Când fiica mea a ales Colegiul Național „Sf. Sava”, Filologie, fugea de matematică. În câteva luni, descoperea o nouă dragoste: limba latină. După doi ani de olimpiade naționale câștigate și nenumărate ore descifrând textele clasice, visul ei a devenit clar – să urmeze o facultate de limbi clasice și să devină profesoară. Doar că în propunerile de planuri-cadru ale Ministerului Educației, limba latină nu mai figurează ca disciplină obligatorie (cu excepția liceelor teologice), ceea ce înseamnă că există riscul ca fiica mea, odată devenită profesoară, să nu mai aibă cui să predea. Aceasta este îngrijorea mea, ca mamă. Însă la fel de îngrijorați de aceste schimbări venite pe nepusă masă sunt și profesorii. Am stat de vorbă cu trei dintre ei, pentru a înțelege ce impact ar avea eliminarea latinei din școli, nu doar în viitorul apropiat, când ar fi puse în pericol catedrele de latină, ci și în cel îndepărtat, când lipsa unor repere și a gândirii critice ne vor face din ce în ce mai vulnerabili într-o lume dominată de schimbări rapide și manipulare.
„Plasarea latinei în CDEOȘ (la opțiunea elevilor) echivalează, în situația României de azi, cu absența ei totală”, scrie Societatea de Studii Clasice, în memoriul de pe DEX online. Dezbaterea publică pentru planurile-cadru din liceu permite profesorilor, părinților și elevilor să își exprime opiniile și să propună ce trebuie și ce nu trebuie să se studieze în licee. Acest lucru face ca unele discipline să ajungă la mila unei audiențe care nu înțelege pe deplin importanța lor. În ceea ce privește latina, vestea bună este că ministrul Educației a admis ieri că eliminarea ei din trunchiul comun ar fi o eroare. Rămâne de văzut în ce măsură va corecta această eroare la finalul dezbaterilor legate de noile planuri-cadru.
„Mulți copii aleg liceul fugind de materiile la care nu se descurcă”
Andrei Dobre este profesor de matematică la Colegiul Național „Nichita Stănescu“ din Ploiești și administratorul celei mai accesate platforme de pregătire pentru matematică, www.mateinfo.ro. Profesorul mi-a explicat că, deși reforma curriculară urmărește să alinieze învățământul la cerințele pieței muncii, deciziile luate sunt adesea grăbite și fără o analiză profundă a impactului pe termen lung. „Se taie dintr-o parte, se adaugă în alta, dar fără o viziune clară. Elevii de azi trebuie să se adapteze continuu la schimbări imprevizibile”, spune el.
Însă ceea ce mi-a atras atenția din discuția cu el a fost ceva mult mai important: modul în care copiii din România își aleg liceul. „Mulți copii nu știu ce vor să facă în viitor și aleg profilul liceului în funcție de ce le place sau nu, evitând materiile la care nu se descurcă, în loc să se gândească la o țintă clară sau la meseria pe care și-o doresc. Această lipsă de orientare poate duce la alegeri care nu îi avantajează pe termen lung”, crede profesorul. Și tocmai acești elevi sunt, astăzi, puși să aleagă ce vor să studieze în liceu!
Acel CDEOȘ, care înseamnă „curriculum la decizia elevului și a școlii”, este o componentă a planurilor-cadru prin care elevii și unitățile de învățământ pot alege anumite discipline opționale, în funcție de oferta școlii și de interesele elevilor. În contextul noilor planuri-cadru pentru liceu, plasarea unor materii importante, precum latina, în categoria CDEOȘ echivalează, în practică, cu eliminarea lor, deoarece școlile nu sunt obligate să le includă în ofertă, iar elevii pot ajunge să nu mai aibă acces la ele.
„Fără latină, interpretarea directă a documentelor istorice devine imposibilă”
Monica Dună este profesoară de limba latină la Colegiul Național „Sf. Sava” de 35 de ani. Autoare și coautoare de programe școlare de specialitate, fost inspector de specialitate ISMB, cu un număr impresionant de olimpici (printre care și fiica mea), la nivel național și internațional, profesoara a trăit masacrul limbii latine ca disciplină cu fiecare ministru pe care l-a avut Educația. „Domnul ministru Andrei Marga a alungat limba latină din trunchiul comun în curriculum diferențiat, o lovitură neașteptată din partea unui umanist notoriu; doamna ministru Ecaterina Andronescu a desființat, în 2013, Bacalaureatul la limba latină, deși ne bucuram de o poziție avantajoasă, iar acum, în anul 2025, ne contestăm propria identitate de popor de gintă latină”, scrie profesoara într-un memoriu adresat ministrului de acum.
„Comuniștii au scos cu premeditare limba latină și filosofia din programa de învățământ, considerându-le materii periculoase, care te învață să gândești logic și critic. Ne trebuie și astăzi o societate consumistă, ușor manipulabilă. Nu degeaba telefonul mobil, internetul sunt atracții copleșitoare pentru niște minți necoapte, însă capcane amenințătoare pentru viitorul lor”, spune profesoara.
Eliminarea limbii latine duce la pierderea unei dimensiuni esențiale a culturii și identității. Studiul limbii latine și istoria sunt profund legate, deoarece latina nu este doar o limbă, ci și o cheie de acces către civilizațiile care au modelat lumea occidentală. Profesoara Monica Dună spune: „Multe dintre sursele primare esențiale pentru înțelegerea istoriei antice, medievale și chiar moderne sunt scrise în latină. Acte juridice, cronici, tratate filozofice și religioase, corespondența diplomatică – toate acestea sunt accesibile doar prin cunoașterea limbii latine. Fără această competență, interpretarea directă a documentelor istorice devine imposibilă, iar istoricii trebuie să se bazeze pe traduceri care, de multe ori, pot altera sensul original. Traducerea textelor latine impune o atenție deosebită la detalii și o înțelegere profundă a contextului istoric.”
Această disciplină ajută elevii să dezvolte o gândire critică esențială pentru studiul istoriei, permițându-le să analizeze surse, să interpreteze documente și să facă conexiuni între evenimente. „Acum doi ani, a reușit, cu bursă, la Cambridge (Istorie Universală), o absolventă a Colegiului Național «Sf. Sava», grație rezultatelor de excepție la Olimpiada de Limbi Clasice și la Certamen Ovidianum, iar o altă absolventă a fost acceptată, la Limbi Clasice, la Oxford. Ce facem cu acești copii de excepție?”, se întreabă profesoara Monica Dună.
„E nevoie de mai multe profiluri de studiu pentru elevi”
Profesorul Dobre ridică și o altă problemă: numărul mic de profiluri liceale, care nu răspund intereselor și aptitudinilor diverse ale elevilor din ziua de azi. „Planurile-cadru pot avea un impact semnificativ asupra pregătirii elevilor. Dar este nevoie să se prezinte un studiu sau o argumentație solidă, cu o viziune de ansamblu și cu o înțelegere clară a scopului final al schimbărilor aduse, astfel încât să înțelegem de este nevoie de această schimbare”, mai spune profesorul.
El recomandă ministerului eliminarea probelor de competență la TIC, limbi străine sau limba română, care își pierd relevanța în contextul actual, deoarece lipsa unei note finale reduce motivația elevilor de a se pregăti temeinic. „Elevii participă formal, fără un efort real de pregătire, știind că nu pot fi respinși. Practic, aceste examene devin o formalitate”, consideră profesorul.
„Cel mai bun lucru pe care ar putea să îl facă școala ar fi să fie cât se poate de clasică”
Poate una dintre cele mai tulburătoare discuții am avut-o cu profesorul universitar Mihai Maci, care predă filosofie la Universitatea din Oradea. Profesorul analizează critic sistemul educațional românesc, evidențiind lipsa gândirii critice, slaba pregătire a absolvenților și nivelul scăzut de cunoaștere generală. Probleme care îi fac pe oameni mai ușor de manipulat de către lideri cu soluții simpliste.
Discuția cu el m-a făcut să mă gândesc la locul umanioarelor (n.r.: totalitatea studiilor clasice, considerate altădată ca bază a culturii unui om) într-o lume obsedată de tehnologie. „Acum cinci ani, în Israel, s-a făcut prima operație pe creier în întregime robotizată. Neasistată de niciun om, mă înțelegeți?! Și a fost o reușită. Probabil că, în bună măsură, treburile așa vor fi. Pe de altă parte, cred că vor persista meseriile astea care unesc mintea cu inima și cu mâna. De pildă, sora medicală care te ajută să te întorci de pe o parte pe alta. Dar ce va rămâne de neînlocuit? Capacitatea de a gândi critic, de a pune întrebări, de a înțelege trecutul pentru a naviga viitorul”, mi-a spus profesorul.
Și atunci, de ce am elimina disciplinele care ne învață tocmai asta? Istoria, filosofia, latina – toate par acum vulnerabile în fața unei reforme care favorizează „utilitatea imediată”. „Trăim un moment de inflexiune prin care, din punctul meu de vedere, cel mai bun lucru pe care ar putea să îl facă școala ar fi să fie cât se poate de clasică”, conchide profesorul.
Ministrul asigură că latina rămâne obligatorie, dar ce urmează?
„Cu siguranță, în cazul latinei voi propune, în final, revenirea la elementul centralizat, descentralizarea, bună ca intenție, neasigurând încă alegerea rațională acolo unde s-ar cuveni dacă latina rămâne opțională (așa cum am fost convins prin discuțiile cu specialiștii și organizațiile profesionale din domeniu)”, scrie ministrul Daniel David pe blogul său (postarea poate fi citită integral AICI). Anunțul că latina va rămâne în trunchiul comun este un pas important, dar întrebarea rămâne: care este direcția pe termen lung a educației umaniste în România? Va fi protejată în fața viitoarelor schimbări sau doar temporar salvată din această dezbatere?
Nu știu dacă fiica mea va reuși să-și urmeze visul de a studia latina mai departe, dar știu că nu vreau să-i spun: „Alege altceva, pentru că lumea în care trăim nu mai are loc pentru cultura clasică.” Nu vreau să-i spun nici că viitorul ei depinde de cine ține frâiele reformei într-un anumit moment. Vreau ca ea și colegii ei să aibă șansa să înțeleagă de unde vin, să poată gândi critic, să fie capabili să distingă între adevăr și manipulare. Dar fără studii umaniste solide, fără latina care disciplinează gândirea și fără istoria care oferă context, îi condamnăm la ignoranță și la un viitor în care totul este de consum, fără rădăcini și fără repere. Dacă scoatem latina, scoatem o parte din ceea ce suntem. Și poate că, într-o zi, copiii noștri ne vor întreba nu doar „Cine suntem?”, ci și „De ce am lăsat să ni se ia asta?”.
