sus pe culmi înalte crește
Lumea-n case îl poftește
Îi da daruri să le țină
Și potire de lumina!
(bradul)
Tulpină, frunze ace are,
Verde e și pe ninsoare,
De Crăciun este tăiat
Pentru a fi înfrumusețat.
(bradul)
E copac frumos, iubit,
De Moș Crăciun împodobit.
(bradul)
Tot cu vârfu-n jos
Crește, mereu crește,
Soare-l da jos!
Gerul îl ocrotește!
(țurțurul de gheață)
Ce crește cu vârful în jos?
(țurțurul de gheață)
Are tălpi perechi, lucioase,
Fine și alunecoase!
Sprintenică și ușoară,
Prin zăpada parcă zboară!
(sania)
Când nu e zăpada
Doarme în ograda,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(sania)
Are tălpi, n-are picioare,
Fuge iute doar la vale,
Iar la deal, urcă agale.
(sania)
Cu ea iarnă sus în deal
Vin iute nu am habar,
Pe zăpada alunec tare,
Nimeni nu ne stă în cale?
(sania)
Fără căi și fără roate,
O nălucă cu tălpici
Fuge pe șosea de lapte …
Ce-o fi asta?… Ghici!
(sania)
Citește și: Ghicitori de toamna
Citește și: Ghicitori cu fructe
Citește și: Ghicitori despre legume şi fructe
