Oana Moraru şi sfaturile ei despre alegerea grădiniţei potrivite, la „Atelierele cu mămici”

Raluca Dumitrică
libertatea copiilor

    Oana Moraru despre care cele mai importante criterii de care ținem cont când alegem o grădiniță

    O seară morocănoasă de final de iarnă a fost înseninată miercuri, 17 februarie, la Connect Hub, de Oana Moraru, consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor, care a fost invitata „Atelierelor cu mămici”. Specialistul în educaţie le-a expus părinţilor prezenţi cele mai importante criterii pe care să le ia aceştia în seamă atunci când aleg o grădiniţă pentru copilul lor, răspunzând şi la întrebările publicului şi explicând pe larg ce anume ar trebui să facă şi să simtă un copil care merge la grădiniţă.

    A învăţa nu e totuna cu a înţelege

    Seara a început prin explicarea celor două noţiuni distincte, a învăţa şi a înţelege. Percepute eronat de foarte multe ori, şi nu numai de părinţi, ci şi de cadrele didactice, aceste două noţiuni sunt în mod clar distincte şi au roluri diferite. Memorarea rapidă a anumitor teorii sau cerinţe, cu gândul la calificativele mari şi la aprecierea cadrului didactic, nu este echivalentă cu înţelegerea materiei parcurse, ceea ce poate oferi cu adevărat satisfacţii copilului. Acelaşi lucru se aplică şi în grădiniţă, când accentul ar trebui pus pe înţelegerea celor prezentate de educator şi pe metoda de predare care să-l facă pe copil să îşi pună toate rotiţele mentale în funcţiune.

    Iar ca această învăţare să devină înţelegere ar trebui, potrivit Oanei Moraru, ca gândirea să identifice informaţia, să sorteze, clasifice, să ordoneze logic, să compare şi să determine relaţia parte-întreg, să folosească termeni specifici şi exprimare limpede, să definească, să formuleze motive pentru soluţii, să identifice relaţia cauză-efect-scop, să explice, să justifice, să găsească criterii, să formuleze opinii, să analizeze, să formuleze ipoteze, să estimeze, să identifice noul, să prezică şi să anticipeze, să construiască un plan şi să pună întrebări relevante.

    Buna dezvoltare poate fi evaluată

    Oana Moraru le-a mai spus părinţilor că aceştia ar trebui să fie atenţi la buna dezvoltare a copilului. Astfel, ei trebuie să ştie că în perioada 0-2 ani are loc reglarea emoţiilor (atenţia, simţurile, conectarea), între 1 şi 3 ani se pun bazele limbajului, iar între 2 şi 5 ani copilul trebuie să deprindă noţiuni matematice.

    De notat că în discuţia liberă cu un copil trebuie să observăm capacităţile lui fizice (postură, echilibru, coordonare, motricitate fină şi grosieră, tonus, voce, ritm vorbire, nivel de activitate şi angajare, modulare), starea de spirit (tonusul emoţional general), capacitatea de relaţionare (cum se conectează la celălalt), sentimente şi anxietăţi (cât de conştient este de stările lui), interacţiunea cu obiectele şi dezvoltarea temelor în comunicare (cum face asocieri – bogăţie de idei, profunzime, logică, flexibilitate).

    Copiii de ieri, diferiţi de copiii de azi

    Rugându-i pe părinţi să-i descrie pe copiii lor, pentru a vedea cum îi percep aceştia pe cei mici, Oana Moraru a relevat că felul în care sunt copiii de azi este totalmente diferit de cel în care erau ei, părinţii, în copilăria lor. Diferenţele tehnologice şi viteza lucrurilor din ziua de azi fac că micuţii noştri să aibă o iuţime a minţii sporită, un grad mai mare de reacţie şi o putere crescută de adaptare. De aceea programul educaţional e esenţial la grădiniţă şi de aceea acesta ar trebui să fie pliat pe copiii de azi şi pe nevoile lor. Legând actul didactic de emoţie, înglobând joaca şi suscitând la maxim simţurile, care stau la baza învăţării, se pot obţine rezultate bune şi putem avea un copil care pleacă acasă, după programul de la grădiniţă, îmbogăţit intelectual, şi nu plictisit sau autor repetat al unor fişe sterile care nu-l provoacă deloc.

    O grădiniţă bună are…

    Ca o concluzie, Oana Moraru le-a spus părinţilor că o grădiniţă bună are spaţii mari, în care copiii să poată alerga liberi, are un personal care le permite copiilor să fie zgomotoşi, are jucării şi ustensile uzate şi dezordine în clase, lucrări de toate felurile şi formele etalate în toate colţurile ei, şi în niciun caz nu trebuie să aibă aspectul unui hotel. Iar oamenii de acolo ar trebui să fie deschişi, calzi, veseli, creativi, ingenioşi, să le permită copiilor să fie jucăuşi şi expansivi şi să nu uite că aceştia au un simț aparte de detectare a neregulilor, aşa că pot fi cei mai buni şi fini observatori ai bunului mers al grădiniţei. Iar un educator bun trebuie să ştie că, atunci când conduce activităţi dirijate de învăţare, trebuie să fie în echilibru permanent printre autoritate-leadership, respect pentru vocea copilului, obligaţii şi alegeri libere.

    jaws3

    În ceea ce priveşte părinţii, ei nu trebuie să uite că sunt cei care pot face că lucrurile să se schimbe în bine la grădiniţă, iar implicarea lor este vitală pentru aceste modificări. De aceea, fiecare observaţie făcută cu politeţe dar cu fermitate, poate fi de multe ori detaliul necesar pentru această schimbare pozitivă. Şi tot părinţii îşi pot pune o pălărie didactică atunci când sunt acasă, cu copiii, şi pot inventa tot felul de jocuri şi de situaţii care să-l facă pe copil să gândească, să înveţe şi mai ales să înţeleagă, aşa cum este şi fotografia de mai sus, pe care Oana Moraru a folosit-o în ilustrarea acestui îndemn. Iar astfel, cu cei doi piloni, părinţii şi grădiniţa, bazele unei bune dezvoltări pot fi cu adevărat puse.

    Distracţia şi creaţia şi-au dat mâna la atelierul pentru copii susţinut de echipa de la Târâmul Artei, echipă care a adus hohote de râs printre cei mici, dar care le-a şi captat atenţia cu ajutorul unor colaje ingenioase 3D, etalate sub forma unor tablouri, şi a momentelor de pictură pe coli de hârtie, dar şi pe faţă.

    Foto: Alexandra Dincă

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa