Psihologul Diana Onuțu despre încurajarea cititului la copii: „Nu le spuneți că îi ajută peste 20 de ani, găsiți o bucurie imediată”

TOTUL DESPRE MAME
încurajarea cititului la copii

Andreea este o devoratoare de lectură, iar Târgul Gaudeamus este prilejul ei anual de pentru a face achiziții de zeci de cărți. Băiatul ei de 16 ani nu citește. Nu îl pasionează, oricât a încercat mama sa îl încurajeze. Mama s-a resemnat și încearcă să îl încurajeze să urmeze alte pasiuni…

Iulia și Amalia au 13 ani, sunt prietene bune, se descurcă excelent la școală, însă cititul ajunge să facă parte din rutina lor doar dacă sunt forțate de părinți și pentru intervale scurte de timp. Nici la vârste mai mici situația nu diferă mult, constată profesorii, deși, până să ajungă la gimnaziu, copiii sunt mai maleabili și acceptă mai ușor îndrumarea adulților.

Așa că o replică precum „Copilul meu nu citește cât citeam eu!” este din ce în ce mai mai frecventă printre părinți, iar studiile arată ca au dreptate. Psihologul și psihoterapeutul Diana Roxana Onuțu răspunde la întrebări care cu siguranță vă frământă legate de timpul din ce în mai scurt și chiar inexistent pe care copiii îl alocă lecturii, dar și despre modalitățile prin care pot fi încurajați să capete astfel de deprinderi.

 TOTUL DESPRE MAME: De unde interesul scăzut al copiilor față de lectură? Ar trebui să fie îngrijorați părinții?
P
siholog Diana Roxana Onuțu:Dezvoltarea tehnologiei a adus după sine disponibilitatea unei serii întregi de activități la care copiii au acces și pe care, în copilăria lor, cei mai mulți dintre părinți nu le-au avut. Mă refer la televizor, calculator, tabletă sau smartphone. Copiii de astăzi au la dispoziție o gamă întreagă de jocuri și de modalități distractive de a-și petrece timpul liber.

Cititul ne transpune într-un alt univers pe care îl putem accesa doar imaginându-ne sau văzând cu ochii minții. Pe de altă parte, desenele animate, jocurile pe calculator sau tableta oferă suportul vizual ce are avantajul de a ne crea acest univers mult mai ușor și de a-l face mult mai accesibil. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care acest tip de activități sunt preferate, satisfac mult mai ușor consumatorii.

Îți recomandăm să-i oferi copilului tău o lectură interesantă, cartea O javră, un câine și un copil, scrisă de Sidonia Drăgușanu. Este povestea în versuri a iubirii necondiționate pe care un câine i-o oferă stăpânului, indiferent de comportamentul acestuia. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Un alt motiv pentru acest interes scăzut poate fi legat de modelul oferit de părinți. Epuizați de orele suplimentare și sarcinile care par să nu se mai termine niciodată, părinții moderni își găsesc cu greu timp pentru citit. Dacă nu își văd părinții citind, le va fi cu atât mai greu copiilor să crească dorindu-și să-și petreacă serile citind și nu privind la televizor.

Cred ca dincolo de îngrijorare, părinții ar trebui să fie conștienți de care sunt efectele interesului scăzut pentru lectură asupra copilului și cum pot fi minimizate pierderile. Care este motivul pentru care ne dorim ca cei mici să citească? Reușim în alt mod să suplinim aceste nevoi? Va reuși copilul nostru să se descurce cu aceste minusuri?

O plăcere, nu o corvoadă a copilăriei

 TDM: Cei mai mulți părinți se raportează la copilăria lor, când nu existau tentațiile tehnologice de astăzi. Cum ar trebui găsit un echilibru între cele două (citit/tehnologie) și cum ar trebui abordat copilul ca să înțeleagă că cititul îl ajută?

Într-adevăr, mare parte dintre părinți se raportează la copilăria lor și la nevoile lor, uitând poate că nici pentru ei lectura nu reprezenta întotdeauna modalitatea preferată de petrecere a timpului liber.

Consider că un părinte adaptat timpurilor noastre trebuie să fie extrem de conștient de tentațiile tehnologice și să facă diferența între nevoile proprii și cele ale copilului. Există un dezechilibru în favoarea gadgeturilor în general în societatea modernă, de aceea cred că trebuie să fim deschiși și creativi pentru a găsi modalități de a aduce acest echilibru în viața celor mici. Desigur, dacă tot ce ne dorim este ca el să citească, putem să luam în considerare și cititul pe e-book sau pe tabletă, atâta timp cât scopul final este îndeplinit. Putem, de asemenea, să alocăm 3-4 ore pe săptămână în care toată familia să citească, în felul acesta îi transmitem copilului că cititul nu este o corvoadă a copilăriei, ci este o plăcere cu care se delectează și cei mari.

Cu cât introducem aceste obiceiuri mai devreme în viața copiilor noștri, cu atât șansele să le trezim interesul pentru cărți este mai mare.

Încurajarea cititului la copii – un act delicat

TDM: Cum ar trebui abordat copilul ca să înțeleagă că cititul îl ajută?
Așa cum multe studii o arată, la copii efectele unei acțiuni trebuie să fie imediate pentru a conta. Dacă le explicăm cum îi va ajuta peste 20 de ani faptul că acum își rup din timpul pentru distracție ca să citească, cel mai probabil că nu le vom capta prea mult interesul. Din punctul meu de vedere, este mai eficient să trezești interesul copilului pentru citit ajutându-l să exploreze varietatea de teme și subiecte și să aleagă ceva ce îl interesează cu adevărat atunci, decât să le povestim despre importanța acestei activități și despre cum ne petreceam noi timpul la vârsta lor. În cazul în care copilul este pasionat de cosmos sau de corpul uman, iar tu îl pui să citească pentru a treia oară ”Amintiri din copilărie”, nu doar că nu îi va plăcea să citească, dar îl descurajezi să-și urmeze calea spre domenii care sunt în acord cu personalitatea și pasiunile lui. Aceste mici hobby-uri îl pot ajuta mai târziu să își aleagă o carieră adaptată nevoilor și abilităților personale.

TDM: Cum lectura pe care o promovează școala – ”Baltagul”, ”Amintiri din copilărie” etc. – nu îi atrage, au apărut adevărate fenomene cu jurnale pentru copii/adolescenți sau jurnale ale vampirilor, pe care mulți copii le devorează. Fac rău dezvoltării lor psihice genul acesta de lecturi?
Este important sa fim atenți ce le place copiilor noștri, ce subiecte îi pasionează ca să știm despre ce le-ar plăcea să citească. Cu cât copilul se regăsește mai ușor în cărțile, poveștile, romanele pe care le citește, cu atât interesul pentru lectură va fi mai autentic.

Să ne gândim puțin. Noi de ce citim? De cele mai multe ori, pentru că avem un interes pentru un anumit subiect sau pentru că regăsim problemele și preocupările noastre într-o anumită poveste. Același lucru este valabil și pentru adolescenți. Romanele contemporane vorbesc despre probleme contemporane pe care le au copiii de astăzi. Adolescenții noștri se identifică mult mai ușor cu personajele din aceste cărți decât cu Mara sau cu Ion. Chiar dacă mesajul acestor romane clasice este cât se poate de actual și oferă adevărate lecții de viață, modul de punere în scenă nu mai este de actualitate pentru copiii de astăzi.

Cred că este important să încurajăm copiii să citească ce le place. Important, până la urmă, este ca ei să citească, nu? În același timp, în special la vârste mai mici, consider că este important să știm ce fel de cărți citesc copiii noștri, dacă subiectele sau limbajul este unul adecvat pentru ei.

Cu privire la “jurnalele fenomen” pentru adolescenți, consider că dacă părintele simte că aceste lecturi ar putea reprezenta un motiv de îngrijorare pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, cel mai bine ar fi să discute cu el despre asta. Despre ce vorbesc aceste cărți? Cum îl fac să se simtă? Ce simte că a învățat de acolo? Cum empatizează cu personajul? Este conștient de faptul că acele întâmplări nu sunt reale?

Cum gestionăm tentațiile copiilor, de la Facebook la mersul singur la școală și fumat

Nu cred ca aceste lecturi pot afecta dezvoltarea psihică a adolescentului, decât dacă vorbim de traume anterioare pe care subiectele abordate ar putea să le trezească sau de prezența unor tulburări psihice deja existente în care diferențierea realului de fantastic ar fi precară. Dar acestea sunt cazuri particulare.

Oricum ar fi, dacă simți că există motive de îngrijorare -comportamente bizare ale adolescentului, este recomandat să discuți cu el mai întâi, apoi să te adresezi unui specialist.

„Cu cât îi forțăm mai mult, cu atât vor citi mai puțin”

 TDM: Insistența părinților în a le impune copiilor să citească poate duce la repulsie din partea lor? Cum ar trebui abordat copilul pentru a se evita astfel de efecte adverse?
Cu cât îi forțăm mai mult, cu atât vor citi mai puțin. Așa cum am spus și mai devreme, dacă ne dorim să avem un copil care citește, este important să îi cultivăm gustul pentru cărți și lectură de mic. De asemenea, trebuie să îl ajutăm să descopere și să aleagă despre ce le place să citească, să acceptăm că anumite lecturi sunt mai mult pe gustul lui decât altele. Nu este nimic greșit în asta. Copiii noștri sunt diferiți de noi, este necesar să învățăm să le respectam și să le încurajăm alegerile chiar și atunci când vine vorba de lectură. Puterea exemplului își spune cuvântul și aici. Dacă cel mic își vede părintele citind, există o posibilitate mai mare ca și el să își dorească să își petreacă timpul în acest mod.

Descurajați învățatul mecanic la copiii mici

TDM: Se vorbește din ce în ce mai mult de copii analfabeți funcțional – citesc însă nu înțeleg ce citesc. Cum poate fi ajutat un copil care ajunge într-o astfel de situație sau pentru a preveni astfel de situații?
Problema analfabetismului funcțional este destul de complexă pentru că implică într-o foarte mare măsură sistemul de învățământ cu lacunele pe care uneori nu reușește să le acopere.

Consider că este necesar să luam în calcul și cauze conexe legate poate de interesul scăzut pe care copilul îl are pentru anumite subiecte. Adică trebuie să facem diferența între ce nu vrea și ce nu poate să înțeleagă un copil sau un adolescent.

Dacă vorbim despre un intelect cu probleme, atunci este necesar să înțelegem că cel în cauză nu poate mai mult, să îl lăudam pentru efort și să îl încurajăm să descopere ceva ce poate face cu ușurință.

În ceea ce privește copiii tipici, cred că încă de la vârste fragede este important să descurajăm învățatul mecanic și atunci când îi ajutăm pe cei mici la lecții să îi încurajăm să ne rezume texte folosind propriile cuvinte, să le transmitem că informația poate fi reținută indiferent cum este exprimată. După ce termină de citit o poveste sau orice tip de text, putem discuta cu ei despre acțiune, despre personaje, ce le-a plăcut, ce și-ar fi dorit să fie diferit. Nu este necesar să facem o oră de analiză pe text ci să avem o discuție naturală, prietenoasă care să încurajeze copilul să înțeleagă textul și să îi dea un sens pentru el.

psiholog-diana-roxana-onutu

Diana – Roxana Onuțu este psiholog clinician și psihoterapeut. În anul 2014 a absolvit masterul de Psihologie Clinică din cadrul Universității din București, iar din 2015 și-a continuat studiile în cadrul Asociației Române de Terapii Scurte Orientate pe Resurse și Soluții din București. De-a lungul anilor, a lucrat atât cu adulți, cât și cu copii.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa