Zilele astea, războiul politic se poartă pe toate liniile. Nu doar în spațiul public, nu doar online și la TV, ci a ajuns politica în familie, direct în sufragerie. Bunicii își ceartă copiii, copiii își amenință părinții, nepoții asistă neputincioși. Se ciondănesc vecinii între ei, se strică prietenii de-o viață… Plutesc în atmosferă dezbinarea, frica și frustrarea. Tot ceea ce reușim să facem e să ne arătăm colții și să nu ne mai înțelegem între noi. Casa a devenit un mediu ostil. Ce-o fi în mintea copiilor care ne privesc? Și cum ne oprim?
„Am pacienți la cabinet care în ultimele zile mi-au spus: mi-e frică. Pacienți cu anxietate, care simt că, așa cum se arată viitorul, nu va mai fi nimic să-i protejeze și atunci simt o teamă intensă. Pentru că intensitatea unei emoții ascunde, de fapt, o nevoie. În cazul ăsta, nevoia de securitate”, ne-a spus psihoterapeutul Corina Dobre. „Și într-o bulă, dar și în cealaltă, e vorba de emoții puternice, pentru că cei care au votat acum partide care mizează pe tema suveranismului sunt oameni care s-au simțit până acum neauziți, neînțeleși, nevalidați”, creionează psihologul întregul tablou. Bunici, părinți, copii, cu toții simțim emoții puternice zilele acestea când a ajuns politica în familie. Iar ca să oprim furia, primul pas e să înțelegem cum am ajuns aici.
- CITEȘTE ȘI: Și eu sunt furioasă că țara a fost condusă de netrebnici! Dar nu mă răzbun pe copiii mei
De ce unii bunici au ochi doar pentru „partidul care crește pensiile”
Bunicii din familiile de azi și-au trăit tinerețea sau maturitatea într-un sistem totalitar. Mulți au nostalgia unor vremuri în care „statul le dădea tuturor un loc de muncă” și de multe ori trec cu vederea sacrificiile personale făcute în acea epocă. Pentru mulți, comunismul a însemnat stabilitate economică, care, se pare, a cântărit mai mult decât lipsa libertății de exprimare, cenzură și teama de autorități. Alegerea lor reflectă o preferință pentru partide care promit stabilitate economică bazată pe dezvoltarea companiilor autohtone și protecție socială, fără să ia în calcul prețul plătit pentru astfel de promisiuni. Pentru ei, alegerile politice ale copiilor sunt egoiste: partide care favorizează tinerii și elitele, ignorând nevoile pensionarilor.
O altă perspectivă: viața fără libertăți fundamentale nu e viață
Cei care au trăit după 1989 au avut parte de o lume complet diferită, cu acces la informație, dreptul de a-și exprima opiniile și posibilitatea de a călători oricând și oriunde. Pentru ei, viața fără libertăți fundamentale este imposibilă. Prioritățile lor sunt educația copiilor, promovarea la locul de muncă și un viitor marcat de prosperitate și libertate. Sunt frustrați de corupție și de partidele care bat pasul pe loc, precum și de politicienii cu principii anti-europene.
- CITEȘTE ȘI: Vorbiți-le copiilor despre manipulare! Nu-i lăsați pradă algoritmilor, boților, propagandei!
Cum a ajuns naționalismul să cucerească vârstnici și tineri
Până de curând, politica în familie, făcută la masa de duminică devoala, în general, două curente: de dreapta și de stânga. Lucrurile s-au schimbat semnificativ odată ce naționalismul a escaladat, atrăgând atât generațiile mai în vârstă, cât și tinerii, bulversându-i pe cei care nu s-au așteptat nici o clipă la o astfel de răsturnare de situație și făcând ca tensiunile în familii să crească.
De ce bunicii sunt atrași de naționalism
Pentru generațiile care au trăit în perioada comunistă, sentimentul naționalist se poate lega de nostalgia pentru ordine și siguranță. Regimul comunist a cultivat ideea unei Românii puternice și autonome, chiar dacă în practică acest lucru a însemnat multe restricții. Pe de altă parte, este vorba și de frica de globalizare. Integrarea în Uniunea Europeană sau influențele occidentale sunt uneori percepute ca o amenințare la identitatea națională.
Însă globalizarea nu trebuie percepută ca o amenințare, ci ca o oportunitate de a învăța din diversitate și de a adopta bune practici din alte țări. Identitatea națională nu dispare prin integrarea europeană sau expunerea la influențe externe; dimpotrivă, ea poate deveni mai bogată prin schimburi culturale. Refuzul de a accepta schimbările globale poate lăsa o societate în urmă, atât economic, cât și cultural. Frica de influențele occidentale sau de pierderea identității naționale este adesea folosită de politicieni pentru a manipula opinia publică și pentru a crea diviziuni.
Tinerii și atracția pentru liderii naționaliști
Deși din alte motive, un segment semnificativ de tineri a început să îmbrățișeze idei naționaliste. Sunt oameni care caută soluții radicale pentru problemele nerezolvate ale țării, iar naționalismul le oferă o iluzie a schimbării rapide și eficiente. Ideologiile legionare sau figurile autoritare sunt percepute ca exemple de integritate și sacrificiu pentru țară, ceea ce poate fi atractiv pentru o generație deziluzionată de actuala clasă politică. Platformele digitale amplifică mesaje naționaliste, adesea prezentate într-un mod atrăgător pentru tineri, combinând tradiția cu elemente moderne. Iar liderii politici care promovează afinități legionare sau putiniste profită de frustrările sociale și economice pentru a polariza și mai mult societatea. Putinismul e văzut ca un model de putere care respinge valorile liberale și promovează independența națională, iar legionarismul reprezintă pentru unii lideri simbolul sacrificiului și al purității morale, ignorând însă caracterul extremist și violent al acestuia.
Însă legionarismul nu e doar extremist și violent. E ilegal! Frustrările tinerilor sunt reale, dar răspunsurile sunt greșite. Deziluziile legate de clasa politică actuală sunt justificate de corupție, ineficiență și lipsa unei viziuni clare. Cu toate acestea, răspunsul nu este întoarcerea la modele autoritare, ci implicarea activă în construirea unei democrații mai solide și responsabile. Promovarea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe este strict interzisă. Orice tentativă de a reabilita ideologia legionară încalcă Legea nr. 217/2015, cunoscută și ca „Legea antilegionară”. Aceasta stipulează că elogierea crimelor împotriva umanității, inclusiv a celor comise de mișcarea legionară, este o infracțiune.
Copiii sunt victime în acest război de sufragerie. Cum îi apărăm?
Din orice parte a baricadei ne-am afla, am simțit zilele acestea ce înseamnă dezbinarea. Iar martori ne-au fost propriii copii, care au asistat la certuri, tensiuni și reproșuri între oamenii pe care îi iubesc și admiră cel mai mult.
Certurile vehemente, mai ales pe teme intense, precum politica, pot crea un mediu instabil emoțional pentru copii. Ei se pot simți în pericol, chiar dacă conflictul nu îi vizează direct. Tonul ridicat, limbajul apăsat sau tensiunea pot fi amenințătoare și de neînțeles. Copiii învață prin observație, iar conflictele frecvente îi pot face să creadă că certurile sunt o modalitate normală de a gestiona dezacordurile
Psiholog Corina Dobre
Chiar dacă e important pentru copii să vadă cum se formează o opinie politică și cum se exprimă părerile opuse, atunci când situația este prea tensionată, iar adulții nu pot fi un exemplu pentru copii, e de preferat ca schimbul de replici să înceteze. „Dacă simți că discuția degenerează, ia o pauză și spune clar: «Discuția asta devine intensă. Hai să o continuăm când suntem mai calmi!»”, spune psihologul Corina Dobre. Acest lucru îi arată copilului tău că adulții pot gestiona diferențele și conflictele într-un mod sănătos. Normalizează faptul că, deși avem puncte de vedere diferite, ne pasă în continuare de celălalt, explică specialistul.
„Dacă fiecare rămâne în realitatea lui și se crede cel mai deștept, ne luăm gâtul”
Au mai rămas câteva zile până la turul al doilea de scrutin, iar certurile din familie au aceeași miză: ca celălalt să-și schimbe votul. Realist vorbind, acest lucru este puțin probabil dacă discuțiile se poartă pe ton ridicat, cu reproșuri și o avalanșă de argumente logice, spune Corina Dobre.
Mai bine interesează-te cum de a ajuns cel de lângă tine să aibă o opinie politică cu care tu nu rezonezi deloc. Care este raționamentul lui și, mai presus de orice, care e emoția care îl face să voteze astfel? Poate se simte speriat, poate se simte respins, neînțeles, poate simte că niciodată până acum nu a avut puterea să schimbe lucrurile, că niciodată până acum nu a contat pentru clasa politică… Poate îți spune: «Eu mă sunt speriat că se va umple țara de minorități sexuale» ori «Sunt speriat că progresiștii ne vând țara!». De abia acum, când fricile au fost rostite, putem trece la partea rațională”, explică psihoterapeutul.
„Dacă nu aducem discuția într-o zonă emoțională, dacă nu răspundem la emoție cu emoție, dacă nu suntem curioși, dacă punem etichete și încălcăm limitele personale, vom rămâne în realități paralele. Dacă nu scădem emoția în intensitate și fiecare continuă să se creadă cel mai deștept, ne luăm gâtul. Să plecăm de la premisa că nu trebuie să fim neapărat de acord, dar să ne ascultăm unii pe alții. Să ne gândim că alegerile se încheie, dar relațiile cu oamenii de lângă noi rămân”, este concluzia psihoterapeutului Corina Dobre.
Ponturi pentru a ne putea privi în ochi în loc să ne sărim la beregată
Când opiniile politice sunt pe cale să dezbine familia, fă un pas în spate și gândește-te la consecințele pe termen lung. În definitiv, scopul este să creștem o generație care să fie nu doar informată, ci și capabilă să-și formeze propriile opinii, respectându-i pe cei din jur. Într-o familie, la fel ca într-o țară, trecutul reprezintă bunicii noștri, iar viitorul sunt copiii. Prezentul este liantul între cele două vremuri. Iată câteva ponturi pentru a reduce tensiunile și pentru a transforma situația într-o oportunitate de învățare și apropiere bunici-părinți-nepoți:
- organizați o seară a amintirilor în familie, unde adulții le pot arăta copiilor și nepoților fotografii vechi, le pot povesti despre comunism, despre cozile la pâine, despre pericolul de a vorbi liber pe teme politice.
- înlocuiți discuțiile politice cu cele despre democrație și despre cum s-au schimbat drepturile și libertățile.
- vizionați împreună documentare despre comunism sau evenimentele de după 1989 și discutați pe baza lor.
- vorbiți despre momentele dificile prin care ați trecut împreună: poate o boală sau o provocare financiară. Aceste amintiri pot pune față în față diferențele politice, care devin mai puțin importante în comparație cu legăturile emoționale. Indiferent de opiniile politice, familia este un spațiu de sprijin și siguranță, iar amintirea momentelor în care v-ați unit pentru a depăși greutățile poate întări legăturile.
- vorbiți despre valorile comune ale familiei și insistați pe ideea de solidaritate, care se traduce prin sprijin reciproc în momente dificile, respect – tratarea tuturor cu demnitate, indiferent de vârstă sau poziție, sănătate, siguranță. Acest lucru poate ajuta la depășirea barierelor politice.
- arătați-le copiilor că opiniile diferite sunt normale și sănătoase. Stabiliți reguli clare pentru discuțiile în familie, cum ar fi să vorbiți pe rând sau să nu întrerupeți pe cei care vorbesc. Înainte de toate, ascultați!
