Ghicitori lungi. Te-ai obișnuit să citești ghicitori, care din câteva cuvinte, să-ți pună mintea la încercare să găsești un răspuns de cele mai multe ori destul de simplu. Îți provocăm inteligența ta, a copiilor tăi să găsiți răspunsul unor ghicitori ceva mai lungi, adevărate povești cu tâlc! Fiți atenți la toate detaliile, aici orice amănunt contează!
Ghicitori lungi- Număratul cămilelor
Un ţăran a cumpărat nişte cămile şi se întorcea cu ele la ferma sa. Pe drum, ţăranul s-a gândit să le numere. Le-a numărat şi a constatat că are 29 de cămile.
Imediat a intrat în panică pentru că era convins că a cumpărat 30. S-a dat jos de pe cămilă pe care mergea şi le-a mai numărat o dată. De această dată a fost încântat să constate că erau 30.
Jumătate de oră mai târziu, s-a gândit să mai numere o dată cămilele şi iar a constat că erau 29. Confuz, a oprit s-a dat din nou jos de pe cămilă şi le-a numărat din nou. Şi de această dată erau 30 de cămile.
Poţi explică ce se întâmplă şi câte cămile a cumpărat ţăranul?
Răspuns:A cumpărat 30 de cămile, dar de fiecare dată când era călare pe cămilă omitea să o ia în calcul şi pe cea pe care se afla.
Ghicitori lungi- drumul lui Făt Frumos
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Plecase Făt-Frumos la drum lung să găsească izvorul apei vii. Tot mergând și iarăși mergând, fără odihnă, ajunse la o fântână lângă care stătea un moșneag însetat. Coborî inimosul în fântână, îi dădu moșneagului să bea, iar drept răsplată acesta îi arătă încotro să se îndrepte pentru a ajunge unde voia. Și îl mai povătui mosneagul pe fecior să aibă mare grijă atunci când va trece prin Pădurea fermecată, întrucât acolo va fi în mare primejdie să se rătăcească.
– Întreba-voi pe unul ori pe altul, om sau lighioană – răspunse degrabă Făt-Frumos.
– Degeaba vei întreba – i-o tăiase moșneagul. În acea pădure sunt două feluri de vietăți. Unele îti vor arăta calea cea bună, iar altele, slujitoarele zmeului, vor încerca să te rătăcească, răspunzându-ți tocmai pe dos la întrebarea pusă. Or, n-ai de unde ști care-s ființe bune și care-s rele.
Făt-Frumos mulțumi moșului și porni mai departe la drum până ce ajunse în Pădurea fermecată.
– Încotro este drumul spre izvorul apei vii? – întrebă Făt-Frumos pe prima ființă întâlnită.
– Iată, într-acolo! – îi răspunse aceasta.
Dar Făt- Frumos nu știa pe unde s-o apuce. Dacă-i ființă bună, atunci mi-a arătat drumul adevărat – socoti el. Dar dacă-i dintre cele rele, atunci mi-a răspuns tocmai pe dos. Așa că s-a așezat pe o buturugă să chibzuiască.
N-a zăbovit prea mult însă, pentru că pe dată i-a venit în minte ce anume întrebare să pună următorului întâlnit, astfel încât – fie că aceasta spune adevărul fie că-l întoarce pe dos – să fie totuși drumul cel bun. Care este întrebare cu tâlc?
Răspuns: Făt-Frumos a pus primului întâlnit următoarea întrebare: „Dacă și-as cere să-mi arăți drumul spre apa vie, încotro m-ai îndrepta?” În cazul când cel întrebat spune adevărul, el arată, firesc, drumul cel bun. Dar să vedem ce se întâmplă dacă ființa întâlnită este din acela care dau răspunsul tocmai pe dos.
Dacă Făt-Frumos ar întreba simplu: „Care este drumul spre apa vie?” – acesta l-ar îndruma greșit. În cazul când spre apa vie drumul ar porni-o, bunăoară, spre dreapta, ființa i-ar spune, dimpotrivă, că trebuie să-o ia la stânga. Însă Făt-Frumos nu întreabă așa, ci spune „Dacă ti-as cere să-mi arați drumul spre apa vie, încotro m-ai îndruma?” La această întrebare ființa care răspunde tocmai pe dos nu poate indica drumul spre stânga, deoarece ar însemna să recunoască că l-ar fi trimis spre stânga în cazul întrebării simple „Care-i drumul spre apa vie?” Iar această recunoaștere ar însemna un adevăr. Deci ea va răstălmăci acest adevăr și va spune „spre dreapta”, adică tocmai drumul bun!
Ghicitori lungi- Etichete încurcate
Se spune că, pe vremuri, un calif, voind să-și mărite fiica, a invitat la curtea sa câțiva prinți voinici și ageri la minte, pentru ca dintre ei să-și aleagă drept ginere pe cel mai bun. După ce i-a supus la o seamă de încercări, a adus în fața tinerilor trei cutii și le-a spus că una conține două safire, alta două rubine, iar ultima un safir și un rubin. Cutiile aveau etichetele care indicau: prima, două safire, a doua un safir și un rubin, iar a treia, două rubine.
Iar califul, după ce i-a avertizat pe tinerii candidati că etichetele sunt lipite greșit și că nici una nu corespunde conținutului cutiei respective, le-a cerut să spună câte pietre prețioase au nevoie să scoată pentru a arăta cu exactitate ce conține fiecare cutie. Unul dintre prinți a răspuns că are nevoie să scoată doar o singură nestemată și poate spune ce conțin toate cutiile. Spre marea uimire a celorlalți, el a reușit. Cum a procedat?
Răspuns: Tânărul a scos o piatră prețioasă din cutia cu eticheta „safir și rubin”. Dacă a scos un safir, atunci cutia conținea două safire (nu putea conține un safir și un rubin, fiindcă – s-a precizat – eticheta nu indica adevăratul conținut al cutiei). Deci, dacă această cutie conținea cele două safire, cea cu eticheta „două rubine” ar fi conținut un safir și un rubin, iar cea cu eticheta „două safire” urma să conțină două rubine. Dacă ar fi extras un rubin determinarea conținutului cutiilor s-ar fi făcut potrivit aceluiași raționament.
