Cătălin Zaman este profesor de Limba și literatura română și director al Școlii Gimnaziale „Învățător Nicolae Ispas” din Clondiru, județul Buzău. Pentru a reduce decalajele între rezultatele elevilor de la oraș și ale celor din mediul rural, „proful de la țară”, așa cum e cunoscut printre elevi și părinți, face meditații gratuite cu elevi din toată țara și îi învață că munca și încrederea în forțele proprii le pot aduce rezultate excelente, nu doar la evaluarea națională, ci și în viața de adult. În 2020, jumătate dintre elevii lui au luat peste 9 la Evaluarea Națională și patru au obținut nota maximă.
În 2021, Cătălin Zaman a fost distins cu premiul Merito, care se acordă profesorilor cu un impact semnificativ în educație, care predau prin metode inovatoare, au rezultate remarcabile și se implică în tot ceea ce presupune dezvoltarea elevilor. Unul dintre proiectele de impact este pregătirea online, gratuită, pe care Cătălin Zaman o face cu copii din clasele a VIII-a, cu care organizează sesiuni interactive și pentru care publică zilnic, pe pagina sa de Facebook, fișe de lucru și sfaturi care să-i ajute în pregătirea examenelor. Am stat de vorbă cu profesorul Zaman despre satisfacțiile vieții de profesor la țară, despre meditațiile gratuite pe care le face cu elevii care se pregătesc pentru Evaluarea națională, despre hibele sistemul educațional și despre modul în care ar trebui să se pregătească elevii, sprijiniți de părinți, pentru examene.
Totul Despre Mame: Ce v-a determinat să alegeți meseria de profesor, mai ales într-o zonă rurală?
Cătălin Zaman: Povestea mea începe din copilărie. Mama a fost educatoare 40 de ani în localitatea natală. Primele mele amintiri sunt din grădiniță, mi-aduc aminte de un joc pe care-l căutam cu insistență. M-a purtat cu ea peste tot, școala era ca locul în care nu aveam acces, fiind prea mic. A fost locul unde mi-am dorit să ajung. Am știut de mic că este locul care mi se potrivește. Când am susținut examenul de titularizare au fost mai multe posturi disponibile. Am ales fără să ezit satul meu natal. Și nu îmi pare rău deloc, este locul care mi-a adus atâtea împliniri.
Cum a fost parcursul profesional până ați ajuns la școala din Clondiru?
Cătălin Zaman: Este singurul meu loc de muncă. Nu am predat în nicio altă instituție. Din păcate, din toamnă drumurile noastre se vor despărți. Am simțit că este nevoie de o nouă provocare și am ales să merg în liceul care m-a format, aproape de casă, întrucât după căsătorie m-am mutat în oraș. Mi-am promis că atunci când voi simți că intervine autosuficiența, voi căuta să mă reinventez, să mă redescopăr, să îmi ofer noi provocări pentru a avea standarde pe măsură.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră distincția „Merito” și cum v-a influențat aceasta activitatea?
Cătălin Zaman: A venit neașteptat, pentru mine, un biet profesor de la țară, obișnuit cu munca grea. Nici nu mi-am imaginat vreodată că va avea cineva ochi și pentru profesori ca noi, din localități de care nimeni nu a auzit. A fost o confirmare a faptului că fac bine ceea ce fac. Apoi, o motivare suplimentară, să caut în continuare soluții, pentru că vocea noastră, a mea și a copiilor de acolo a fost auzită. Fiecare întâlnire cu colegii mei din „Merito” este revigorantă, ascultându-i câte minunății pot face ei, revin la catedră cu idei noi, dornic să caut opțiuni cât mai utile și mai atractive pentru elevii mei.
De unde a pornit ideea organizării acestor sesiuni online gratuite pentru elevii de clasa a VIII-a?
Cătălin Zaman: An de an, cei de la edupedu.ro îmi solicită rezolvarea subiectelor pentru simulare și evaluare. Acum doi ani m-am oferit să consiliez de la distanță elevi care ar putea avea nevoie de ajutor. Am primit sute de mesaje cu întrebări, din toate colțurile țării. Atunci am realizat cât de mulți copii au nevoie de ajutor, au nevoie să știe că există cineva care îi poate ghida, care le poate răspunde la întrebări. Anul trecut am hotărât să mă întâlnesc cu ei online…și bine am făcut. A fost o experiență extraordinară. Au fost șapte ședințe de recapitulare intense, am strâns în jurul meu peste 300 de copii. Repede s-a coagulat grupul, m-am simțit și eu extraordinar. Iar la final, sentimentul acela că ai făcut ceva pentru ei…este copleșitor. Eu sunt un om al emoțiilor.
Ce v-a motivat să vă adresați în special copiilor din mediul rural sau din zone defavorizate?
Cătălin Zaman: Și eu lucrez cu copii care se află într-o asemenea situație. Anul acesta, spre exemplu, pe lângă cele patru ore de curs, le mai ofer copiilor încă 4 ore suplimentare. Știu ce nevoie au de îndrumare pas cu pas. Dar am primit în program și copii care nu sunt neapărat din zone defavorizate, dar care vor să învețe. Cum mi-a spus o fetiță zilele trecute, din Brașov: „Am obținut 9,65 la simulare, dar oricând e loc de mai bine.”
Cum a fost primit acest demers de comunitate și de colegii de breaslă?
Cătălin Zaman: Sincer, nu am urmărit reacțiile celor din jur. De obicei, când cred într-un proiect îl duc până la capăt. Iar acesta este micul meu proiect pe care an de an o să-l extind prin atragerea mai multor profesori care să ofere lecții gratuite copiilor. Pot spune doar că părinții au fost extraordinari, iar copiii lor peste măsură de faini.
Ne puteți povesti o întâmplare din timpul acestor pregătiri care v-a rămas în suflet?
Cătălin Zaman: Într-una din lecții, un băiat a deranjat ora, folosind cuvinte pe care nu aș putea să le reproduc aici. M-a uimit reacția celorlalți copii, s-a lăsat liniștea efectiv, i-am sugerat copilului că ar fi mai bine să iasă, în momentul imediat următor s-au auzit zeci de glasuri spunând: „Lasă-ne să învățăm!” Copii care nu se cunoșteau, din toate colțurile țării, au gândit și au simțit la fel, în același timp.
Ce greșeli frecvente ați observat că fac elevii la acest examen?
Cătălin Zaman: Îngrijorător este că avem tot mai mulți copii care scriu cu din ce în ce mai multe greșeli. Raportul de la simularea de anul acesta arată o creștere a greșelilor pe sectoarele de ortografie și punctuație.
Ce ați sfătui un profesor tânăr care vrea să aibă un impact real asupra elevilor săi?
Cătălin Zaman: Să creadă în el, să-și formeze propriul stil de comunicare cu elevii, să asculte mai ales de vocea copiilor săi, este feedback-ul cel mai bun pe care îl putem primi. Să-și privească elevii în ochi, pentru că atunci când nu au curaj să exprime ce gândesc, ochii lor spun totul. Și să fie într-o permanentă căutare, să se reinventeze de câte ori e nevoie, să schimbe de câte ori e nevoie, să caute soluții de câte ori e nevoie și, mai ales, să continue, chiar și atunci când i se pare că ar vrea să renunțe.
Care este cea mai mare provocare în a-i motiva pe copii, mai ales în perioada de dinainte de examene?
Cătălin Zaman: Elevii se simt motivați dacă au un dascăl implicat. Ei sunt oglinda noastră. Cum suntem noi în fața lor, așa sunt și ei la examene. Avem un puternic impact asupra lor, nici nu ne imaginăm ce mare. Le explic mereu că respectul lor pentru mine nu constă în a se ridica în picioare când intru, nici nu-i pun să facă asta. Îi întreb mereu dacă se simt respectați de mine și cum cred ei că ar trebui să arate forma lor de respect. Și, de fiecare dată, răspunsul e același: „Să învățăm”.
Cum reușiți să echilibrați rolul de profesor cu cel de director? Ce vă ajută să rămâneți conectat la sala de clasă?
Cătălin Zaman: E adevărat că sarcinile administrative sunt, uneori, greu de dus. Dar îmi repet zilnic că sunt dascăl, că nu am realizat nimic și că trebuie să livrez către elevi dragoste, înțelegere, dar mai ales un act educațional de calitate. M-a ajutat în cariera de manager să știu ceea ce are un profesor nevoie în sala de clasă. Am luptat, cât am putut, să le ofer colegilor mei condiții necesare unei educații la nivel înalt. DAR (și e în premieră când spun asta), munca de manager nu îmi oferă nici pe departe satisfacțiile celei de la catedră. Și mă gândesc serios să mă reîntorc pe deplin la catedră.
Din experiența dumneavoastră, ce funcționează cel mai bine în pregătirea pe ultima sută de metri înainte de Evaluarea Națională?
Cătălin Zaman: Nu există pregătire pe ultima sută. Este doar o pregătire constantă, poate doar un ritm de lucru accelelarat cu câteva luni înainte de examen. Funcționează bine ca elevul să nu intre obosit în perioada premergătoare examenului, pentru că e o presiune imensă pe el. E presiunea familiei, care își dorește note mari, e presiunea concurenței, pentru că și elevul își dorește un liceu cât mai bun, de multe ori e și presiunea profesorului. Eu am reușit, pe cât am putut, să iau această presiune de pe umerii lor și s-o mut către mine, spunându-le că singurul vinovat în caz de eșec sunt eu, pentru că eu i-am învățat tot ceea ce știu.
Ați putea împărtăși câteva recomandări concrete pentru elevii care mai au puțin timp și se simt copleșiți?
Cătălin Zaman: În momente de genul acesta le recomand două zile de pauză. Să iasă din starea aceea și după să se apuce iarăși serios de studiu. Uneori, nu poți vedea pădurea din cauza copacilor și e mai bine să faci un pas în spate pentru a-ți limpezi mintea.
Ce rol are feedbackul individual în procesul de învățare, mai ales în mediul online?
Cătălin Zaman: Feedback-ul individual își dovedește eficiența nu doar în mediul online. Asta încerc să fac și în sala de clasă, să ofer un ritm propriu de învățare fiecărui elev căruia să îi acord mai apoi un feedback individual. Se remarcă progrese imense. Dar muncesc eu foarte mult. Și chiar nu mă dau deloc la o parte de la asta, pentru că știu că aceasta e calea către un progres real, vizibil.
Cum i-ar putea sprijini părinții pe copii înainte de acest examen important?
Cătălin Zaman: Să nu pună presiune inutilă pe ei, să discute cu ei în timpul liber, să se asigure că au un regim de masă echilibrat, că se vitaminizeaze corespunzător. Să fie conștienți că au nevoie și de timp pentru ei, nu doar de timp pentru studiu. Și să aibă încredere în ei.
Cum vedeți viitorul educației în România și ce ați schimba dacă ați avea puterea de a decide o reformă?
Cătălin Zaman: Aceasta este o întrebare care merită un interviu separat (râde). Avem un sistem educațional contestat de către toți factorii implicați. E contestat de părinți, multora li se pare superficial ce se întâmplă prin școală sau că programele sunt supraîncărcate și elevii stau mult la școală. Apoi e contestat de elevi, ei nu se regăsesc deloc în ceea ce studiază, pare a fi o ruptură tot mai mare. Și nu în ultimul rând, e contestat și de profesori. Profesorul nu se simte nici respectat, nici valorizat, nici ascultat. Auzeam că la legile educației au contribuit peste zece mii de specialiști, dar dacă soliciți 100 de nume nimeni nu știe să-ți răspundă. Cum se creează o reformă de calitate? Prin înțelegerea nevoilor elevului, profesorului și, ulterior, a societății, pentru că lumea din jurul nostru este într-o continuă schimbare, clar și sistemul trebuie re și readaptat. Vi se pare că, până acum, ceva din toate astea a contat?
