Motivarea copilului nemotivat și de ce este greșit să spui: „Trebuie să te apuci de învățat/scris”. 14 sfaturi și strategii

Roxana Ioana Ancuța
Motivarea copilului nemotivat este o problemă cu care se pot confrunta mulți părinți. Iată ce recomandă specialiștii.

Motivarea copilului nemotivat este o problemă cu care se pot confrunta atât părinții cât și profesorii/educatorii. Iată câteva exemple de ce anume recomandă specialiștii să facem, ori să nu facem, atunci când ne luptăm cu apatia copiilor și cu lipsa lor de interes pentru activități.

Ai petrecut vreodată mai multe ore decât ar fi trebuit pentru a duce la bun sfârșit un lucru care nici măcar nu îți place? Cu siguranță, da. Cu toți am trecut prin aceste stări în care lipsa de motivație ne-a dat bătăi de cap. Știm că avem ceva de făcut, dar pur și simplu nu putem. Nimic nu ne motivează și ne chinuie gândul că totuși trebuie finalizat acel lucru.

Lipsa de motivație este o problemă care ne afectează pe toți. Inclusiv pe copii. Mai grav este dacă ea nu e „reparată” din timp. Încă de la primele semne vizibile. Se poate agrava și, la vârsta maturității, va fi destul de greu de îndreptat.

Despre motivarea copiilor vorbește și Alfie Kohn, în cartea Pedepsiți prin recompense, pe care o găsiți AICI

Ce fraze spuse copiilor nu motivează sub nicio formă

Motivația și obișnuința ar trebui să meargă mână în mână. Prima te face să pornești. Cea de-a doua, să continui. Se spune că motivația este declanșată de emoții foarte puternice. Care vin din inimă. Și că majoritatea încercărilor de a-i motiva pe copii se fac incorect. Ceea ce duce la eșecul acțiunii și, prin urmare, la demotivarea acestora. Cercetătorii și psihologii au demonstrat în urma studiilor că anumite cuvinte și practici pot ajuta copilul nemotivat.

Iată câteva exemple de fraze care nu ajută în motivarea copilului nemotivat: „Trebuie să te apuci de învățat”, „Dacă nu muncești mult, vei regreta tot restul vieții”, „E datoria mea să îți spun ce să faci”, „Te pedepsesc pentru că trebuie să înveți că acest comportament nu este acceptabil” etc.

În loc să îl inhibi pe copil printr-o atitudine negativă sau agresiv autoritară, iată ce are șanse mari să funcționeze:

1. Manifestă interes față de ceea ce îl interesează și pe copil

Cum și noi vrem să ne implicăm în activități care ne fac plăcere, la fel doresc și copiii noștri. De ce să fie forțați? De ce să fie criticați pentru a fi determinați să se implice într-o activitate sau alta? Observă-ți copilul cu atenție pentru a vedea ce îi face plăcere. Arată-te interesată de pasiunile sau activitățile lui, chiar dacă ți se par plictisitoare. Caută modalități practice de a lega pasiunile copilului de activitățile pe care ai dori să le întreprindă mai des și să le dezvolte.

Exemplu: benzile desenate pot fi un mod bun de a exersa cititul. Sau..permite-i cuiva cunoscut, simpatizat de copil, să îl ajute la anumite materii.

2. Amintește-ți că succesul este o dorință cu care ne naștem toți

Toată lumea își dorește să reușească în viață. Să aibă un drum presărat cu succese. Eșecurile repetate descurajează. Dau naștere frustrărilor, nemulțumirilor. Iar persistența frustrărilor și a nemulțumirilor atrag după ele stări de furie și de anxietate. Copiii în viața cărora apar frecvent eșecuri, vor întâmpina dificultăți în a învăța. Mai mult chiar, își pierd încrederea în ei înșiși și ajung să se considere neputincioși.

Pe scurt, își pierd orice motivație din cauza distrugerii stimei de sine. Astfel, nu vor mai fi capabil să se concentreze la absolut nimic din ceea ce au de făcut. Lipsa încrederii în ei poate duce la apatie, lene, stres, comportament ezitant, chiar depresie.

3. Când apar ocazii favorabile succesului copilului, fructifică aceste ocazii

Vorbește des despre realizările copilului tău. În acest fel, îl ajuți să se considere o persoană de succes. Faceți împreună planuri și proiecte motivante, provocatoare, dar realizabile. Fii sigură că transmiți mesaje clare copilului. Astfel, el va știi exact ce așteptări ai de la el. Așteptări corecte, realiste.

Exemplu: dacă vezi că temele nu sunt punctul lui forte și nu manifestă niciun interes în a le face, păstrează-ți calmul și discută detașat cu el despre acest subiect. Ajută-l. Lasă-l să ia pauze. Comentați împreună subiectele temelor. Animă atmosfera, dar fixează și niște reguli pe care să le respecte. Niște repere temporale, de exemplu, legate de finalizarea temelor.

4. Motivarea copilului nemotivat. Oferă oportunitățile pentru a-ți motiva copilul

Există copii care au dezvoltat anumite interese după ce au văzut exemple video cu alți copii care au reușit să se remarce în același domeniu. Puterea exemplului este importantă. Și eficientă. Este una dintre cele mai bune metode de a-i motiva pe cei…nemotivați. Cu toate astea, nu fă comparații. „Vezi, el a învățat mai mult decât tine. Numai așa a reușit”. Sau „Uite ce succes are pentru că și-a făcut toate temele. Tu ești leneș și fugi mereu la joacă în loc să înveți”. Aceste cuvinte sunt drumul sigur către demotivarea copilului și inhibarea ambițiilor sau intențiilor lui. Nu trebuie să te aștepți ca el să atingă aceleași obiective. Ori să aibă același succes.

Aceste metode – vizionarea unor filme, citirea unor povești, ascultarea unor mesaje – sunt instrumente menite să reducă lipsa de motivație a copilului. Nu să-i creeze complexe.

CITEȘTE ȘI: Citate motivaționale pentru copii, inclusiv Montessori, pe care să le folosiți acasă. 10 exemple

5. Nu le ține discursuri motivaționale pe care nici tu nu le-ai crede

Motivarea copilului nemotivat. Multe discursuri motivaționale sunt apă de ploaie. Nu doar știința a ajuns la această concluzie. Chiar și părinții au constatat acest lucru. Deci, nu prea funcționează. Intențiile sunt bune, dar teoria expusă forțat nu dă roade. Prin urmare, în loc să te concentrezi pe acțiuni din trecut, a căror performanță nu mai poate fi schimbată, vorbește despre acțiuni viitoare. ”Ce crezi că poți/putem face diferit?”

Spune-i copilului tău că știi exact ceea ce are nevoie, în loc să-i ții un discurs patetic. Ai putea să-i spui ”Poate că nu ți-ai dat seama, dar știu că poți și o vei face”

6. Încurajează-l și sprijină-l în ceea ce face

Într-adevăr, este frustrant să-ți vezi copilul lipsit de orice motivație. Dar și mai frustrant este să nu știi cum să-l ajuți, cum să-l determini să iasă din această stare. Înainte de toate, trebuie să cunoști motivele care aduc copilul în acest stadiu. Frustrare, dezamăgire, lipsa încrederii în el, lipsa participării la deciziile care îl privesc (când trebuie făcute temele și cât timp să aloce, când să se joace, când îi sunt permise anumite jocuri la care are acces în mod restrictiv etc).

Copilul trebuie să știe că eșecul face parte din viață. Și chiar dacă e repetitiv, este normal. De cele mai multe ori, reușita a fost consecința mai multor eșecuri consecutive. Din eșecuri învățăm. Cu ajutorul lor ne corectăm. Menționează schimbările pozitive pe care le-ai observat la el, în ultima vreme. Laudă-i progresele și eforturile.

Dacă remarci abordări diferite în acțiunile lui, vorbește despre ele. Lasă-l să afle că eforturile nu sunt în zadar. Le-ai observat și ești mulțumită de ele. Laudă efortul, nu copilul.

7. Copiii sunt…copii. Nu uita!

Transformă activitățile copilului în ceva interesant. Recurge la trucuri care să-i mai anime spiritul plictisit. Dacă e la ora de muzică, poate îl va atrage mai mult studiul unui anumit cântec, decât lecția din manual pe care nu vrea să o citească. De asemenea, ora de istorie o poți combina cu vizionare unor filme istorice care explică anumite subiecte.

Numerele le poate învăța cu ajutorul pieselor Lego. Dacă micuțul nu se poate concentra prea mult timp la ceea ce face, vino cu abordări diferite. Diversifică. Amintește-și mereu că va fi mai motivat să facă un lucru care îi place. Ajută-l să creeze amintiri frumoase despre activitățile pe care le-ați avut împreună. Despre orele de studiu la care ai participat și tu. Nu lăsa criticile și reproșurile să i se întipărească în minte.

8. Concentrează-te pe punctele forte ale copilului

Studiile au arătat că educația parentală bazată pe promovarea abilităților și punctelor forte ale copilului chiar ajută la creșterea nivelului de fericire și satisfacție mai mult decât ai fi crezut. Prin urmare, concentrează-te pe atuurile lui și ajută-l să aprofundeze și să dezvolte acele atuuri. Este mai bine să evolueze în anumite domenii, să exceleze în câteva, decât să fie mediocru în toate.

Chiar și cei mai superficiali copii își pot găsi un echilibru și își pot aduna forțele odată ce au descoperit pasiuni și sunt conștienți de calitățile lor. Calmul, răbdarea și consecvența consecințelor eficiente este cea mai cea mai bună modalitate de motivare a copilului nemotivat. Trebuie doar să fii răbdător și persistent.

9. Fii pregătită să cedezi controlul

De ce motivarea copilului nemotivat este o problemă atât de mare? De ce se părinții și profesorii se luptă din greu cu copiii/elevii lor pentru a reuși să îi motiveze? Studiile științifice spun că principalele motive care fac procesul motivării atât de greu este faptul că toată lumea vrea să îi dicteze copilului ce să facă. Popular spus, copilul să danseze după cum îi cântă părintele. În permanență, îi sunt dictate tot felul de sarcini.

Când să se uite la televizor, când să se joace, când să își facă temele, când se poate întâlni cu prietenii și așa mai departe. Prin urmare, cu cât are mai puține de spus în acele decizii care se iau în numele lor, cu atât mai puțin va „executa” acele sarcini. Mai mult, dacă părintele preia toate responsabilitățile, până și în cele mai mici detalii, copiii vor deveni dependenți și neajutorați. Negocierea, împărțirea sarcinilor în mod civilizat este o metodă eficientă care împacă toate părțile implicate.

10. Fii clară cu privire la ce nu este negociabil

Știai faptul că așteptările părinților vizavi de copii au un impact esențial asupra evoluției lor ulterioare? Problema este că micuții sunt confuzi. Nu știu întotdeauna ce dorim de la ei. Pentru că nu ne exprimăm suficient de clar cu privire la așteptările pe care le avem de la ei. De aceea, este foarte important să știm ce vrem. La fel de important este și felul în care transmitem copiilor aceste deziderate. Clar expuse trebuie să fie și intențiile cu privire la ceea ce nu se negociază. De exemplu, dacă nu i se permite implicarea într-o activitate anume până la finalizarea anului școlar, acest lucru trebuie să i se comunice din timp. Înainte ca el să se înscrie ori să demareze orice legat de acea activitate. Dar fii flexibilă, totuși. Dacă acest refuz chiar îl afectează și îl face nefericit, negociază.

De asemenea, dacă vrei să-ți implici copilul în treburile casnice, lasă-l pe el să aleagă ce anume dorește să facă. O va cu mai mult drag și spor.

11. Apelează la ajutor profesional

În anumite cazuri, lipsa de motivare a copilului este indicată de probleme precum tulburări grave în procesul de învățare sau probleme mari legate de atenție. Drept urmare, și ca o consecință constantă a nereușitelor, copilul renunță. Se inhibă. Se deprimă.

Nu ezita să ceri ajutorul unui specialist dacă observi că această stare se acutizează. Un profesionist în domeniu va stabili gradul de tulburare de care suferă copilul. Sau dacă suferă de vreo tulburare. Tot el este cel care va pune la dispoziție soluțiile necesare și, eventual, un tratament potrivit.

12. Fraze și abordări care-l motivează pe copil

Motivarea copilului nemotivat se face fără a-l stresa și fără așteptări nerealiste. Stresul încetinește și distruge motivația.

  • Încurajează-ți copilul: „Încă nu stăpânești lucrul ăsta, dar se vede că începi să te descurci mai bine. Uite ce departe ai ajuns deja”.
  • Ajută-l să vadă aspectele pozitive: „Da, sunt de acord. Este greu să faci/să înveți lucrul ăsta. Dar dacă vei continua să exersezi, vei avea mai multă încredere și certitudine că vei face față provocărilor viitoare. Te vei simți mai bine, vei vedea”.
  • Ajută-l să fie motivat de școală la fel cum este motivat și de anumite activități extra școlare. „Știu că materia asta este mai dificilă. Sunt încrezătoare că vei reuși la fel cum ai reușit la antrenamentele de tenis, unde muncești din greu.”
  • Când te nemulțumește ceva legat de el spune-i calm care-i problema: „Nu mă simt confortabil cu ceea ce ai făcut, îți explic și care este motivul..”
  • Permite-i să facă greșeli. Lăsându-ți copilul să învețe din propria greșeală și apoi discutând cu el despre acest aspect, îl va ajuta să aibă o perspectivă clară a ceea ce e bine și a ceea ce este greșit.

13. Manifestă interes pentru ceea ce îl interesează pe copil

Dacă nu vrea să-ți audă părerea, nu-l forța. Scopul este să-l ajuți. Să-l înveți. Dacă stabilești cu el o comunicare bazată pe respect, cel mai probabil copilul va ceda și va veni singur la tine cu sufletul deschis. „Aș vrea să știi că nu sunt de acord cu ceea ce ai făcut, dar chiar vreau să înțeleg ce anume te-a determinat să iei decizia asta. Haide să vorbim puțin. Sigur reușim să ne ajutăm unul pe celălalt”.

Crește-ți influența manifestând interes pentru ceea ce îl interesează pe copil. Întreabă despre jocurile pe care le joacă, despre oamenii pe care îi urmărește pe Instagram, despre emisiunile de la TV care-i plac, despre cărțile pe care le citește, despre prietenii lui etc. Interacționează cu el. Participă activ la discuție. Vorbește-i și tu despre ceea ce îți place sau nu să faci. Ajută-l să se desprindă de lanțul care-l leagă atâta timp de telefon.  

„Am observat că nu ai petrecut timp cu noi de când ai ajuns acasă de la școală. Vrei să mergi la librărie să vezi ce cărți noi au mai apărut? Sau ai vrea să căutăm niște cursuri noi de engleză sau de informatică? etc”

La final, dar nu în cele din urmă (deoarece vom reveni asupra acestui subiect), iată, pe scurt, ce să nu-i spui niciodată copilului, dacă nu vrei să-i distrugi și ultimul gram de motivare.

14. Așa nu!

  • Ești dependent de telefonul ăsta!
  • Încetează să mai stai toată ziua pe calculator!
  • Trebuie să interacționezi cu oameni reali!
  • Nu faci nimic toată ziua!

Nu uita că… vorba dulce mult aduce. Poți schimbă stări și poți motiva copilul într-o secundă dacă reușești să te conectezi cu el și să-i vorbești așa cum și ție ți-ar plăcea să ți se vorbească.

Despre motivarea copiilor vorbește și Alfie Kohn, în cartea Pedepsiți prin recompense, pe care o găsiți AICI

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Te-ar mai putea interesa