În așteptarea Forumului Cultura în educație (8-10 aprilie), am stat de vorbă cu Delia Popa (ArtCrowd) despre locul artei contemporane în școlile românești
Între 8 și 10 aprilie are loc la București Forumul Cultura în educație (la ARCUB-Gabroveni). Aici își dau întâlnire artiști, profesori, părinți care își doresc să poarte un dialog despre artă și importanța ei în educație.
Ne-am dorit să stăm de vorbă mai pe îndelete cu parte dintre specialiștii activi în această zonă a educației alternative, prezenți și la Forum. Delia Popa, de la Artcrowd, artist vizual, ne-a spus mai multe despre cum își găsește locul arta contemporană în școlile românești.
De vorbă despre cum îi ajută arta contemporană pe elevii de azi
TOTUL DESPRE MAME: Ce este platforma ArtCrowd? De ce au copiii nevoie de proiectele pe care le derulați ?
DELIA POPA: Asociația ArtCrowd – Artişti în educaţie este o organizaţie culturală înfiinţată de Vanda Maria Sturdza (scenograf) şi Delia Popa (artistă vizuală) în 2013, ce oferă ateliere interdisciplinare de artă, arhitectură și teatru, copiilor și adolescenților cu vârste cupinse între 7 și 18 ani. Misiunea ArtCrowd pe termen lung este de a crea parteneriate între profesori și elevi pe de o parte și artiști profesioniști pe de altă parte, pentru includerea cursurilor de artă, arhitectură și teatru în școlile românești de stat. ArtCrowd creează concepte educaționale care se bazează pe practica artistică și experiența internațională a membrilor organizaţiei. Echipa ArtCrowd, ce include artiști vizuali, oameni de teatru și arhitecți, lucrează atât cu şcoli de stat, cât și particulare, precum și cu alte instituții.
TDM: Partea din proiect strict legată de artele vizuale e foarte interesantă și îndrăznesc să spun, singulară în peisajul atelierelor adresate copiilor . Cum se conectează copiii la genul ăsta de artiști? Prin ce mijloace (mă refer inclusiv la ghiduri vizuale, manuale etc) îi expuneți la mișcările artei contemporane ?
D.P.: ȚOMAPAN este un curs de istoria și practica artei, ce se derulează în anul școlar 2015-2016 la Școala Gimnazială Genesis din București, și este susținut de două artiste vizuale, Liliana Basarab și Delia Popa. Pe parcursul atelierului copiii între 7-14 ani dobîndesc cunoștințe de istoria artei și artă contemporană, precum și aptitudini practice de desen, culoare, fotografie, teatru de umbre etc. Cursul se va încheia cu o expoziție de final la Galeria Posibilă, o galerie de artă contemporană din București, în care vor fi expuse lucrări individuale și lucrări comune rezultate din activitatea întregului curs.
Cursul este gândit într-o direcție orizontală, ceea ce înseamnă că artiștii contemporani sunt prezentați în același mod și câteodată la aceeași lecție ca și maeștrii cunoscuți ai istoriei artei. Unul din cele mai importante aspecte ale pedagogiei noastre este observarea și analizarea imaginilor, pornind de la întrebarea: ce vedem în această imagine? Întrebare la care trebuie să găsească răspuns în primul rând elevii.
Am gândit structura cursului inspirate fiind de categoriile jocului Țomapan ( țări-orașe-munți-ape-plante-animale-nume), și am creat următoarele teme mari ale cursului care se întind pe mai multe lecții, prezintă mai mulți artiști și presupun învățarea unor tehnici. Temele noastre mari sunt: Plante-animale-creaturi fantastice-oameni și supereroi-locuința și orașul, acestea întinzându-se pe un an școlar. Un exemplu de lecție este ”Creaturi fantastice la Hieronymus Bosch și Luigi Serafini”. Primul este un maestru al secolului al 15-lea, al doilea este un artist contemporan, iar amândoi sunt preocupați de lumi alternative în care își fac apariția creaturi imaginare. La fiecare lecție elevii primesc o fișă cu imagini ale lucrărilor de artă și un scurt text ce trebuie completat cu niște cuvinte de asemenea incluse. La această lecție tema practică este de a crea o carte cu monștri în desen, iar modelul de carte îl dăm noi elevilor. Este una din cele mai îndrăgite lecții, pentru că le permite elevilor să discute despre ”monștri” de care văd și în filme, televizor, cărți, și de asemenea să pună pe hârtie o parte din fricile cu care se confruntă și cărora le pot da o formă.
Adăugăm doar faptul că ȚOMAPAN a fost creat într-o colaborare intensivă de cinci profesioniste din mai multe domenii și anume: Vanda Maria Sturdza, scenograf, Daniela Pălimariu, artistă vizuală, Alexandra Mihailciuc, arhitect, Delia Popa și Raluca Croitoru, artiste vizuale.
TDM: Unde ați reușit până acum să derulați atelierele ? Cum privesc școlile tradiționale acest tip de colaborare, ați pătruns până acum în vreo școală de stat ?
D:P.: ȚOMAPAN a debutat la un afterschool în anul școlar 2014-2015, de fapt a fost gândit special pentru această școală după școală. Ni s-a cerut un curs de artă în care elevii să învețe cât mai multe tehnici. Noi pusesem deja în practică ateliere de teatru de umbre, și aici amintim ”ODISEEA RELOADED” care conține dobândirea de abilități din domeniul scenografiei, a muzicii, a mișcării scenice, și ateliere de arhitectură și patrimoniu, și mă refer aici în special la GHIDUȘ de CÂMPULUNG, un atelier de cinci zile desfășurat la Vila Golescu din Câmpulung cu sprijinul și la inițiativa Fundației Pro Patrimonio și în care tema principală este orașul și relația noastră cu el. Țomapan a debutat așadar ca un curs interdisciplinar cu accentul pus pe arte vizuale.
Lucrăm de patru ani cu școli de stat în cadrul săptămânii Școala Altfel și acolo a fost de fapt locul sau oportunitatea de a pune în practică conceptele noastre. La Școala Altfel a Colegiului German Goethe a debutat ”ODISEEA RELOADED” (2012), a continuat in 2014 la Scoala Barbu Delavrancea, nr.73 din Bucuresti, iar în 2013 a fost realizat într-o școala de stat din Austria (Neue Mittelschule Altmuenster). De asemenea am reușit să introducem și o parte din Țomapan la Școala Sfântul Silvestru, nr 23, la o clasă Step by Step, sub forma unui atelier de două zile intitulat ”DE LA PORTRET LA TABLEAU VIVANT”. Anul acesta vom lucra cu Școala 97.
Sperăm ca anul acesta să reușim să introducem ODISEEA RELOADED ca un curs anual în școli de stat din București și Ilfov, și sperăm cât de curând să lucrăm și în alte orașe și sate, mereu sub formula artist-cadru didactic și elevi. Colaborările noastre cu școlile de stat au fost până acum numai pozitive, sperăm să continue în acest mod.
TDM: Am văzut că va continua proiectul Ghiduș de București, la intersecția între arhitectură, urbanism și arte. Cum a funcționat, cum a fost receptat de copii ?
D.P.: GHIDUȘ de BUCUREȘTI a constat într-o preluare a metodelor folosite în cadrul GHIDUȘ de CÂMPULUNG, și introduse în programul de arte vizuale a școlii Cervantes din București la o clasă a șaptea. Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a câteva ședințe și a avut ca finalitate crearea unei broșuri despre Centrul vechi din București de către elevi cu scopul de a fi multiplicat și distribuit colegilor lor. Am încercat alături de profesoara de arte vizuale, Mihaela Petre, un tip de educație peer-to-peer. Proiectul a fost sprijinit de Asociația Metrucub și de Arcub prin programul Ești București 2015.
GHIDUȘ de CÂMPULUNG pe de altă parte va ajunge în această vară la a treia ediție la Câmpulung-Muscel și sperăm din tot sufletul ca anul acesta să putem realiza, alături de Pro Patrimonio un ghid al orașului văzut de copii, utilizând desenele lor din ultimii trei ani.
TDM: Spuneați undeva că există așa-numitele vârste-cheie pentru acumulări artistice, intelectuale, între 7-12 ani, când curiozitatea copilului atinge cote maxime. Vorbiți-ne un pic despre asta.
D.P.: Copiii încep prin a se exprima vizual, tactil, dramatic de la cele mai mici vârste. Până la începerea pubertății există o dezvoltare artistic-cognitivă continuă, mai ales dacă aceasta este susținută de adulți. Copilul își dezvoltă o lume imaginativă și reprezentativă proprie care îl va ajuta pe parcursul întregii vieți. Nu suntem specialiști în psihologia copilului, dar avem amintirile copilăriilor noastre în care am folosit toate mijloacele artistice pentru a ne juca și pentru a învăța, și care știm că ne-au ajutat în dezvoltarea noastră per ansamblu. Toate cursurile ArtCrowd se bazează pe experiențele noastre de copii. Credem cu tărie faptul că experiențele artistice și contactul cu arta trebuie să aibă loc cât mai timpuriu, și bineînțeles să continue și în timpul adolescenței și în viața de om matur. Artistul face artă pentru a înțelege mai bine viața, iar publicul are nevoie de artă pentru a înțelege mai bine viața, iar aceasta (arta) este o parte intrinsecă a naturii umane.
TDM: Ce le-ați spune unor părinți convinși că artele sunt o joacă, adevăratele, „serioasele” preocupări școlare fiind clasicele materii- română, matematică, științe ?
D.P.: Creierul uman are două emisfere, una ce coordonează logica, iar cealaltă creativitatea, capacitățile imaginative ale omului. O lipsă sau insuficientă dezvoltare a unei emisfere știm că duce la dezechilibre și o slabă capacitate de adaptare la mediul înconjurător. Accentul care s-a pus în epoca industrială și post-industrială asupra emisferei stângi începe să scadă și se recunoaște în prezent importanța unor aptitudini precum creativitatea, capacitatea de a recunoaște și controla propriile emoții, capacitatea de a coopera și lucra în echipă, capacitatea de a empatiza etc. Acestea sunt importante inclusiv pentru angajabilitate dar și pentru a duce o viață împlinită. Credem că orice părinte își dorește aceste lucruri pentru copilul lui.
Vino și tu între 8 și 10 aprilie la Forumul Cultura în educație (la ARCUB-Gabroveni) și participă la dialogul despre artă și importanța ei în educație!
