Așa cum critica are un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor, la fel are și lauda. Și chiar dacă te-ai aștepta să fie doar în sens pozitiv, ei bine, surprinzător, are impact și în sens negativ. Efectele laudei, însă, depind mult de tipul ei și de cum este exprimată.
Copiii, în funcție de vârstă, primesc laude atunci când fac bine un lucru sau când au un comportament bun. Un copil mic ar putea fi lăudat pentru că a acceptat să-și împartă jucăriile cu un alt copil sau pentru că a plecat din parc ori de la locul de joacă fără să protesteze zgomotos. Un preadolescent ar putea fi lăudat pentru că își face temele fără să i se reamintească sau impună acest lucru, iar un adolescent pentru că a venit seara acasă la ora convenită.
Un lucru asupra căruia Australian Parenting Website atrage atenția: folosiți laudele și recompensele în moduri adecvate vârstei. De exemplu, adolescenții ar putea să nu dorească să fie lăudați public pentru eforturile lor, în timp ce copiilor mici ar putea să le placă să se evidențieze prin laude.
Lăudați copilul spunându-i exact ce a făcut bine
Indiferent de vârsta copilului, lauda îi hrănește acestuia încrederea și stima de sine. Lăudându-l, îi arăți cum să gândească și să vorbească pozitiv despre el însuși, îl ajuți să învețe cum să recunoască faptul că s-a descurcat bine și să se simtă mândru de el. Cea mai eficientă laudă este cea descriptivă, când copilului i se spune exact ce a făcut bine („Sunt mândră de tine că ți-ai făcut ordine în cameră!”). De asemenea, este important ca lauda să vizeze efortul și perseverența, nu neaparat rezultatul („Apreciez că ai muncit mult pentru testul acesta”). Potrivit sursei mai sus menționate, copiii au mai multe șanse să repete în viitor acele comportamente pentru care primesc laude sau încurajări.
Efectele pozitive ale laudelor
Îmbunătățirea încrederii în sine este primul și poate cel mai mare beneficiu. Laudele sincere pot ajuta copiii să aibă mai multă încredere în propriile abilități și să se simtă valoroși. Acestea le pot întări stima de sine, încurajându-i să încerce noi activități.
Laudele au superputerea de a-i motiva pe copii, de a le stimula dorința de a învăța și de a se perfecționa, mai ales atunci când sunt orientate către efort și progres, nu doar către rezultate finale. Laudele care se concentrează pe procesul de învățare și nu doar pe rezultate, pot ajuta copiii să înțeleagă importanța perseverenței și efortului în fața dificultăților. Important este ca ele să fie sincere și specifice, laudele generale putând să pară lipsite de însemnătate.
Un alt beneficiu pe care îl aduc laudele este acela că ele consolidează relația părinte-copil. Atunci când părinții (sau educatorii, profesorii) laudă un copil pentru comportamente sau realizări pozitive, acest lucru poate întări legătura emoțională dintre ei și copil, creând un mediu de sprijin și încredere.
„Dacă laudele nu sunt sincere, e mai bine să fie evitate”
„Aprecierea și lauda joacă un rol esențial în dezvoltarea stimei de sine a copilului”, spune psihologul școlar Anamaria Radu. „Atunci când acesta primește aprecieri autentice pentru munca și eforturile sale, motivația lui crește, iar încrederea în propriile abilități se consolidează. Astfel, copilul începe să se simtă valoros și important, dezvoltând o percepție pozitivă asupra capacității sale de a reuși. De exemplu, expresii precum «Ai făcut o treabă grozavă cu proiectul la Științe» sau «Sunt mândru de felul în care ai gestionat conflictul» nu doar că reflectă încrederea în competențele copilului, ci și contribuie la dezvoltarea sa într-un mod sănătos și echilibrat. Prin urmare, aprecierea și lauda sunt factori cheie în susținerea unei stime de sine solide.”
Psihologul a mai scos în evidență faptul că laudele ajută copilul să învețe și din greșeli, dar și să-și dezvolte autonomia. „Important este ca laudele venite din partea adulților să fie sincere. Atunci când lauda nu e sinceră, este de preferat să fie evitată”, a adăugat Anamaria Radu.
Când pot avea laudele efecte negative
Dacă laudele sunt exagerate sau nerealiste, copiii pot deveni dependenți de aprecierea externă pentru a se simți bine cu ei înșiși. De asemenea, pot dezvolta așteptări nerealiste și se pot descuraja atunci când nu primesc laude, chiar și atunci când nu au realizat ceva remarcabil.
Într-un articol publicat în Psychology Today, Jim Taylor, psiholog și profesor la Universitatea din San Francisco, afirmă că un copil nu trebuie convins de competențele sale prin laudă ci mai degrabă ajutat să-și dezvolte propriul sistem de auto-apreciere. Cum? Punându-i întrebări cu privire la ce a gândit și simțit atunci când a avut o realizare. „Permiteți-le copiilor să decidă singuri ce simt vizavi de realizările lor. Permiteți-le să se răsplătească pentru ele și încurajați-i să interiorizeze ceea ce au observat despre propriul efort.”
Jim Taylor spune că o strategie bună pentru a-l face pe copil să se aprecieze pentru un anumit lucru este și aceea de a nu-i spune nimic. Taylor este convins că cei mici știu când se descurcă bine, chiar dacă nu sunt lăudați. În plus, în felul acesta copilul nu va deveni dependent de laudele părintelui, având propria busolă privind eforturile și realizările sale.
Laudele constante creează presiune, iar presiunea duce la anxietate
Nu e în avantajul copilului să-i fie lăudate doar rezultatele, nu și efortul. Dacă sunt lăudate doar realizările (de exemplu, obținerea unei note mari), copiii pot învăța să se concentreze doar pe rezultate și să evite riscurile sau eforturile care nu duc imediat la succes. Acest lucru poate determina copilul să aibă o mentalitate greșită și să creadă că nu poate învăța sau nu poate deveni mai bun.
Partea întunecată a laudelor este că dacă un copil le primește în mod constant pentru performanțele sale, tot constant va simți și presiunea de a menține același standard. Iar sub presiunea care îl apasă, frica de a eșua devine copleșitoare. Și de la această frică până la anxietate nu este decât un pas.
