Durerile menstruale care țin o adolescentă acasă în fiecare lună, sângerările abundente, ciclurile care nu se reglează ani la rând sau durerile pelvine persistente nu ar trebui ignorate. Sunt simptome pe care mulți părinți ajung să le considere „normale”, mai ales dacă și mama s-a confruntat în tinerețe cu așa ceva. Dr. Monica Eremia, medic ginecolog, avertizează însă că abordarea e una greșită și că aceste simptome nu trebuie ignorate.
„O să treacă.” „Și eu aveam dureri la fel.” „Așa sunt primele cicluri.” Așa sună explicațiile pe care le primesc adolescentele atunci când menstruațiile devin greu de suportat. În cabinet, însă, medicii văd frecvent fete care au trăit luni sau ani cu simptome considerate „normale” în familie, deși unele necesitau evaluare medicală. Am discutat cu dr. Monica Eremia despre semnele care nu ar trebui ignorate, miturile care întârzie ajungerea la ginecolog și diferența dintre un disconfort ușor și o problemă care trebuie investigată.
TOTUL DESPRE MAME: Care sunt semnele care ar trebui să trimită o adolescentă la ginecolog fără să mai aștepte?
Dr. Monica Eremia: Sunt câteva situații clare: dureri menstruale foarte intense, care nu cedează la tratamente obișnuite și afectează activitățile zilnice, menstruații foarte abundente sau prelungite, cicluri foarte neregulate la mai mult de 2-3 ani de la menarhă, absența menstruației până în jurul vârstei de 15-16 ani, sângerări între menstruații, secreții modificate sau dureri pelvine persistente. Durerile menstruale sunt frecvente, dar nu orice durere este „normală”. În momentul în care devine invalidantă sau nu răspunde la tratament, trebuie evaluată.
Unde este granița dintre „e normal, trece” și „ar trebui să mergem la medic”?
Văd frecvent situații în care lucruri considerate „normale” sunt, de fapt, semne că ar trebui investigat. De exemplu, dureri menstruale care țin adolescenta acasă, menstruații foarte abundente, cicluri foarte neregulate sau sângerări între menstruații. La fel, secrețiile persistente cu disconfort sau miros neplăcut ori durerile pelvine recurente. „Normal” nu ar trebui să însemne suferință sau limitarea vieții de zi cu zi.
Ce probleme ajung prea târziu semnalate medicului?
Durerile menstruale severe sunt printre cele mai frecvent ignorate. Multe adolescente le suportă luni sau ani fără să ajungă la consult. La fel și menstruațiile abundente, secrețiile modificate sau durerile pelvine ușoare, dar persistente. De multe ori, aceste simptome sunt minimizate sau amânate din jenă. Dacă nu există un spațiu de comunicare, adolescenta nu spune și nu ajunge la medic.
Ce greșeli vedeți cel mai des la părinți?
Cea mai frecventă este evitarea subiectului. Din disconfort, discuțiile sunt amânate sau nu au loc deloc. Există și tendința de a minimaliza simptomele sau, din contră, de a crea anxietate inutilă. În practică, asta duce la întârzieri: adolescente care ajung târziu la medic, deși aveau simptome de ceva timp.
Cât din ceea ce vedeți în cabinet ține de lipsa educației, nu de probleme medicale?
O parte importantă ține de lipsa de informație corectă. Nu neapărat că nu există simptome, ci că sunt interpretate greșit sau creează anxietate inutilă. Multe adolescente nu știu cum ar trebui să arate un ciclu normal, ce variații sunt acceptabile sau când ar trebui să se îngrijoreze. Ar ajuta câteva repere simple: că durerea nu trebuie să fie invalidantă, că secrețiile pot varia, dar nu trebuie să creeze disconfort și că simptomele persistente merită discutate.
Care sunt cele mai frecvente mituri pe care le întâlniți?
Unul dintre cele mai frecvente este că, dacă nu ai viață sexuală, nu ai de ce să mergi la ginecolog. Un altul este că orice consult este automat dureros sau invaziv. Există și confuzii legate de igiena intimă: utilizarea excesivă a produselor agresive sau ideea că anumite simptome „trec de la sine”.
Ce întrebări pun adolescentele în cabinet, dar nu le spun părinților?
Apar frecvent întrebări legate de secreții vaginale, de variațiile ciclului menstrual sau de durere. Sunt și subiecte mai sensibile, precum debutul vieții sexuale sau metodele de protecție. De cele mai multe ori, caută confirmarea că ceea ce li se întâmplă este normal și un spațiu în care pot întreba fără să fie judecate.
Când ar trebui să ajungă o fată prima dată la ginecolog? Există o vârstă corectă?
Nu există o vârstă obligatorie, dar există o recomandare general acceptată: prima vizită ar fi ideal să aibă loc în adolescența timpurie, în jur de 13-15 ani. Nu pentru că există o problemă, ci pentru că este momentul în care pot apărea întrebări și nelămuriri legate de pubertate, menstruație sau igienă. În practică, multe adolescente ajung la ginecolog doar când apare ceva care le sperie sau le doare. Nu este greșit, dar ar fi de preferat ca primul contact să nu fie legat de o problemă, ci de informație și încredere.
Există și situații în care trebuie ajuns mai devreme: dezvoltare prea timpurie sau întârziată, dureri abdominale persistente, secreții anormale, suspiciuni de infecții sau malformații. În aceste cazuri, este nevoie și de evaluare endocrinologică. Ideea că ginecologul este necesar doar după începerea vieții sexuale nu este corectă. Multe probleme apar independent de acest lucru.
Cum decurge, concret, prima vizită la ginecolog?
Prima vizită nu arată așa cum își imaginează multe adolescente. În majoritatea cazurilor, nu începe cu un control, ci cu o discuție. Încerc să înțeleg contextul: cum a debutat pubertatea, cum sunt menstruațiile, dacă există dureri sau alte nelămuriri. Examenul clinic nu este obligatoriu și, mai ales la adolescentele care nu și-au început viața sexuală, de cele mai multe ori nu este necesar. Dacă există totuși o indicație clară, alegem variante neinvazive, cum este ecografia abdominală. Consultația este adaptată vârstei și nivelului de dezvoltare. La adolescente, abordarea este mai blândă și explicativă.
Părintele poate fi prezent, mai ales la început. În același timp, este important să existe și un spațiu în care adolescenta să poată vorbi liber. Unele lucruri sunt mai ușor de spus fără părinte în cabinet, iar acest lucru trebuie respectat. După prima vizită, dacă nu există probleme, controalele nu trebuie să fie frecvente. În general, anual sau atunci când apare ceva nou.
De ce le este teamă adolescentelor înainte de prima vizită?
Cele mai frecvente temeri sunt că „va durea” sau că li se va face obligatoriu un consult ginecologic. Multe dintre aceste frici vin din povești auzite, nu din experiență directă. Există și multă rușine: ideea de expunere și de a vorbi despre un subiect intim cu un medic necunoscut. În realitate, nimic nu se întâmplă fără explicație și fără acord. Tocmai această diferență între ce își imaginează și ce se întâmplă efectiv creează anxietatea. Părinții pot ajuta mult dacă discută calm, fără să transmită propriile temeri și fără să transforme momentul într-unul tensionat.
