Poezii scurte pentru copii de 6 ani

Anca Vlad
copil carte citit bec

Versuri amuzante sau înduioșătoare, ușor de reținut. Iată 15 poezii scurte pentru copii de 6 ani.

Oul, de Grigore Vieru

Am găsit în prag un ou,
Ouşorul este nou.
Nou ca roua de sub stele,
Cald ca gura mamei mele.

Căluţul, de Grigore Vieru

Măi căluţ, eşti trist de tot.
Acuşi zahăr am să-ţi scot!
Îţi dau zahăr şi halva,
Numai nu fi trist aşa! 

Broaştele şi Luna, de Emilia Plugaru

Toate broaştele din lac
Cântă-n noapte „Oac, oac, oac!!!”
Luna, la auzul lor,
Iese iute dintr-un nor.

O broscuţă strigă-ntruna:
– Uite Luna! Iată Luna!
Hai cu toatele în cor
Să-i cântăm un cânt de dor!

„Oac-oac-oac, oac-oac-oac!!!” –
Cântă broaştele din lac.
Din cer luna le aude
Şi fuguţa… iar se-ascunde.

Văcuţa Ilenuţei, de Emilia Plugaru

Dimineaţa Ilenuţa
Îşi scoală de zor văcuţa,
O apucă de frânghie
Şi la câmp cu ea o-mbie.

– Hai văcuţă la plimbare
Unde e verdeaţă mare,
Să paşti multă iarbă deasă,
Să faci smântânică grasă.

Smântânica tare-mi place –
Mama tort din ea îmi face,
Tort gustos îţi dau şi ţie,
Iar tu lăptişorul mie.

Vine toamna, de Emilia Plugaru

Soarele e tandru,
Vara caldă trece,
Vine sora Toamnă.
– Cântă, Chiriece!
– Cântă, Chiriece –

Lăutar cu strună,
Doar în cântec dulce,
Toamna îşi adună,
De pe plaiul nostru
Roadele bogate.

– Tu eşti solul roadei,
Cântă, cântă frate!

Melcul şi furnica, de Emilia Plugaru

– Eşti un leneş, nu munceşti.
Stai mereu la umbră-n casă,
Te-ai născut cu ea în spate
Şi de muncă nici că-ţi pasă.

– Furnicuţo, zice melcul,
Nu-i mai judeca pe toţi.
Ia-ţi şi tu căsuţa-n spate
Şi aleargă dacă poţi,

Pe cărare ziua toată,
După spice, grăuncioare
Şi abia atunci, surată,
Zi cât eşti de muncitoare.

A-nflorit o păpădie!, de Otilia Cazimir

Nici o floare:
Numai pete mari, de soare…
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.

Se întinde drept spre cer
Pe codiţa lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Şi-i tot ger –

Îşi adună pămătuf,
În tecuţa-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduţ, de puf!

Motănaş-Motănel…, de Otilia Cazimir

Motănaş, motănel,
Cu codiţa după el,
Vin să torci, vin să dormi,
Pe băiat să mi-l adormi!

Pentru asta ţi-oi plăti
După cât îmi vei munci:
De mi-i fi motan cuminte,
Ţi-oi da lapte şi plăcinte,
Iar obraznic de mi-i fi,
Ţi-oi plăti ce ţi-oi plăti,
Dar te-oi trage de codiţă
Şi ţi-oi da o bătăiţă!

Să desenăm, de Constanța Buzea

În oraş,
O căsuţă cu etaj.
În căsuţă, un dulap.
În dulap, ca să scap,
Desenez doar un ciorap.

În ciorap e loc destul
Pentru un pisic sătul.
Dacă am vedea prin el,
Prin pisoiul mititel,
Am vedea un şoricel,

Iar în şoarece-am vedea
Ghemuit pe cineva
Atât de mic şi de amărât,
Care moare de urât.

Purcelul, de Grigore Vieru

Stă purcelul jos în paie:
„Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie”
Şi s-a dus s-o facă-n glod.

Ce spunea un băieţel, de Constanța Buzea

Îmi spunea un băieţel
Că ar vrea mult, mult şi el
Să se facă o zi miel,
Ca să poarte clopoţel.

Racul, de Grigore Vieru

Racul este croitor,
Meşter bun şi silitor.
Coase fuste la răţuşte,
Băsmăluţe la broscuţe.

Albinuţa, de Grigore Vieru

– Albinuţă mititea,
Semeni cu măicuţa mea,
Semeni cu măicuţa mea!
– Drept, copile, tot aşa,
Aleargă şi maica ta,
Aleargă şi maica ta!

– Albinuţă, cum lucrezi?
Colo-n stup nimic nu vezi,
Colo-n stup nimic nu vezi!
– Fagurul şi cu mierea
Luminează casa mea!
Luminează casa mea!

Două mere, de Grigore Vieru

Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumuşel cei mici se spală
Şi se duc cuminţi la şcoală.

Maică în ghiozdan le pune
Câte două mere bune
Şi creioane, cărţi, caiete
Şi le dă în mâini buchete.

Eu sunt mic, rămân acasă,
Vreau să plâng, că nu mă lasă…
Şi-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.

Însă ce să fac cu ele?
Fie chiar să-mi dea şi-o poală.
Eu vreau două, două mere,
Dar să le mănânc la şcoală.

La şcoala iepuraşilor, de Grigore Vieru

Iepuraşilor li-i dată
O problemă complicată.
Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subţirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit,
Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Necăjit fără măsură,
Şi tot cată în plafon
Şi tot roade din creion.

 

 

 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa