Sisteme alternative (1)

TOTUL DESPRE MAME

De vorbă cu mămicile despre sistemele alternative de învăţământ preşcolar

Pentru că multe dintre noi tocmai am pregătit săculeţul pentru prima zi de grădiniţă, ne-am propus să facem o trecere în revistă a sistemelor alternative de învăţământ preşcolar şi să aflăm cu ce se mănâncă sistemul Steb by Step, Montessori, Waldorf şi Reggio Emilia. Astazi vom începe cu Step by Step:

 

Despre sistemul Step by Step

Step by Step este o metodă alternativă de educație a copiilor de la naştere până în adolescenţă, bazată pe datele psihologiei ştiinţifice a dezvoltării copilului. Metoda s-a consolidat şi verificat în peste 30 de ani de aplicare şi funcionează în peste 26 de ţări.

Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă. Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Învăţarea se produce prin descoperire individuală, acceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în formarea deprinderilor şi în cunoaştere.

Sistemul Step by Step este implementat la noi atât în instituţii private, cât şi de stat. Copiii pot urma cursuri în sistemul Step by Step de la grădiniţă şi până în clasa a patra. Detalii puteţi obţine de pe site-ul Asociaţiei Step by Step.

 

De vorbă despre sistemul Ste by Step cu Ana Ivasiuc, mama lui Sasha (şi a lui Orrin, care se pregăteşte şi el de grădiniţă)

1. Ce v-a atras la filozofia Step by Step?

Când Sasha avea aproape un an, am început epopeea noastră pentru a găsi o grădiniţă aşa cum ne-o doream. O grădiniţă care să arate înţelegere pentru particularităţile fiecărui copil, să i le respecte, să-i dezvolte abilităţile creative şi spiritul critic şi să-i insufle ceea ce ştiam sigur, din păcate, că societatea românească nu-i va insufla: respectul pentru diversitate şi valorile civice. Sunt convinsă, în continuare, că Sasha face parte din generaţia care – în sfârșit – va schimba lucrurile şi la noi în ţară. Aşa că era evident că încă de la început Sasha va fi educat „altfel”.

Filozofia Step by Step răspundea, cel puţin în teorie, nevoilor pe care le resimţeam, aşa că am optat pentru o grădiniţă particulară în care se aplica această filozofie. Ne-a plăcut abordarea personalizată, faptul că Sasha nu va fi doar un număr de înmatriculare într-un efectiv pe care sistemul urma să-l încartiruiască milităreşte, faptul că i se va respecta personalitatea şi centrele lui de interes. Şi în special faptul că nu riscam să dea de o educatoare care să-l forţeze să ţină creioanele în mâna dreaptă. Sasha e stângaci şi suntem determinaţi să-i apărăm dreptul de a fi altfel, ceea ce ştiam că se preţuieşte în primul rând în filozofia Step by Step.

Ne-a atras de asemenea modul în care e gândit educatorul în filozofia Step by Step: în loc să fie deţinătorul absolut al unui singur adevăr, maestrul suprem din cuvântul căruia nu trebuie ieşit, disciplinatorul universal (în fine, poate exagerez, însă amintirile mele din grădiniţă şi şcoală cam la asta fac referinţă), la Step by Step educatoarea e cea care mijloceşte învăţarea, dirijând-o subtil, impulsionând-o pe alocuri, şi nicidecum impunând-o fără drept de apel. Copiii le spun educatoarelor pe nume şi acestea sunt prietenele copiilor. Cu toate acestea, contrar eventualelor aşteptări, copiii nu li se „urcă în cap” şi grădiniţa nu pare a fi într-o stare de anarhie. Din contră.

 

Sasha vine dintr-o familie „uşchită” din multe puncte de vedere. Lui tati îi place să gătească, mami de-abia dacă intră în bucătărie. Aşa că Sasha a început foarte devreme să se joace cu cratiţe şi să-l imite pe tati la aragaz. Colţul lui preferat la grădiniţă, la grupa ante-preşcolară, era colţul cu bucătăria: aragazul de plastic, cratiţele, polonicele şi tigăile. Am stat cu frica-n sân ca nu cumva cineva să-i strecoare ideea că „doar fetiţele se joacă la bucătărie”, însă nimănui la Step by Step nu-i dă prin minte să interzică joaca preferată a vreunui copil, iar oamenii de acolo au alte valori decât cele vehiculate în general în societatea noastră uniformă. Sunt şi băieţi care fac balet, şi fete care fac Aikido.

 

La grădiniţa noastră sunt şi copii cu cerinţe educaționale speciale. Grădiniţa a derulat proiecte în scopul promovării participării copiilor cu autism în educaţie. E şi o fetiţă cu sindromul Down şi, chiar dacă fetiţa e într-o grupă mai mare, e una din cele mai bune prietene ale lui Sasha. Copiii învaţă de mici ce înseamnă diversitatea, că există oameni care trebuie sprijiniţi, înţeleşi şi acceptaţi aşa cum sunt. Faptul că Sasha învaţă să respecte diversitatea e şi o garanţie că îşi va respecta propria diferenţă faţă de ceilalţi şi implicit o garanţie a stimei de sine. Ceea ce nu-i puţin. Sasha are şi colegă hipoacuzică şi, când i-am întâlnit pe părinţii fetiţei, într-una din întâlnirile cu părinţii, aceştia ne-au mulţumit tuturor pentru faptul că am acceptat ca fetiţa lor să fie integrată la grădiniţă, pentru că făcuse progrese vizibile şi se simţea bine printre ceilalţi copii. Părinţii aveau lacrimi în ochi atunci când ne povesteau cât de mult a însemnat pentru ei ca fetiţa lor să poată merge la grădiniţă cu ceilalţi copii. Am întâlnit de asemenea părinţi care povesteau cât de mult au învăţat de la propriii copii să respecte persoanele cu dizabilităţi, să-şi revizuiască ideile preconcepute şi comportamentele. Iar atunci când începi să înveţi de la copilul tău preşcolar înseamnă că ai ales grădiniţa care trebuie!

 

2. Cum a fost acomodarea copilului în acest sistem? Ce-aţi întâlnit acolo în realitate se potriveşte cu prezentarea teoretică a metodei?

Progresele au fost enorme la început şi continuă să se vadă şi acum. Foarte repede, educatoarele din grupa ante-preşcolară l-au învăţat pe Sasha să fie autonom, ceea ce noi, părinţii, probabil că nu făceam foarte bine. A învăţat să se îmbrace singur, să mănânce singur, s-a dezobişnuit de scutece din primele luni de grupă ante-preşcolară.

Şi noi, ca părinţi, ne simţim bine ştiind că Sasha e într-un loc în care i se respectă personalitatea şi se dezvoltă fără a i se insufla spiritul de competiţie care mai târziu ar putea genera frustrări şi complexe. La sfârşitul fiecărei săptămâni, primim caieţelul lui Sasha, în care educatoarele notează progresul şi lucrurile cele mai semnificative care s-au întâmplat în viaţa lui. Părinţii sunt prezenţi pe tot parcursul.

 

3. Există lucruri despre care considerați că ar putea fi îmbunătăţite?

Am întâlnit un părinte care povestea cu groază că nu ştie ce se va face după ce al doilea copil va termina grădiniţa şi va trebui înscris la şcoală, în sistemul tradiţional. Trecuse prin experienţa primului copil, care, venit din sistemul Step by Step şi aruncat în clasa I într-o şcoală „normală”, fusese speriat de ţipetele învăţătoarei şi trebuise să meargă la psiholog. Am aflat acum o lună, cu o mare uşurare, că de anul acesta există şi şcoala primară Step by Step, deschisă din luna septembrie în apropierea grădiniţei noastre.

 

Mâine vom afla mai multe despre sistemul Montessori!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa