Convenția de la Paris și reformele lui Alexandru Ioan Cuza, întemeierea și consolidarea Moldovei și evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului XX au fost temele celor trei subiecte de la proba de Istorie a Bacalaureatului 2026. Profesorul Andrei Avram, de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, explică nu doar variantele corecte de răspuns, ci și cerințele la care elevii puteau pierde puncte din neatenție, chiar dacă știau materia. Baremul oficial va fi publicat de Ministerul Educației la ora 15:00.
Examenul de Bacalaureat a continuat astăzi cu proba scrisă la disciplina obligatorie a profilului: real, tehnologic, militar – Matematică; uman – Istorie. Proba trebuia să fie susținută marți, însă Ministerul Educației și Cercetării a amânat-o cu o zi în contextul prognozei de cod roșu de caniculă emise de meteorologi.
Proba scrisă la Istorie (E.c) cuprinde trei subiecte a câte 30 de puncte fiecare. Nota finală este calculată din totalul celor 90 de puncte ale subiectelor, la care se adaugă 10 puncte din oficiu.
Deși subiectele de la Istorie nu au adus surprize și au oferit, în multe cazuri, mai multe variante corecte de răspuns, unele cerințe necesitau atenție la formulare și la structura răspunsului. Profesorul Andrei Avram, de la Colegiul Național „Sfântul Sava”, explică pas cu pas cum trebuiau rezolvate subiectele și unde elevii riscau să piardă puncte din cauza unor greșeli de redactare sau a interpretării incomplete a cerinței.
Subiectul I. Ce trebuia identificat în surse
Primul subiect a avut la bază două surse istorice despre perioada formării statului român modern: Convenția de la Paris și domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Potrivit profesorului Andrei Avram, majoritatea cerințelor puteau fi rezolvate direct pe baza textelor-suport, iar examenul nu a ascuns „capcane”. Totuși, în câteva situații, elevii trebuiau să fie foarte atenți la formularea exactă a cerinței și la diferența dintre simpla identificare a informației și utilizarea corectă a acesteia.
La cerința 1, elevii trebuiau să numească noua constituție menționată în sursa B. Potrivit profesorului Andrei Avram, acesta a fost unul dintre puținele exerciții la care exista un singur răspuns corect, iar atenția la formularea cerinței făcea diferența: „În cadrul sursei istorice erau amintite și legi, astfel că elevii trebuiau să fie atenți să nu confunde constituția cu o lege. În ultimele două rânduri era menționată explicit noua constituție – Statutul dezvoltator. Acesta era răspunsul corect”, explică profesorul Andrei Avram.
La a doua cerință, elevii trebuiau să extragă din sursa A o informație referitoare la domn. Profesorul Andrei Avram spune că exercițiul era flexibil, deoarece răspunsul putea fi redactat atât prin reformularea informației din text, cât și prin citarea ei. „Elevii puteau reformula ceea ce identificau în sursa istorică sau puteau oferi chiar un citat. De exemplu: «Domnul urma să fie ales în fiecare țară pe viață de către Adunarea electivă». Acesta era un posibil răspuns extras din textul-suport”, explică profesorul.
La a treia cerință, elevii trebuiau să identifice două spații istorice menționate atât în sursa A, cât și în sursa B. Profesorul Andrei Avram atrage atenția că enunțul trebuia citit cu atenție, deoarece nu era suficient ca spațiile istorice să apară doar într-una dintre surse. „Cele două spații istorice trebuiau să se regăsească și în sursa A, și în sursa B. Răspunsul corect era Țara Românească, Moldova și Imperiul Otoman”, explică profesorul.
La a patra cerință, elevii trebuiau doar să identifice sursa din care putea fi extrasă informația cerută. Potrivit profesorului Andrei Avram, exercițiul nu ridica dificultăți deosebite. „A fost un răspuns simplu. Informația se regăsea în sursa A”, explică profesorul.
La exercițiul referitor la relația de cauzalitate (exercițiul 5), profesorul Andrei Avram spune că elevii aveau un indiciu important chiar în text: conectorul „ca urmare”, care îi ajuta să stabilească legătura dintre cauză și efect. El subliniază însă că răspunsul prezentat este doar o variantă posibilă, nu singura acceptată. „O posibilă rezolvare era: cauză – prin legea din 1863 au fost trecute în proprietatea statului toate averile mănăstirești; efect – ca urmare, aproximativ un sfert din teritoriul țării a devenit patrimoniu al statului. Acesta era efectul”, explică profesorul Andrei Avram.
La cerința 6, elevii trebuiau să prezinte două fapte istorice din perioada 1866–1886 referitoare la România, având libertatea de a alege atât exemple din politica internă, cât și din politica externă. „Posibile răspunsuri erau adoptarea Constituției din 1866 sau participarea României la războiul ruso-turc din 1877, cunoscut și ca Războiul de Independență. Repet, acestea nu erau singurele variante posibile”, explică profesorul. El atrage însă atenția că punctajul maxim nu depindea doar de alegerea exemplelor, ci și de respectarea structurii cerute de item. „Mai întâi trebuiau menționate faptele istorice, apoi prezentate. În prezentare era obligatorie folosirea conectorilor care exprimă relația de cauzalitate și oferirea a cel puțin două informații despre fiecare fapt istoric”, spune profesorul.
În caz contrar, exercițiul putea fi punctat doar parțial. „Se acordă puncte atât pentru menționarea faptelor istorice, cât și pentru prezentarea lor. Dacă elevii nu respectau această structură, puteau pierde o parte din punctaj”, explică Andrei Avram.
La ultima cerință a primului subiect, elevii trebuiau să precizeze o asemănare între două acțiuni desfășurate de România în relațiile internaționale în perioada 1917–1920. Potrivit profesorului Andrei Avram, răspunsurile corecte puteau fi formulate în mai multe moduri, de exemplu prin evidențierea faptului că România s-a implicat în campanii militare alături de o mare alianță, precum Antanta.
Profesorul atrage însă atenția asupra unei greșeli frecvente, întâlnite și în anii anteriori. „Elevilor li se cerea doar asemănarea. Ei puteau să menționeze doar asemănarea, fără să enumere și evenimentele istorice. În anii trecuți am întâlnit lucrări în care au fost prezentate faptele istorice, dar nu și asemănarea. Or, dacă se solicită asemănarea, aceasta este cea care se punctează”, explică profesorul. În opinia sa, această eroare nu ține de lipsa cunoștințelor, ci de emoțiile din examen și de neatenția la formularea cerinței. „Elevul se gândește mai întâi la evenimentele istorice și începe să le scrie, apoi uită să formuleze asemănarea dintre ele. Nu este o chestiune de neștiință, ci mai degrabă una de neatenție. Un elev care știe evenimentele istorice știe, de regulă, și asemănarea dintre ele”, spune Andrei Avram.
Subiectul al II-lea. Cum se lucra pe textul istoric
Și al doilea subiect a pornit de la o sursă istorică, de această dată despre întemeierea și consolidarea statului medieval Moldova. Profesorul Andrei Avram spune că majoritatea cerințelor aveau răspunsul direct în text, însă la exercițiile de argumentare și de formulare a unui punct de vedere era important ca elevii să respecte exact cerințele și structura răspunsului.
La primul exercițiu, elevii trebuiau să precizeze capitala Moldovei menționată în sursa dată. „Răspunsul era Siret. Acesta era precizat explicit în text, care face referire la procesul de întemeiere și consolidare a statului medieval Moldova”, explică profesorul Andrei Avram.
La a doua cerință, candidații trebuiau să precizeze secolul la care făcea referire sursa istorică. Profesorul spune că răspunsul putea fi identificat cu ușurință din contextul textului, care trata întemeierea și consolidarea Moldovei.
La a treia cerință, elevii trebuiau să numească pe conducătorul răscoalei din Maramureș și o acțiune desfășurată de acesta. „Conducătorul era Bogdan. În privința acțiunii existau mai multe variante corecte de răspuns, de exemplu faptul că își arătase nesupunerea față de regele Ungariei”, explică profesorul.
La cerința 4, elevii trebuiau să menționeze două informații despre marca de la est de Carpați. Profesorul atrage atenția că textul îi ajuta chiar prin modul de redactare. „Termenul «marcă» era evidențiat prin scriere cu italice. În primul paragraf era explicat că reprezenta o formațiune politico-militară de apărare și că în fruntea ei a fost numit Dragoș. Oricare două informații din acel paragraf erau valide”, spune Andrei Avram.
La exercițiul care solicita formularea unui punct de vedere (exercițiul 5), profesorul spune că puteau exista mai multe răspunsuri corecte, însă era esențial ca punctul de vedere să fie susținut exact așa cum cerea enunțul. „Elevii puteau susține, de exemplu, că acțiunile conducătorilor Moldovei au vizat consolidarea statului sau implicarea Moldovei în relații internaționale cu caracter antimaghiar. Important era ca punctul de vedere să fie susținut prin două informații selectate din sursă”, explică profesorul. El atrage atenția că mulți elevi pierd puncte tocmai la acest exercițiu din cauza emoțiilor. „Trebuiau obligatoriu două citate din sursă. Dacă au folosit un singur citat, exercițiul se va puncta doar parțial”.
Profesorul Andrei Avram consideră că și ultimul exercițiu al subiectului al II-lea a fost unul generos. Elevii trebuiau să argumenteze, printr-un fapt istoric relevant, participarea românilor la acțiuni militare cu caracter antiotoman. „Atenție la formularea cerinței: era vorba despre acțiuni militare, nu diplomatice. Nu puteau fi folosite tratate, ci conflicte militare. Existau însă numeroase variante corecte: atacul de noapte de la Târgoviște, bătălia de la Vaslui, acțiunile militare conduse de Iancu de Hunedoara, Campania cea lungă, Cruciada de la Varna sau acțiunile militare conduse de Iancu de Hunedoara. A fost, din nou, un exercițiu foarte generos”, spune profesorul Andrei Avram.
Subiectul al III-lea. Cum trebuia construit eseul
La ultimul subiect, elevii au avut de redactat un eseu despre evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Potrivit profesorului Andrei Avram, tema nu a reprezentat o surpriză pentru cei care s-au pregătit pentru examen, deoarece urmărea unul dintre capitolele importante din programa de Bacalaureat: regimul comunist, implicarea României în relațiile internaționale în perioada Războiului Rece și revenirea la democrație după 1989.
Prima cerință: Constituția din etapa stalinistă
Profesorul atrage atenția că aceasta a fost una dintre puținele cerințe la care exista un singur răspuns corect. „Elevii trebuiau să știe că etapa stalinistă se încadrează între 1948 și 1965. Cum cerința se referea la a doua jumătate a secolului al XX-lea, singurul răspuns posibil era Constituția din 1952. Constituția din 1948 nu putea fi acceptată”, explică Andrei Avram. El precizează că și aici trebuia respectată structura cerută de item: mai întâi menționarea constituției, apoi prezentarea acesteia folosind conectori care exprimă relația de cauzalitate.
A doua cerință: două acțiuni ale României în relațiile internaționale (1955–1969)
Profesorul spune că exercițiul oferea numeroase variante de răspuns. „Elevii puteau alege participarea României la semnarea Pactului de la Varșovia, România fiind stat membru fondator, sau participarea la Conferința de la Moscova din contextul Războiului de Șase Zile, când România a fost singurul stat comunist din Pactul de la Varșovia care nu a condamnat Israelul și nu a rupt relațiile diplomatice cu acesta. Acestea nu erau singurele variante posibile”.
Andrei Avram atrage însă atenția asupra unei situații care ar putea genera interpretări la corectare: „Unii elevi este posibil să fi ales condamnarea de către Nicolae Ceaușescu a invadării Cehoslovaciei, în anul 1968, de către trupele Pactului de la Varșovia. Este o chestiune de nuanță. Personal, consider că acest răspuns ar trebui punctat”.
A treia cerință: o practică politică utilizată în România între 1970 și 1988
Și aici existau mai multe variante corecte de răspuns. „Elevii puteau face referire la Tezele din iulie, la înregimentarea populației sau înființarea instituției prezindențiale ca urmare a modificării Constituției din 1965 și apariția funcției de președinte al României. Toate acestea reprezentau variante valide, fără a fi singurele posibile”. Profesorul amintește că enunțul cerea nu doar precizarea practicii politice, ci și prezentarea a două caracteristici ale acesteia.
Ultima cerință: punctul de vedere despre democrația din România (1990–1997)
La ultimul reper, profesorul spune că accentul a căzut pe structura argumentării. „Elevii trebuiau să formuleze mai întâi un punct de vedere. De exemplu, că democrația din România s-a consolidat prin adoptarea unei noi legi fundamentale. Argumentul putea fi Constituția din 1991”.
Potrivit profesorului, punctajul maxim depindea și de respectarea structurii argumentării. „Era important să existe un conector care să exprime concluzia argumentării. Structura răspunsului conta la fel de mult ca informațiile istorice folosite și eseul trebuia să aibă și a doua concluzie, referitoare la întregul conținut al acestuia”.
Calendarul următoarelor etape ale Bacalaureatului 2026
La prima sesiune a examenului de Bacalaureat s-au înscris aproape 131.000 de candidați. Din acest total, circa 116.000 de candidați provin din promoția curentă și aproximativ 15.000, din seriile anterioare. Accesul candidaților în centrele de examen este permis în intervalul orar 7:30-8:30, în baza unui act de identitate valid. Probele scrise încep la ora 9:00 și pentru rezolvarea subiectelor, absolvenții de clasa a XII-a au la dispoziție trei ore, contorizate din momentul în care s-a încheiat distribuirea subiectelor în sala de examen.
Mâine, 2 iulie, se va susține ultima probă a examenului de Bacalaureat, proba la alegere.
Rezultatele vor fi comunicate marți, 7 iulie, până în ora 12:00 pe site-ul oficial al ministerului. Ulterior primei afișări, candidații pot solicita vizualizarea lucrării/lucrărilor proprii, în conformitate cu prevederile procedurii stabilite de către Comisia Națională de Bacalaureat și pot formula contestații. Depunerea contestațiilor nu este condiționată de vizualizarea lucrărilor și nici vizualizarea lucrării nu obligă candidatul la depunerea unei contestații.
- 7 iulie (până la ora 12:00) – afișarea rezultatelor inițiale
- 7 iulie (14:00-18:00) – vizualizarea lucrărilor și depunerea contestațiilor
- 8-9 iulie – vizualizarea lucrărilor și depunerea contestațiilor
- 9-10 iulie – soluționarea contestațiilor
- 13 iulie – afișarea rezultatelor finale.
