Preșcolarului tău îi este greu să plece de lângă tine? L-ai pregătit temeinic pentru începerea grădiniței, poate s-a dus în prima zi și-apoi, hodoronc-tronc, într-o dimineață, ți-a spus „Nu vreau să merg la grădiniță!” cu ochii plini de lacrimi și bărbia tremurândă. Eventual, se plânge și de dureri de burtă, ceea ce te îngrijorează și mai tare. Iată câteva metode de a depăși cu bine perioada de refuzuri și acomodare!
Începerea grădiniței este un moment plin de provocări pentru cei mici. Deși majoritatea copiilor abia așteaptă acest moment, își dau seama repede, de regulă după prima zi, că ceea ce li s-a spus nu prea are legătură cu realitatea. Părinții au tendința de „a-i pregăti” pe cei mici pentru grădiniță spunându-le că merg acolo să se joace cu prieteni noi. Ei bine, grădinița nu e numai timp petrecut cu prietenii… iar lecțiile, faptul că trebuie să mănânce ori să doarmă acolo le cam dă obișnuințele peste cap.
Pe de altă parte, există copii cărora le e frică să meargă la grădiniță. Îi poate speria, spre exemplu, clădirea grădiniței, pe care o văd foarte mare. Îi poate speria gândul că vor trebui să folosească toaleta și cred că nu va fi nimeni lângă ei să-i ajute. Evitarea și/sau refuzul de a merge la grădiniță ar putea fi un semn al problemelor sociale sau emoționale (prea mulți copii, prea mulți adulți străini, prea puțin timp petrecut în compania copiilor înainte de a începe frecventarea grădiniței), al problemelor de dezvoltare (nu știe să mănânce singur, să folosească toaleta) și/sau al agresiunii (tachinările celorlalți copii, agresiuni din partea lor ori a vreunui adult din grădiniță).
De ce apare frica de grădiniță, de fapt
Până să vorbim despre metode de a convinge copilul să meargă la grădiniță, hai să vedem de ce apare frica Gândește-te la tine când începi un job nou. Traseu nou până la serviciu, clădire nouă, colegi noi, alte obișnuințe pe care trebuie să le descoperi și să ți le însușești. Prima lună (cel puțin) este acomodarea. Și nu e ușor nici pentru un adult. Iată ce poate sta la baza fricii:
Anxietatea de separare
Frica de grădiniță poate fi rezultatul anxietății de separare. Era familiarizat cu o rutină în familie – se trezea cu tine sau cu bunicii, lua micul dejun, ieșea în parc, dormea la prânz în camera lui, se juca cu jucăriile lui și cu copii pe care îi știa. Plecarea la grădiniță schimbă toate obișnuințele. Îl obligă să se confrunte cu necunoscutul. Așadar, „Nu vreau să merg la grădiniță” se datorează anxietății lui de a părăsi mediul familiar și de a se confrunta cu necunoscutul. Dar are de-a face și cu ambivalența despre maturizare.
Un pas mare spre independență
Sigur, mersul la grădiniță este interesant – va fi la fel ca frații și verii lui mai mari – dar e un pas mare spre independență. Când copiii fac un pas înainte în dezvoltare, ei pot experimenta anxietate. De asemenea, este firesc pentru ei să regreseze la comportamente anterioare, cum ar fi să revină la suptul degetului ori să facă din nou pe el. Odată ce se simt mai confortabil, aceste comportamente dispar de obicei.
I s-au spus baliverne despre grădiniță
În pregătirea copilului pentru grădiniță, este absolut necesar să-i spunem copilului tot ce se va întâmpla acolo. Nu doar că își va face prieteni noi – poate mai ales asta n-ar trebui să-i spunem, pentru că în primele săptămâni, uneori luni, sunt mulți copii care plâng acolo, deci e greu să-și facă prieteni. Copilul trebuie să știe că la grădiniță se va juca, dar va participa și la activități de echipă, va trebui să mănânce alături de alți copii, să folosească toaleta de acolo și poate chiar să doarmă la prânz. Poate fi copleșit de aceste aspecte dacă nu le știe din timp.
Nu are abilitățile necesare pentru a face față
Frica de grădiniță poate să apară și atunci când un copil nu știe să se descurce singur cu mersul la toaletă, cu îmbrăcatul și dezbrăcatul ori cu manevrarea tacâmurilor la masă. Se va simți rușinat, cu atât mai mult cu cât nu a fost învățat nici să ceară ajutor unui adult. Apoi, este vorba și de nivelul de socializare: un copil crescut până la vârsta grădiniței numai în preajma părinților ori a bunicilor nu știe cum să comunice cu cei de vârsta lui sau cu alți adulți.
A fost agresat sub o formă sau alta
Frica de a mai merge la grădiniță poate fi pusă și pe seama agresiunii de care copilul are parte la grădiniță. Unii copii se pot simți temători în fața tachinării celorlalți copii; alții au parte de comportamente abuzive din partea personalului din grădiniță. Dacă preșcolarul spune în mod frecvent că nu mai vrea la grădiniță și/sau manifestă comportamente anxioase severe, trebuie să investigați această frică de îndată! Sunteți, ca părinți, singurii în măsură să vă cunoașteți copilul și să recunoașteți comportamentele care pot indica astfel de probleme.
Cum se face adaptarea la grădiniță
Adaptarea la grădiniță, ca de altfel la orice nouă etapă din viața copilului, este un proces format din 3 etape. În prima etapă – perioada de reglare – tot ce știa copilul și părinții despre copil se va da peste cap pentru a se putea intra în a doua perioadă – adaptarea propriu-zisă. Faza de compensare, de restabilire a echilibrului este cea de-a treia etapă a adaptării la grădiniță, când starea lui emoțională devine mai stabilă și indicatorii lor fiziologici ajung la normal.
- CITEȘTE ȘI: Copilul timid – cum îl ajuți să se adapteze
6 metode de a convinge copilul să meargă la grădiniță
Va trebui să-i oferiți copilului sprijin în timp ce face acest salt uriaș de dezvoltare care apare odată cu plecarea la grădiniță. Iată câteva strategii care îi vor ușura tranziția:
1. Ascultă-l cu adevărat
Când spune că nu vrea să meargă la grădiniță, evită să-i vorbești despre grădiniță ca fiind locul unde merg copiii mari, ca el. Ori să-i explici că el merge la „serviciul lui”, așa cum voi mergeți la serviciul vostru. E inutil și total nefolositor. În schimb, întreabă-l ce simte. De ce se teme la grădiniță. Folosește afirmații clare și calme, care îi permit copilului să înțeleagă că te aștepți să meargă la grădiniță.
Spune „când” în loc de „dacă”. De exemplu, poți spune: „Când mergi mâine la grădiniță…” în loc de „dacă mergi mâine la grădiniță…”. Dacă spune că nu va fi nimeni care să-l ducă la baie, probabil că înseamnă că își face griji că nu va fi nimeni care să aibă grijă de el. Asigură-l că vor exista doamne îngrijitoare care să-l ajute cu orice are nevoie. Vorbește cu acestea de față cu el, pentru a-ți demonstra ajutorul. Dacă stările de anxietate nu dispar, întrebă-l din nou și din nou ce îl sperie.
2. Împrietenește-l cu un coleg
Încearcă să aranjezi o întâlnire la joacă cu un coleg din aceeași grupă de la grădiniță. Alături de un prieten, zilele de grădiniță sunt mai ușoare și copilul se va putea adapta mai ușor.
3. Fă echipă cu educatoarea sau cu cineva din personalul auxiliar
Poate ajuta o discuție de educatoarea sau cu o persoană din personalul auxiliar (o îngrijitoare sau un psiholog, spre exemplu) care să-l ajute să se integreze folosind anumite strategii. Unii copii se integrează mai repede dacă sunt responsabilizați cu anumite sarcini – să împartă foi de lucru sau creioane copiilor de la măsuțe, să ofere colegilor gustarea de după somn.
4. Laudă-l când merge la grădiniță
Laudă-l când reușește să se trezească dimineața pentru a se pregăti de grădiniță. Laudă-i efortul! Spune-i „știu că este greu pentru tine, dar cred că este minunat că încerci”.
5. Oferă-i copilului un anumit control asupra vieții lui
Poate fi extrem de frustrant să nu-ți dorești să mergi într-un loc sau să nu vrei să faci ceva, dar să nu ai niciun control asupra acestora doar pentru că ești copil. De multe ori, cei mici nu vor la grădiniță pentru că s-au săturat să facă anumite lucruri pentru că „TREBUIE”. Ce-i drept, și copiii au nevoie de zile libere câteodată, exact așa cum și noi, adulții ne dorim câte o zi în care să nu facem … ce trebuie.
Oferă-i un anumit control asupra vieții lui. Lasă-l să-și aleagă ce vrea să îmbrace când merge la grădiniță. Așteaptă-te să plece îmbrăcat în pijamale și cu masca lui Zorro pe față. Dacă e prea „creativ”, lasă-l să aleagă între mai multe variante selectate deja de tine.