Căldură mare, de Ion Luca Caragiale

TOTUL DESPRE MAME

Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.

Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.F.: Nu pot, domnule.D.: De ce?F.: E încuiată odaia.D.: Bate-i, să deschidă.F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.D.: Care va să zică, a plecat?F.: Nu, domnule, n-a plecat.D.: Amice, eşti… idiot!F.: Ba nu, domnule.D.: Zici că nu-i acasă.F.: Ba-i acasă, domnuleD.: Apoi, nu ziseşi c-a plecatF.: Nu, domnule, n-a plecat.D.: Atunci e acasă.F.: Ba nu, da’ n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.D.: Unde?F.: În oraş.D.: Unde!?F.: În Bucureşti.D.: Atunci să-i spui c-am venit eu.F.: Cum vă cheamă pe dv.?D.: Ce-ţi pasă?F.: Ca să-i spui.D.: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…F.: Cine?D.: Eu.F.: Numele dv.?D.: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni…F.: Bine, domnule.D.: Ai înţeles?F.: Am înţeles.D.: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.F.: Unde?D.: Ştie dumnealui… Da’ să vie neapărat.F.: Când?D.: Când o putea.F.: Prea bine.D.: Ai înţeles?F.: Am înţeles.D.: A!… şi dacă vede pe amicul nostru…F.: Care amic?D.: Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita!F.: Se poate să uit?D.: …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte!F.: Ţiu, domnule…
D.: … deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui.
F.: Bine, domnule.

Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.
D.: A!… ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?F.: Care d. Costică?D.: Stăpânu-tău.F.: Care stăpân, domnule?D.: Al tău… d. Costică.F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar…D.: Ei! şi dacă-i propitar?F.: Îl cheamă d. Popescu.D.: Şi mai cum?F.: Cum, mai cum ?D.: Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum?F.: Nu pot să ştiu.D.: Nu-l cheamă Costică Popescu?F.: Nu.D.: Nu se poate.F.: Ba da, domnule.D.: Apoi vezi?F.: Ce să văz?D.: Îl cheamă Costică?F.: Ba, Mitică.D.: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?F.: Numărul 11 bis…D.: Nu e vorba de 11 bis.F.: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.D.: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?F.: Strada Pacienţii…D.: Strada Pacienţii?… imposibil!F.: Nu, domnule, e strada Pacienţii.D.: Atunci, nu e asta.F.: Ba-i asta.F.: Nu.F.: Ba da.D.: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.F.: Aşa?D.: Aşa.F.: Atunci, nu e aici.D.: Foarte bine.

Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!Birjarul: Nu slobod… este muştiriu, mo roc…D.: Care muştiriu?B.: Nu ştii la mine, mo roc…D.: De unde l-ai luat?B.: Ghe acolo, mo roc.D.: Apoi, nu sunt eu?B.: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?B.: Ala nu ştii, mo roc.O babă trece. Domnul opreşte birja.Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?Baba: Asta e, măiculiţă.D.: Ei, aş!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar !
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?Băiatul: Strada Pacienţii…D.: Eşti un prost!… înainte, birjar!

Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!Sergentul: Ordonaţi!D.: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?S.: Chiar asta e.D.: Imposibil.S.: Da, domnule, asta e.D.: …la d. Popescu, numărul 11 bis…S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză…D.: A !… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa