De șapte ani de când sunt mamă pentru doi copii, am făcut o sumedenie de lucruri bune pentru educația copiilor. Și, evident, o sumedenie de lucruri greșite, ba din necunoaștere, ba din lipsă de timp sau de energie. De cele din prima categorie sunt mândră, evident, și nu ezit să le împărtășesc mamelor de copii mici. În top, în ceea ce privește educația lor, se află expunerea la informație de calitate, fie că e vorba de cărți, filme, desene animate, experiențe în afara familiei etc.
Copiilor nu le poți da mâncare de proastă calitate pe principiul că „oricum cresc”. La fel este și cu informația. Pentru mine, informația de calitate a fost la fel de importantă ca hrana de calitate. Așa cum am ales cele mai bune surse de legume și carne, cum am studiat etichete și efecte ale diverșilor aditivi, tot așa am încercat să selectez cu grijă informația la care îi expun.
A meritat? Aș spune că da, din plin. Am doi copii extrem de curioși și cu o mare poftă de a înțelege ceea ce se întâmplă în lumea pe care o trăiesc. Cel mare iubește școala și tot ce învață acolo, i se pare o provocare să muncească pentru a ști mai mult, iar cel mic, preșcolar, ne uimește zi de zi prin tot ceea ce știe și, mai ales, prin tot ceea ce e curios să afle.
Desenele animate nu sunt baby sitteri
Cât au fost mici, un principiu de la care am abdicat rareori și doar în situațiile în care nu am reușit altfel, a fost timpul limitat și supravegheat în fața ecranelor. Nu le-am pus tableta în brațe pe post de baby sitter și nici nu i-am uitat în fața televizorului în timp ce făceam mâncare sau curățenie. Preferam să mi se împleticească de picioare în timp ce puneam hainele în dulap, să răspund la 20 de „de ce”-uri în timp ce învârteam în mâncare, să îi las să taie legume alături de mine, să frământe aluatul sau să sorteze oale și castroane pe culori și dimensiuni.
Deși am stat patru ani acasă cu ei, în concediu de îngrijire, nu mi-am propus niciodată să-i învăț lucruri prin clasica predare. Nu ne-am așezat la măsuță pentru lecții despre animale, culori, noțiuni în limba engleză. De fapt, să așezi la măsuță un copil de 3-4 pentru a-l învăț ceva este din start o misiune imposibilă.
Cel mai probabil, se va așeza pe scaun în picioare, apoi va da să se urce pe masă. Va lua creioanele colorate și va mâzgăli tot ce va prinde. I se va face sete/ foame în prima secundă după ce vei începe „lecția”. Va învăța, în schimb, enorm, fără să vrea și fără să știe, dacă experiențele pe care i le oferi au o componentă puternică de învățare.
La ce îl ajută că știe ce este tetraedrul?
„-Știi ce e asta, mama?”, m-a întrebat într-o zi copilul de 4 ani, ținând o minge în mână.
„-Știu, normal, e o minge”, i-am răspuns.
„-Da, o minge și o sferă!”, a completat el.
„-Hmmm, mai să fie! Sferă zici? Oh, Toodles!”, mi-am zis. „Ia să vedem, mai avem sfere pe aici prin bucătărie?”
Și, tot căutând sfere, am aflat că cel mic știe și de cub, de cilindru și de, atenție, tetraedru, și toate acestea de la nimeni altul decât… Mickey Mouse, un personaj care nu doar că îi amuză pe copii, ci le stimulează creativitatea și îi face curioși, motiv pentru care se află pe primul loc în lista noastră cu desene animate potrivite pentru copii.
Vârsta la care se hrănește pofta de a ști
Altă dată, tot după un episod cu Mickey, piticul a venit cu altă curiozitate? „Ce înseamnă propulsie? Cum putea personajul X din desene să aibă pantaloni cu propulsie?” Soțul meu a fost mai mult decât încântat să gestioneze această provocare și i-a explicat ce e propulsia, unde se regăsește, cum funcționează mașinile, cum se construiesc mașinile etc.
Îl ajută la ceva pe copilul meu cel mic faptul că știe, la patru ani, ce e acela un tetraedru sau cum e cu propulsia? La absolut nimic, teoretic. Însă ceea ce îl ajută cu adevărat este raportarea la ideea de învățare. Este vârsta la care mintea absoarbe totul, iar tot ceea ce îmi propun, ca părinte, este să-i ofer prilejuri de a face conexiuni și a-și pune întrebări.
O învățare naturală, neforțată, în ritmul în care dorește și poate copilul. Informația asimilată acum se sedimentează ușor și am convingerea că și cel mic, la fel ca cel mare, va ajunge la școală echipat mental nu neapărat cu noțiuni elitiste, ci cu pofta de a ști mai mult, de a afla, și cu sentimentul că a învăța nu e o corvoadă, ci o plăcere.
Material susținut de Disney Junior.
Pentru iubitorii desenelor animate de calitate, vestea bună a acestei ierni este faptul că pe 3 februarie Disney Junior lansează un sezon nou cu „Mickey Mouse: Aventuri Încurcate”. Noul sezon va fi difuzat de luni până vineri, de la ora 17,30, și îmbină aventura cu elementele de învățare, cu dansul și interacțiunea, în așa fel încât cei mici se distrează și învață fără presiune și fără constrângeri.
