Mihai, absolvent al Școlii Gimnaziale „Pia Brătianu” din București, a susținut Evaluarea Națională 2026 separat de colegii lui, într-o sală de clasă în care se aflau un profesor de sprijin și doi supraveghetori. Băiatul are 14 ani, e diagnosticat cu dislexie, disgrafie și discalculie, iar acest lucru îl împiedică să înțeleagă ceea ce citește, să scrie lizibil și să calculeze cu ușurință. Are certificat de elev cu cerințe educaționale speciale (CES), care i-a permis să susțină Evaluarea Națională în condiții diferite, însă primind exact aceleași subiecte. A avut voie să aibă asupra lui un calculator mic și niște hărți cu scheme mentale care să-l ajute să facă anumite conexiuni.
Când profesorul scrie în locul unui elev în timpul examenului, mulți ar putea crede că este un avantaj. În realitate, pentru un copil cu disgrafie severă este singura modalitate prin care răspunsurile lui pot fi citite și evaluate corect. „Mihai este disgraf și scrie atât de urât încât nu se înțelege nimic. La matematică, la testele de la școală, se mai descurca, dar la română, rezolvările erau tăiate și profesorul îi scria: «ilizibil». Practic, fără adaptări speciale, profesorii n-ar fi avut ce să puncteze”, explică mama lui, Maria. La Evaluarea Națională, Mihai a intrat singur în sală, alături de doi supraveghetori și un profesor dedicat. A avut patru ore în loc de două, iar profesorul i-a citit cerințele ori de câte ori a avut nevoie și a transcris în lucrare exact ceea ce elevul dicta.
„El a scris pe ciornă într-o formă sau alta, iar apoi i-a dictat doamnei ce să scrie în teză. Mai există și varianta calculatorului, dar profesorul tot trebuie să transcrie de mână lucrarea. E mai simplu să dicteze direct”, explică Maria. În afara acestor adaptări, examenul a fost identic cu cel al tuturor colegilor săi. Aceleași subiecte, același barem și aceeași corectare anonimă. „Profesorii care vor corecta lucrarea nu vor ști că este vorba despre un copil cu dislexie. Tezele trebuie să arate exact ca ale oricărui alt copil, să nu existe semne distinctive”, spune Maria.
„A ieșit foarte încrezător”
Pentru Mihai, Evaluarea Națională a fost și primul examen în care a beneficiat de toate adaptările prevăzute de lege. Acestea pot fi acordate și la simulări, însă familia nu a reușit să depună actele la timp. „Și la simulare poți să accesezi aceste adaptări, numai că nu am reușit să depun acele acte, așa că a dat-o în mod clasic. Dar neștiind cum va arăta examenul pentru el, a avut un stres suplimentar – nu știa exact ce înseamnă să fii în sală separată, să ai trei oameni mari care se uită la tine, doar la tine”, povestește mama.
Temerile au dispărut însă odată ce examenul a început. „A avut parte de niște oameni foarte empatici, care l-au încurajat foarte mult. Nu în sensul că l-au ajutat la subiecte, dar l-au ajutat moral. Chiar a ieșit foarte încrezător”.
Întrebată cum a evaluat Mihai dificultatea subiectelor de anul acesta de la Evaluarea Națională, mama spune că și lui i s-au părut exact așa cum le-au simțit și ceilalți copii: „La română, foarte ușor, și la matematică foarte greu”. În privința notei, estimările s-au schimbat de mai multe ori imediat după examen. „Cred că am ajuns la o finală de aproape opt. A ieșit foarte entuziasmat și câteodată zicea că ia nouă, după și-a mai dat seama că a mai greșit ceva și parcă nu-i nouă, parcă e opt și un pic”, spune mama. Totuși, ea menționează un aspect interesant: faptul că este dislexic îl ajută să vadă mai bine în spațiu, ceea ce l-a făcut să se descurce la geometrie mai bine decât un copil obișnuit.
După afișarea rezultatelor, Mihai și familia lui vor decide și liceul la care va continua studiile. Își dorește profilul Științe sociale, însă părinții preferă să aștepte nota înainte de a stabili opțiunile. „Îi place foarte mult istoria, iar variantele lui sunt liceele Lazăr și Neculce”, spune mama.
Și admiterea pe locurile dedicate elevilor cu CES se face tot în funcție de rezultatele obținute la Evaluarea Națională. „Fiecare liceu are câte un loc CES în fiecare clasă, iar departajarea se face tot în funcție de notă. Dacă sunt doi cu aceeași medie, se face departajarea pe baza mediei anilor de gimnaziu”, mai spune mama.
Cum se obține un certificat CES
Pentru ca un copil cu cerințe educaționale speciale să poată beneficia de adaptările prevăzute la examenele naționale, părinții trebuie să obțină un certificat CES și să depună un dosar. Mama lui Mihai spune că acest certificat nu se face în fiecare an, ci pentru fiecare ciclu de învățământ. Dosarul se depune la Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE) sau la centrul județean corespunzător și conține mai multe documente: „În principiu, trebuie o evaluare psihologică, în care să vedem pe ce diagnostic ne situăm. Trebuie o vizită la medicul de familie, trebuie o vizită la medicul psihiatru, pentru că diagnosticul îl pune medicul psihiatru și ne dă certificatul A5. Și mai trebuie o fișă psihopedagogică de la școală”, explică mama băiatului.
Obținerea certificatului presupune și o evaluare directă a copilului, însă aceasta are loc doar la emiterea primului certificat. „Pentru prima dată când se dă acest certificat se merge la CMBRAE pentru a evalua copilul, adică te duci să-l vadă și ei. Ulterior, când se trece la următorul ciclu, se depune dosarul fără a mai fi nevoie de o nouă evaluare”.
- CITEȘTE ȘI: Copilul are dificultăți de învățare? Psiholog școlar: „Nu e nimic rușinos în asta! Și există soluții!”
Cum se face înscrierea la Evaluarea Națională a unui copil cu CES
Obținerea certificatului CES nu este suficientă pentru ca elevul să beneficieze de adaptările prevăzute la Evaluarea Națională sau la orice examen național. Înainte de înscriere, părinții trebuie să depună și documente medicale actualizate. „Un nou certificat de la medicul psihiatru, valabil în ultimele trei luni. Nu este valabil cel pe care l-ai făcut în clasa a V-a”, explică Maria. Odată cu înscrierea la examen, părinții trebuie să precizeze și ce adaptări solicită pentru copilul lor. „Este o fișă. Secretariatul o trimite prin diriginți. Acolo bifezi dacă ceri materiale ajutătoare. Dacă nu le ceri, nu ți le oferă școala”. Adaptările nu sunt aceleași pentru toți copiii cu CES, ci diferă în funcție de diagnostic.
Conform legii, candidații cu dislexie, disgrafie/disortografie, discalculie pot primi la examen:
- Materialele compensatorii: tabele cu formule matematice (discalculie), harti mentale si scheme conceptuale (dislexie, disgrafie /disortografie, discalculie)
- Instrumentele compensatorii: calculatorul de buzunar/birou (discalculie), alte tehnologii asistive, la recomandarea medicului specialist care elibereaza certificatul medical.
În cazul lui Mihai, care are dislexie, disgrafie și discalculie, adaptările au însemnat intrarea în examen cu anumite hărți mentale care să-l ajute să facă diverse conexiuni și cu un calculator de buzunar. Toate acestea au fost aprobate în prealabil și verificate, în așa fel încât să nu-i poată oferi răspunsuri directe la subiectele din examen.
