Ședință cu părinții. Clasa a V-a, școală de stat, București. Ne-am strâns câțiva părinți, la cererea doamnei diriginte, pentru a afla ce probleme apar în clasă și ce se mai întâmplă cu copiii. Până la final, am aflat și ce se mai întâmplă cu părinții.
Ca la orice ședință cu părinții, am început cu semnarea de tabele și cu diverse treburi administrative, după care, pe ordinea de zi au intrat actele de indisciplină ale copiilor. Sună ca un rechizitoriu, dar, de fapt, problema principală este că în timpul unor ore de curs se vorbește prea mult. Doamna dirigintă ne-a rugat să le mai atragem atenția acasă și să le transmitem că urmează să le facă proces-verbal celor care nu țin cont de atenționarea profesorului de la catedră.
- CITEȘTE ȘI: Experții TDM: La ce ne ajută școala? Exercițiul pe care l-am făcut cu elevii gălăgioși din școală
Soluții date de părinți pentru a reduce gălăgia de la ore
Lucrurile puteau să se termine aici, urmând ca fiecare, acasă, să discute cu propriul copil. Dar câțiva părinți au ținut să vină cu soluții:
- Soluția nr.1: „Cine vorbește neîntrebat, să fie scos din clasă. Să stea singur pe hol și să mediteze la ce a făcut!” Nu vreau să-mi imaginez ce-ar putea face un copil lăsat nesupravegheat în școală, ce idei i-ar putea veni! Mi-e greu să cred că și-ar petrece timpul gândindu-se cât a greșit șușotind cu colegul!
- Soluția numărul doi: „Profesorul a cărui oră a fost deranjată să sune personal fiecare părinte și să îi spună ce s-a întâmplat”.
- Soluția numărul trei: „Să nu mai credem tot ce scrie în cărțile de parenting modern! Copiilor li s-a urcat la cap și să fie pedepsiți. Chiar dacă amenință că sună la Protecția Copiilor”.
- Soluția numărul patru: „Să mai curentăm copiii din când în când, ca să știe de respect. Pe vremea noastră, altfel stăteau lucrurile. Dacă nu luăm acum măsuri serioase, vom vedea noi ce ni se va întâmpla!”
- Soluția numărul cinci: „Să îi implice școala în tot felul de activități, de la sport la curățenia în clasă, astfel încât să aibă în permanență o ocupație și să își consume energia.
50 de minute de teorie și dictare. Cine ar rezista?
Copiii despre care vorbim au 11-12 ani. Sigur că nu e în regulă să deranjeze ora, dar cine are copii acasă știe că nu au capacitatea de a sta concentrați 50 de minute în timp ce li se dictează informații pur teoretice și abstracte. În cele mai multe școli de stat nu există laboratoare sau materiale auxiliare care să facă orele mai interesante și mai interactive, iar metoda principală de predare este dictarea.
Mă întreb câți dintre adulții care cer copiilor să stea nemișcați în bancă ar rezista să aibă în fiecare zi câte o ședință de 50 de minute, după care, într-o pauză de 5 minute să apuce și să bea apă, și să meargă la toaletă sau să mănânce. Apoi, altă ședință de 50 de minute urmată de 5 minute pauză. Și tot așa, până la finalul programului, zi de zi. Și pe vremea noastră erau orele tot de 50 de minute. Totuși, îmi amintesc că aveam laboratoare, unde făceam experimente sau unde ni se arătau frunze, flori, hărți, animale împăiate…
Copilul, produsul nostru, al tuturor
De ce dăm vina mereu pe copii și uităm că ei sunt doar produsul nostru: al părinților, al școlii, al societății în întregime? De ce sunt considerați doar ei lipsiți de respect? De ce aceeași copii care șușotesc într-o oră sunt ochi și urechi în alta? Oare nu contează și modul în care li se predă? Dar cel în care interacționează profesorii cu ei? Dar felul în care e aleasă și structurată materia?
Și, totuși, cum să se modernizeze metodele de predare când cele de creștere ale copiilor se vor ca cele de acum 30-40 de ani? Parentingul modern nu dă roade nu pentru că este greșit, ci mai degrabă pentru că este aplicat după ureche. În plus, modul în care copilul se raportează la școală vine și din ceea ce i se insuflă acasă. Dacă noi, ca părinți, nu reușim să transmitem copiilor cât de importantă este educația, nici ei nu vor considere sala de clasa un loc pe care să îl respecte.
Nu trebuie să ”curentăm” copiii care vorbesc în timpul orelor. Nici să îi dăm afară din clasă. Nici măcar să aruncăm cărțile de parenting. Este suficient să credem cu adevărat că singura șansă pe care o avem ca să evoluăm este educația. Iar aceasta se poate face și altfel decât dictând unor copii care stau lipiți de scaune, cu gura închisă timp de 6-7 ore pe zi.
