Meditațiile, odinioară o opțiune pentru elevii care doreau să exceleze, au devenit astăzi o necesitate pentru majoritatea copiilor din sistemul educațional românesc. Fie că sunt meditații pentru a recupera golurile de cunoștințe, fie pentru a face față cerințelor de la evaluărilor naționale, părinții apelează la ele din ce în ce mai des. Această practică arată slaba calitate a educației oferite în multe dintre școli. În ciuda declarațiilor oficialilor că educația se poate face la clasă, cu instrumentele puse la dispoziție de școli, realitatea e cu totul alta. Iar meditațiile demonstrează, cel puțin deocamdată, că școala nu e suficientă, devenind simptomul unui sistem educațional care nu mai funcționează.
Meditațiile au devenit, de ani buni, parte a sistemului educațional românesc. Bine pregătiți sau mai puțin pregătiți, aproape toți copiii ajung să aibă nevoie de meditații. Poveștile părinților contrazic declarațiile tuturor miniștrilor și sub-miniștrilor care cred că un copil care vrea să învețe poate să o facă în orice școală. Realitatea de la clasă, însă, e alta. Părinții știu mai bine.
De la FB, direct la nota 3
Prima lovitură din partea școlii, primită de Mihai și părinții lui, a fost în clasa a V-a. El este unul dintre acei copii la care lumea se uită strâmb că începe meditațiile prea devreme. După un lung șir de FB-uri obținute în școala primară, nota 3 primită la un test de evaluare la matematică în primele zile din clasa a V-a a trezit toată familia. „L-am luat amândoi, și eu, și soțul, la o discuție și ne-am dat seama că nu știa lucruri elementare la matematică, de la adunări cu numere formate din două cifre, până la scrierea desfășurată a unei împărțiri”, ne-a povestit mama lui.
Mihai urmase încă din clasa I un program „Școală după școală”, unde își făcea temele și servea masa. Doar că temele le copia de pe tablă, mecanic, făcute fiind de doamna învățătoare. „I-am pus meditator, căci nu avea cum să recupereze atâta materie fără să ajungă la corigență”, a mai spus mama băiatului.
Meditații pentru alinierea la „standarde”
Sonia, acum elevă în clasa a XI-a, era în clasa a VIII-a la o școală din cartier când mama ei a decis să o trimită la o evaluare înainte de examen. Toți anii de gimnaziu auzise de la profesoara de la școală că este un copil talentat și că nici nu se pune problema să nu ia 10. Îi plăcea să scrie și citea mult. „La prima oră de meditații am aflat câtă matematică există în baremul de la română. Că vor să scrii ca la clasa a IV-a – introducere (scurtă!), cuprins, încheiere și gata! Să nu scrii despre ceva ce n-ar putea avea loc în viața reală! Să nu scrii prea mult! Să nu ai prea multe idei! Pentru că pentru toate astea te vor depuncta la evaluarea națională. Așadar, eu am făcut meditații pentru încadrarea în «standarde». Nu am auzit aceste lucruri la clasă niciodată”, spune Sonia.
- CITEȘTE ȘI: Clasa a 8-a, cel mai greu an. 10 ore de studiu/zi, 800 de lei/lună pentru meditații și multă incertitudine
Teoria sună bine, dar nu se poate aplica
Dr. Thea Ionescu, conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie a Universității Babeș Bolyai din Cluj și specialist în Psihologia Dezvoltării și Cogniție Ancorată, cercetează modalitățile de învățare. Într-un interviu pe care ni l-a acordat, ne-a explicat că meditațiile sunt necesare în două situații.
Prima, la copiii cu potențial mai scăzut. „Asta nu înseamnă probleme majore de învățare. Poate fi vorba de percepție, de atenție, de capacitatea memoriei sau de capacitatea de concentrare. Și nu fac față cu cohorta din care fac parte”, explică cercetătoarea, făcând referire la imposibilitatea ca profesorul să poată face predarea utilă pentru toți 30 de copiii pe care îi are în clasă. „Aici, meditațiile sunt utile. Că tu observi din a V-a, să zicem, că are o problemă de concentrare, și atunci, cu un meditator, îl ajuți să învețe să se focalizeze pe conținut. Și, astfel, obții în clasa a VIII-a un copil care a progresat două puncte la note, ceea ce este foarte bine, se descurcă la examenul de evaluare națională”, explică ea.
A doua situație, spune cercetătoarea, vizează copiii supradotați. „Lor nu le ajunge ce le dai la clasă, pentru că profesorul nu poate face cu copiii de nivel mediu fizică în clasa a VII-a la nivel de anul I de facultate. Nu se poate, că nu așa-i gândită programa și e bine nici să nu faci de nivelul de facultate la clasă. Dar un copil de școală supradotat, căruia îi place fizica, ar trebui în clasa a VII-a să lucreze la nivel de anul I de facultate. Atunci îi găsești pe cineva care face suplimentar cu el.”
„În această situație, ar trebui să vorbim despre programele de îmbogățire, care nu prea funcționează la noi în țară. Ar trebui un expert din domeniu – în străinătate, de foarte multe ori, copiii aceștia merg la universități și sunt programe speciale pentru ei. Acelea sunt tot meditații”, încearcă Thea Ionescu să ne explice o situație imposibil de aplicat la noi.
Oricum o dai, e nevoie de meditații
Niciunul dintre cei doi copii din poveștile de mai sus nu se încadrează în situațiile tipice pentru care se impun meditații – nu aveau nici potențial scăzut de învățare, nu erau nici supradotați. De fapt, situația lor școlară n-ar fi ridicat niciun semn de întrebare pentru care s-ar fi căutat soluții în altă parte. Nici părinții nu erau dintre cei care își doreau 10 pe linie pentru copiii lor. Și, totuși, amândoi au avut nevoie de meditații.
8 din 10 părinți plătesc manualele și auxiliarele copiilor și aproape 40% plătesc meditații. Cifrele aparțin unui sondaj național despre școală, realizat între 2-5 septembrie 2024 de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) pentru Federația Părinților și Aparținătorilor Legali din România (FePAL). Ba mai mult, rezultatele la teste (cele vizibile, precum PISA) plasează elevii români pe ultimele locuri în Europa. În plus, anul acesta, la Evaluarea Națională 7 din 10 elevi au reușit să obțină medii peste 5. Mai exact 74,4% din cei înscriși, comparativ cu 76,2% cu un an în urmă. Și numărul celor care au obținut medii maxime a scăzut drastic – doar 65 de absolvenți de gimnaziu, față de 429 cu un an în urmă și 221, în 2022. 65! Cele mai slabe rezultate din ultimii ani. Dincolo de statisticile dezastruoase ale nivelului de pregătire, aproape 16.000 de elevi nici măcar nu s-au prezentat la aceste examene.
Cartoful fierbinte al educației, aruncat de la ministru la părinți și la profesori
Ministra Educației, Ligia Deca, a găsit vinovații – părinții! Pe care îi îndeamnă ca, înainte de a apela la meditații, să ceară profesorilor de la școală ore suplimentare pentru consolidarea informațiilor. „Nu spun că uneori nu este nevoie de o personalizare, dar aș prefera ca părinții să solicite acest lucru școlii, decât să încerce să suplinească cu costuri suplimentare. Haideți să cerem de la școală ce ne dorim de la școală și după aceea să constatăm sau nu că ea poate să ne ofere și să luăm alte măsuri, nu să începem automat să căutăm în altă parte”, a spus Ligia Deca într-un interviu acordat stiripesurse.ro. „Trebuie discutat cu profesorii de la clasă pentru a înțelege clar care este nevoia reală de pregătire suplimentară, pentru că sunt convinsă că majoritatea copiilor, dacă vin la ore, dacă folosesc oportunitățile de formare suplimentară, sau de recapitulare, sau de consolidare pe care le oferă școala și dacă există un dialog între familie și cadru didactic, nu ar avea nevoie de acest instrument”, a completat ea.
Recomandarea Ligiei Deca nu e văzută cu ochi buni de profesori. „Nu putem să cerem doar profesorilor să rezolve ceea ce nu poate rezolva un sistem întreg”, spune profesoara Maria Manea, care consideră că, pentru a le cere profesorilor să facă educație remedială la clasă ar fi nevoie de redefinirea normei didactice și de creșteri salariale pe măsura efortului. „Cel mai ușor lucru de făcut este să pui pe umerii oamenilor responsabilitatea, dar să nu o trasezi transparent, predictibil pentru aceștia. Decidenții știu bine că nu pot impune o astfel de măsură la acest moment. Ea ar veni la pachet cu redefinirea normei didactice și a timpului alocat fiecărei activități în parte, cu noi creșteri salariale. Nu înseamnă că nu vom putea ajunge acolo. Decomandată, nu suntem în acel punct și nu putem să cerem doar dinspre o categorie profesională să rezolve ceea ce nu poate rezolva un sistem întreg, factorul politic, societatea la modul general, prin așteptările pe care le proiectează asupra școlii și asupra rolului profesorului”, ne-a declarat Maria Manea.
Himerele educației – programa e prea încărcată, metoda de predare prea învechită, copiii sunt prea mulți în clasă
Sunt meditațiile un sistem educațional paralel sau complementar? -a fost întrebarea la care a încercat să răspundă un studiu făcut public în 2021 și care tot de la o declarație a unui oficial din Educație a pornit. „Un copil care învață la școală, nu neapărat cu meditații, ar fi putut să ia 5-6 la Evaluarea Națională”, declara, în anul 2020, un secretar de stat din Ministerul Educației. Declarația a declanșat o serie de critici și rumoare, ba chiar cereri de demisie și poziții tăioase care condamnau industria nedreaptă a meditațiilor și profesorii, care erau văzuți drept părtași la această neglijare a dreptului nemijlocit la educație, garantat inclusiv de Constituția României.
Concluzia studiului este aceea că arhitecții politicilor educaționale nu trebuie să adopte o poziție defensivă față sistemul de meditații, ci mai degrabă să încerce să îl înțeleagă și să creeze politici prin care învățământul public să devină mai competitiv. „Nu eliminarea completă a meditațiilor ar trebui
să fie miza factorilor decizionali din domeniul educației, ci mai degrabă creșterea calității în
sistemul de masă, prin scalarea bunelor practici”, se arată în studiu.
Am stat de vorbă și cu Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației în guvernul Boc și autor al Legii Educației 1/2011. El este de părere că nu e nimic rău în a face meditații, ba chiar încurajează acest lucru, subliniind că promiscuitatea asociată acestora, inclusiv cea fiscală, face rău tuturor: „Ce e rău cu meditațiile? Câștigă profesorii niște bani, copiii învață mai mult”, spune cel care a lansat un site de meditații la scurtă vreme după ce s-au anunțat rezultatele dezastruoase de la simularea pentru Evaluarea Națională din 2024. „Nu există să înveți mai puțin și să fii mai bun”, punctează fostul ministru făcând referire la „defrișarea” programei școlare, una dintre himerele educației, cum le numește el. Și adaugă: „A, dacă profesorul e prost pregătit și înțelege prea puțin, atunci predă și mai puțin!”
În lipsa unei direcții clare
Platforma de meditații lansată de Funeriu nu e singura care există pe piață. Sunt multe asemenea site-uri care oferă meditații on-line. Am putea spune că meditațiile au rămas, pentru mulți copii, singura sursă de educație, în condițiile în care decidenții aruncă de la unul la altul cartoful fierbinte al educației. Profesorii nici nu-și pun problema că e și vina lor, nu mai au un „ce se dă” și „ce se cere” bine stabilit, părinții recurg la meditații ca să-și vadă copiii în „școli bune”, iar Ministerul Educației se mișcă greu, de cele mai multe ori cu spatele la ce se întâmplă de fapt în realitate.
Într-un articol recent despre obsesia notelor mari și falsa măsură a succesului – o altă anomalie a sistemului educațional –, cercetătoarea Thea Ionescu crede că învățământul, așa cum există astăzi, a ajuns la niște limite și că se impune o schimbare a întregului sistem educațional. „Încet, încet, probabil se va transforma, cum s-a tot transformat în timp. Educația, învățarea nu are cum să dispară. Pentru că și dacă o facem acasă se numește tot educație. Cineva trebuie să-l învețe pe copil cum să facă lucrurile când adultul nu mai este în preajma lui. Chiar dacă asta înseamnă meserii foarte complicate și el va trebui să programeze roboți. Cineva trebuie să-l învețe cum să facă lucrurile acestea”, concluzionează ea.
