Poezii pentru grupa mijlocie

Anca Vlad

    Micuții s-au obișnuit deja cu programul și cu regulile impuse de colectivitate și abia așteaptă o serbare ca să-și pună în valoare calitățile. Indiferent că e vorba despre ziua copilului, a mamei sau serbarea de sfârșit de an, poeziile sunt nelipsite în cele mai multe grădinițe. Pentru ei am alcătuit o listă cu câteva dintre cele mai drăguțe poezii pentru grupa mijlocie.

    MULT ÎMI PLACE GRĂDINIȚA

    Mult îmi place grădinița
    Cu ferestrele de soare
    Unde vine și Scufița
    Și pitici cu bărbi fuioare

    Ce mai lume minunată.
    La tot pasul întâlnesc!
    Poate oare să nu-ți placă
    Acest rai copilăresc?

    OMUL DE ZĂPADĂ

    om de zăpadă

    Autor: Marin Moscu

    Sprijinit într-un toiag
    Stă-n ogradă un moșneag.
    Poartă-n cap o oală veche
    Răsturnată pe-o ureche.

    Ochii negri și lucioși
    Sunt cărbuni din vatra scoși
    Nu-i lipsește nici lulea.
    Parcă pufăie din ea.

    Iar pe piept, perechi, perechi,
    Are moșul nasturi vechi
    Și mai are un nas roș,
    Ca o creastă de cocoș.

    SĂNIUȚA

    Autor: George Coșbuc

    Neaua peste tot s-a pus,
    A venit iarna drăguța,
    Hai copii, pe deal în sus
    Să ne dăm cu săniuța.

    Câte unul, câte doi,
    Ne suim în sănioară;
    Fără cai și făra boi
    Săniuța fuge, zboară.

    Toți sunt rumeni la obraz,
    Mulți coboară și multi suie,
    Unii râd, fac mare haz,
    Altii capăta cucuie.

    PĂPUȘA

    O păpușă am primit
    Care e cât un pitic.
    Are ochii colorați,
    Negri și catifelați,
    Părul lung și mătăsos
    Și pantofi culoarea roz.

    O privesc cu încântare,
    Vreau să-i dau și ei mâncare,
    Însa mama mea îmi zice:
    -E păpușă, nu-i copil!
    Poți să-i cânți un cântecel,
    Nu să-i dai din castronel!

    CĂRTICICA

    Am o carte în culori,
    Cu desene și cu flori!
    Uite, este și Grivei
    Și-un pastor cu șapte miei.

    Carte plină cu povești,
    Tare dragă tu îmi ești,
    Eu mereu te-oi răsfoi,
    Și-am să-nvăț a te citi!

    MICUȚA GOSPODINĂ

    Eu sunt harnică, isteață,
    Știu să fiu ca o mămică,
    Spăl rochițele păpușii,
    Și pe ea o spăl că-i mică,
    Fac mâncare și pun masa

    O hrănesc, o culc și-i cânt,
    Iar când doarme îi cos bluza
    Și-un cozonăcel frământ.

    CORPUL MEU

    De când am venit pe lume
    Mi-a plăcut să știu de mine.
    În oglindă mă privesc
    Și încep să povestesc:
    Am un cap rotund, vezi bine,
    Urechiușe foarte fine –
    Două sunt, știe oricine,
    Un nas mic și o guriță
    Și doi ochi de albăstriță.

    Vine-ncontinuare corpul,
    E legat de cap cu gâtul.
    La corp am două mânuțe,
    Ce au 10 degetuțe.
    Și mai am două picioare,
    Care-s bune la mișcare.
    Vezi acesta-i corpul meu,
    Să-l învaț nu-mi va fi greu.

    DOR DE VACANȚĂ

    Autor: Cristina Ungureanu

    La căsuța de lumină,
    Cu flori vesele-n ferestre,
    Stă bunica-n fața porții
    Ca o sfânta din poveste.

    Numără orele-n șir
    Și așteaptă răbdătoare
    Ca-n sătucul cel de vis
    Să-mi petrec vacanța mare.

    Siropuri, dulcețuri, gemuri,
    În dulapuri a păstrat
    Și în așternuturi fine
    Busuioc a strecurat.

    Bunico, fă o minune,
    Fă să treacă timpu-n zbor!
    Că-n căsuța cea vrăjită
    Să ascult povești mi-e dor.

    SFATUL JUCĂRIILOR

    Deși ora e târzie,
    Uite, nicio jucărie

    Nu poate dormi.
    Azi sunt toate supărate
    Si rămân la sfat cu toate
    Până-n zori de zi!

    – Uite, spune-o minge mică,
    Nicu m-a-nțepat!
    Mi-am pierdut puterea toată
    Și m-am dezumflat.

    – Coada mi-a taiat c-o lamă!
    Spune un cățel,
    Și de-atunci mi-e tare teamă
    Să mă joc cu el.

    Și așa s-au plâns cu toate,
    Jucăriile stricate.
    Iar apoi, când au sfârșit,
    O scrisoare-au întocmit
    Tuturor copiilor
    Din partea jucăriilor.

    Și-n scrisoare-au spus atât:
    – Noi de azi am hotărât
    Să fugim de-acei copii
    Care strică jucării!

    ARICIUL

    Autor: Marin Moscu

    Cum mergeam la grădiniță
    Pe-o cărare, colo-n parc,
    Mi-a ieșit ariciu-n cale
    – De-unde vii?
    – Ia, dintr-un țarc.
    Un copil, așa, ca tine,
    M-a încătușat puțin,
    Făr’ să țina cont că mama
    Plânge-n tufe de pelin,
    Că nu sunt cu ea acasă,
    Acasă în vizuină,
    Unde frații mei se joacă
    Sau lucrează în grădină.
    – Stai așa! Te duc în tufe,
    Nimeni să nu te găsească
    Decât mama ta cea dragă
    Ce știe să te iubească.
    – Mulțumesc, copil cu suflet,
    M-ai salvat, uite-o pe mama,
    Cum se bucura săraca,
    Flutură în vânt năframa!

     

     

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa