„Nu intra în apă, abia ai mâncat!” – este o regulă de vară auzită de generații întregi de copii de la părinți și bunici. Unora li se spune să așteptate 30 de minute, altora o oră, sau chiar două, iar explicația pe care o primesc sună de obicei la fel: apar crampe și riști să te îneci. Regula este atât de bine înrădăcinată încât mulți părinți o respectă fără să se mai întrebe dacă există, de fapt, o bază medicală.
După ce mâncăm, organismul crește aportul de sânge către sistemul digestiv pentru a procesa alimentele. De aici s-a născut ideea că mușchii brațelor și ai picioarelor ar rămâne cu prea puțin sânge, ar apărea crampele, iar înotătorul nu și-ar mai putea menține poziția în apă și s-ar putea îneca. Încă din anii ’60, cercetătorii au încercat să vadă dacă mâncatul înainte de înot chiar duce la apariția crampelor, crește riscul de înec sau influențează performanța. Studiile realizate au arătat că nu există un astfel de risc și nici diferențe semnificative între înotul pe stomacul gol și cel de după masă. American Red Cross Scientific Advisory Council, care a actualizat informațiile pe această temă în 2024, arată explicit că nu există în prezent recomandări ale marilor organizații medicale sau de siguranță care să ceară o perioadă obligatorie de așteptare după masă.
- CITEȘTE ȘI: Când îmi duc copilul la înot?
De ce unii copii se simt rău dacă înoată imediat după ce au mâncat
Un copil care a mâncat un fruct, un iaurt, un sandviș mic sau o altă gustare ușoară și se simte bine nu are un motiv medical pentru a sta pe marginea piscinei doar până expiră un interval arbitrar de timp. Situația este diferită după o masă abundentă, cu multe grăsimi și o cantitate mare de mâncare, mai ales dacă cel mic vrea să intre direct într-o sesiune serioasă de înot, să sară repetat în apă sau să facă un efort fizic intens.
Un efort fizic intens făcut după masă poate produce senzația de greutate, balonare, greață sau disconfort abdominal, mai ales când meniul a fost unul consistent. Acesta este motivul pentru care pediatrul Mihaela Guțu-Robu, inițiatoarea proiectului „Busola Pediatrică”, recomandă o pauză după o masă băgată. „Nu există o contraindicație în acest sens, însă dacă a fost o masă foarte consistentă e de preferat o pauză de 1-2 ore înainte de a practica înotul. Acest lucru e valabil pentru orice tip de efort fizic, nu numai pentru înot”, precizează ea.
Într-un articol dedicat explicit siguranței copiilor la înot, Mayo Clinic formulează lucrurile și mai clar: a înota cu stomacul plin poate să nu fie foarte confortabil, dar nu este considerat periculos. Pentru copiii mici, problema cu adevărat importantă în apă este supravegherea permanentă de către un adult.
Adevăratele riscuri pentru copiii aflați în apă
Mitul mesei de dinainte de înot poate avea și un efect nedorit: părinții ajung să fie foarte atenți la cronometru și mai puțin atenți la riscurile care sunt într-adevăr demonstrate. Mayo Clinic atrage atenția că, mai ales în cazul copiilor mici, principala măsură de siguranță este supravegherea permanentă și apropiată a unui adult. La piscină, copilul nu ar trebui lăsat singur doar pentru că „știe să înoate”, iar la mare situația este și mai imprevizibilă din cauza valurilor, curenților și schimbărilor de adâncime.
Când mai multe familii sau un grup de prieteni merg la piscină sau la mare, fiecare adult poate presupune că altcineva este atent la copil. Pentru a evita tragediile, e recomandat ca un adult să fie desemnat, pentru o perioadă clară de timp, să supravegheze copiii aflați în apă sau în apropierea ei. Acesta nu ar trebui să citească, să folosească telefonul ori să consume alcool cât timp are această responsabilitate. Academia Americană de Pediatrie folosește expresia „water watcher” (supraveghetorul apei) pentru adultul care are o singură sarcină: să urmărească permanent copiii din apă. În cazul celor mici și al înotătorilor fără experiență, adultul ar trebui să rămână suficient de aproape încât să îi poată atinge și scoate imediat din apă.
