Intrarea copilului la școală, în clasa pregătitoare, reprezintă o tranziție importantă în viața lui. Pentru cei mai mulți, mutarea de la grădiniță la șoala primară este firească, ei adaptându-se noilor rigori fără prea mari dificultăți. Dar există și copii care întâmpină probleme și care nu se pot adapta, în ciuda eforturilor făcute de învățătoare și familie. În anumite situații, cea mai bună soluție pentru ei este să revină, timp de un an, la grădiniță.
Neadaptarea copilului la clasa pregătitoare nu este un eșec, ci mai degrabă un semnal de alarmă, care trebuie gestionat cu răbdare și sprijin adecvat. Dificultățile de adaptare la clasa pregătitoare pot avea diverse cauze și manifestări. Una dintre cele mai comune cauze este reprezentată de separarea de familie. Având un atașament excesiv față de părinți, copilul plânge frecvent și nu vrea să rămână în clasă.
A plâns zilnic după mamă, timp de două luni
„Am avut un astfel de caz chiar la începutul acestui an școlar, al unei fetițe înscrise la clasa pregătitoare, care s-a confruntat cu mari dificultăți de adaptare.Timp de două luni, învățătoarea a făcut de fiecare dată tot ce i-a stat în putință ca să o liniștească, dar fetița plângea zilnic după mama ei, nu se putea concentra la activitățile de la clasă și nu reușea să țină pasul cu ceilalți copii”, spune psihologul școlar Anamaria Radu.
Dificultățile de adaptare au fost sesizate și de mama fetiței, care a cerut ajutorul consilierului școlar, acesta recomandând ca micuța să fie retrasă de la școală și să se întoarcă pentru încă un an la grădiniță, oferindu-i-se răgazul necesar pentru a se dezvolta emoțional înainte de a face pasul spre școală. „Decizia s-a dovedit a fi benefică. Înapoi în mediul familiar, fetița a devenit mai încrezătoare, mai liniștită și mai pregătită pentru provocările școlii. Este un exemplu despre cât de important este să respectăm ritmul fiecărui copil”, a adăugat psihologul.
În ce situații se consideră că un copil nu este pregătit de școală
O altă manifestare a inadaptării copilului este lipsa interesului pentru activitățile școlare, refuzul categoric de a participa la ele, apatia și lipsa implicării în sarcinile educative. Pot fi prezente și probleme de comportament, cum ar fi iritabilitate, agresivitate, hiperactivitate sau tendința de a evita interacțiunile sociale.
Întârzierea în dezvoltarea abilităților necesare, cum ar fi dificultățile în dezvoltarea limbajului, a coordonării motrice sau a atenției sunt, de asemenea, argumente pe baza cărora se poate considera că un copil nu este încă pregătit să înceapă școala. Incapacitatea de a se adapta cerințelor vieții de elev poate fi un factor de stres pentru el și se poate manifesta prin simptome fizice, cum sunt durerile de cap și/sau de burtă, stările de greață sau oboseala inexplicabilă.
Soluții personalizate
Evaluarea neadaptării școlare este un proces complex, care poate implica mai mulți specialiști, însă doar unul decide dacă se impune retragerea copilului de la școală, în vederea reînscrierii în anul următor. Prima persoană care observă comportamentul copilului în mediul școlar și sesizează dificultățile cu care el se confruntă este învățătorul. Altă persoană care poate confirma existența unei dificultăți de adaptare este psihologul școlar, care are capacitatea de a identifica posibilele cauze ale acesteia și de a propune soluții personalizate, în urma unor evaluări psihologice. În cazul în care există suspiciuni de probleme medicale sau de dezvoltare, se poate apela la un specialist din neurologie, logopedie sau psihopedagogie.
Desigur, părinții au un rol important, pentru că ei sunt cei care pot oferi informații cu privire la comportamentul de acasă al copilului. Colaborarea lor cu școala în găsirea celor mai bune soluții este esențială.
Învățătorul atestă necesitatea retragerii elevului
Potrivit Regulamentului-cadru de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar 2024, „în situaţia în care, pe durata clasei pregătitoare ori a clasei I se observă manifestări de oboseală sau de neadaptare şcolară, părinţii sau reprezentanţii legali pot depune la unitatea de învăţământ o solicitare de retragere a elevului în vederea reînscrierii în anul şcolar următor, în clasa corespunzătoare nivelului din care s-a retras; la cererea motivată a părintelui, reînscrierea se poate face şi în anul şcolar în care s-a solicitat retragerea, în clasa anterioară nivelului din care s-a retras elevul.”
Prezența părintelui ajută la adaptarea la școală
Rodica Boaru, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 1 Bragadiru, atrage atenția asupra faptului că nu toți copiii care plâng după părinți sau care se adaptează mai greu trebuie să revină în grădiniță. Uneori, e suficient ca un părinte să le fie alături, fizic, timp de câteva zile. „Este normal și ceva des întâlnit ca un copil, în primele lui zile de școală, să plângă după părinți. Cu răbdare și blândețe, învățătorul poate gestiona o astfel de situație. Dacă, să zicem, lucrurile nu se liniștesc după câteva zile, nu avem nimic împotrivă ca pentru alte câteva zile copilul să fie însoțit, la clasă, de părinte. Poate să funcționeze. Până la urmă, copilul înțelege ce înseamnă de fapt școala, iar lucrurile intră în normal”, a explicat cadrul didactic.
Acesta a mai adăugat că în acele situații în care copilul refuză implicarea în activitățile școlare, învățătorul poate folosi tehnici personalizate, care să încurajeze participarea copilului.
Ce se întâmplă cu elevii care au cerințe educaționale speciale și nu se pot adapta
Copiii a căror adaptare este mai dificilă pentru că au cerințe educaționale speciale (CES) necesită, uneori, sprijin suplimentar în procesul de învățare, iar școlile trebuie să le pună la dispoziție o serie de instrumente care să le ușureze integrarea și procesul de învățare, de la planuri personalizate de studiu la modalități diferite de examinare.
Statutul de elev cu cerințe educaționale speciale (CES) poate fi obținut de copiii și tinerii care prezintă dificultăți de învățare, dizabilități sau alte probleme care necesită sprijin suplimentar în educație. Pentru ca un elev să obțină oficial statutul de elev cu CES, este necesară o evaluare complexă realizată de specialiști, cum ar fi psihologi, medici și alți experți în educație din cadrul centrelor județene de resurse și asistență educațională (CRJAE sau CMBRAE). Această evaluare va determina tipul și nivelul de suport necesar pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevului. Odată stabilit acest statut, se elaborează un plan educațional personalizat (PEP), care include măsuri și adaptări specifice pentru elev.
Evaluarea pentru statutul de elev cu CES este una complexă
Statutul de elev cu cerințe educaționale speciale se obține în situațiile în care copilul are o afecțiune medicală sau psihică ce îi afectează învățarea:
- Dizabilități intelectuale: Elevii cu tulburări de dezvoltare intelectuală, care pot avea nevoie de ajustări ale curriculumului și de sprijin individualizat.
- Dizabilități fizice: Elevii cu probleme motorii sau alte dizabilități fizice, care necesită adaptări ale mediului școlar (cum ar fi rampe de acces sau echipamente speciale).
- Tulburări de învățare: Elevii cu tulburari de invatare (dislexie, discalculie, disgrafie) sau alte tulburari care le afectează capacitatea de a procesa și înțelege informațiile în același ritm ca ceilalți copii).
- Tulburări de comportament și emoționale: elevii care se confruntă cu dificultăți emoționale sau comportamentale, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau tulburările de anxietate.
- Dizabilități senzoriale: elevii cu deficiențe de auz sau vedere, care necesită tehnologie asistivă sau alte forme de suport pentru a participa la lecții.
- Tulburări din spectrul autist (TSA): elevii cu TSA, care pot avea dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament, necesitând un mediu educațional adaptat.
Pentru ca un elev să obțină oficial statutul de elev cu CES, este necesară o evaluare complexă realizată de specialiști, cum ar fi psihologi, medici și alți experți în educație din cadrul centrelor județene de resurse și asistență educațională (CRJAE sau CMBRAE). Această evaluare va determina tipul și nivelul de suport necesar pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevului. Odată stabilit acest statut, se elaborează un plan educațional personalizat (PEP), care include măsuri și adaptări specifice pentru elev.
- CITEȘTE ȘI: Care este diferența dintre Asperger și autism
Cine sunt profesorii itineranți și de sprijin și facilitatorii
Profesorul itinerant şi de sprijin este cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogic care desfăşoară activităţi de învăţare, stimulare, compensare şi recuperare cu persoanele cu CES integrate în unităţile de învăţământ de masă, în colaborare cu toţi factorii implicaţi.
Fiecare unitate de învăţământ în care se află copii cu dizabilităţi şi/sau CES include în regulamentul de organizare şi funcţionare proceduri privind aprobarea prezenţei facilitatorilor în unitatea de învăţământ, precum şi modul de organizare a activităţii acestora, acestea fiind prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Facilitatorul poate fi unul dintre părinţi, asistentul personal, pentru copiii cu grad de handicap grav, o persoană numită de părinţi faţă de care copilul are dezvoltată o relaţie de ataşament sau un specialist recomandat de părinţi/reprezentantul legal.
