Fluctuațiile de personal din învățământul primar reprezintă un fenomen din ce în ce mai frecvent în sistemul educațional din România, care apare, în special, în școlile din zonele rurale sau în instituțiile care nu au reușit să încadreze profesori titulari. Se întâmplă însă ca și școli de la oraș, chiar din Capitală, să se confrunte cu situații în care, la o clasă, învățătoarea să se schimbe frecvent, chiar anual. În această etapă critică a formării copilului, schimbările frecvente ale cadrelor didactice pot avea atât avantaje, cât și dezavantaje, impactul variind în funcție de numeroși factori: adaptabilitatea copiilor, contextul social și educațional, pregătirea profesională a învățătorilor și mediul școlar în general.
În clasele I-IV, Maria, o fetiță care învață într-o școală din sectorul V al Capitalei, a avut 6 învățătoare. Prima, titular, aflată la ultima generație de elevi, s-a îmbolnăvit la începutul clasei a III-a, iar de atunci a urmat un lung șir de improvizații, conducerea școlii nereușind să aducă un înlocuitor stabil. „Este una dintre școlile de top din Sectorul 5, erau 38 de copii în clasă, dar efectiv nu au reușit să găsească o învățătoare pentru ei. Ni se spunea în permanență că nu au de unde să ia o învățătoare”, își amintește mama fetei. În primele săptămâni, în fiecare oră venea un alt cadru didactic: o oră un profesor, o oră alt profesor, în funcție de cine avea liber și putea supraveghea copiii. „A urmat o învățătoare care ieșise la pensie de ceva vreme și care vorbea atât de încet încât nici copiii din prima bancă nu o auzeau. A stat puțin și a venit alta, care țipa non-stop la copii. A plecat și ea repede și a venit, tot temporar, o învățătoare dintr-un sat de lângă București. Dincolo de faptul că toată povestea aceasta i-a bulversat mult pe copii, au rămas cu mari lacune. Maria a avut mult de recuperat la Matematică, așa că în clasa a V-a nu am avut încotro și am căutat profesor pentru meditații”.
Situația aceasta nu este neaparat o raritate în școlile din România. De altfel, meseria de dascăl e din ce în ce mai puțin atrăgătoare pentru tineri, problemă cu care se confruntă foarte multe state. Cel mai recent raport OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) arată că 18 din 21 de țări (de la care s-au colectat date) au probleme cu ocuparea posturilor de cadre didactice calificate. Cele mai mari probleme, în România, sunt legate de deficitul de profesori de matematică, științe, educație fizică, arte. Acesta este unul dintre motivele pentru care, începând din anul școlar 2024-2025, profesorii care doresc pot rămâne titulari până la vârsta de 70 de ani.
Ce dezavantaje au elevii cărora li se schimbă frecvent profesorii
Fluctuațiile de personal în învățământul primar pot avea atât avantaje, cât și dezavantaje, iar impactul lor variază în funcție de contextul specific al fiecărei clase și de caracteristicile elevilor. Pe de o parte, schimbările pot aduce o diversitate de experiențe și pot stimula dezvoltarea abilității de adaptare a copiilor. Pe de altă parte, lipsa de continuitate poate afecta negativ învățarea academică și dezvoltarea emoțională a elevilor, mai ales a celor care au nevoie de stabilitate pentru a prosper. Iată, pe larg, care sunt principalele dezavantaje:
Lipsa continuității educaționale
Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale schimbărilor frecvente de învățătoare este lipsa de continuitate în procesul educațional. Învățământul primar este o perioadă în care se pun bazele cunoștințelor și abilităților fundamentale ale copiilor, iar o lipsă de stabilitate poate crea confuzii sau goluri în educația acestora. Un învățător ar putea avea un stil de predare mai lent, preferând să insiste pe anumite concepte, în timp ce următorul ar putea accelera procesul pentru a acoperi un volum mai mare de materie. Această discrepanță poate lăsa copiii derutați sau neîncrezători în propriile abilități.
Un exemplu concret ar putea fi cazul unui copil care, la începutul ciclului primar, începe să învețe tabla înmulțirii cu un învățător care pune accent pe metode vizuale și practice de învățare. După ce învățătorul este înlocuit, noul cadru didactic adoptă o abordare mult mai formală, bazată pe memorare. Această tranziție poate deruta elevul și poate duce la lacune în cunoașterea sa matematică, afectându-i încrederea în sine și rezultatele școlare.
Impact emoțional negativ
Copiii mici dezvoltă adesea o legătură emoțională puternică cu învățătorii lor, iar schimbările frecvente de personal pot să le inducă un sentiment de nesiguranță sau instabilitate emoțională. Relația cu învățătorul este importantă nu doar pentru educația academică, ci și pentru dezvoltarea emoțională și socială a copilului. Un învățător constant poate să ofere un sentiment de siguranță și stabilitate, elemente esențiale în dezvoltarea unei stime de sine pozitive și a unei relații sănătoase cu autoritatea.
Un exemplu ar fi situația unui copil introvertit care reușește să stabilească o legătură de încredere cu învățătoarea sa în primul an de școală. În momentul în care aceasta este înlocuită, copilul se poate simți abandonat și nesigur, ceea ce poate duce la o scădere a motivației de a învăța și la un regres în dezvoltarea sa emoțională. Aceste schimbări repetate pot împiedica formarea unei relații pozitive cu cadrele didactice și pot afecta performanța școlară pe termen lung.
Dificultăți de adaptare pentru anumite categorii de elevi
Nu toți copiii sunt la fel de flexibili sau capabili să se adapteze rapid la schimbări. Copiii cu nevoi educaționale speciale sau cei care provin din medii dezavantajate social pot avea dificultăți suplimentare atunci când sunt expuși la schimbări frecvente de învățătoare. Acești copii au adesea nevoie de stabilitate și de o relație consistentă cu un cadru didactic care să le înțeleagă nevoile și să poată construi o strategie educațională pe termen lung. Schimbările frecvente pot perturba acest proces și pot agrava problemele deja existente.
De exemplu, un copil cu ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) poate să beneficieze enorm de o relație stabilă și de o rutină clară în clasă. Dacă învățătoarea se schimbă frecvent, copilul poate deveni confuz și poate avea dificultăți suplimentare în a-și gestiona comportamentul și în a învăța eficient.
Avantajele pe care le au elevii cărora li se schimbă frecvent profesorii
Există țări în care schimbarea frecventă a cadrelor didactice face parte din strategia educațională, se face conform unor reguli bine stabilite și este considerată în beneficiul elevilor. Iată care sunt avantajele:
Expunerea la stiluri de predare diverse
Unul dintre principalele avantaje ale schimbărilor frecvente este expunerea elevilor la o diversitate de stiluri de predare. Fiecare învățător are propria abordare didactică, iar acest lucru poate ajuta copiii să devină mai flexibili. De exemplu, un învățător poate pune accent pe activități creative și pe învățarea prin joacă, în timp ce altul poate să prefere o abordare formală, bazată pe structură și disciplină. Aceste experiențe diverse pot stimula dezvoltarea cognitivă a copilului și pot contribui la îmbunătățirea abilităților sale de adaptare în fața provocărilor.
Un exemplu concret ar putea fi situația în care, într-o clasă, învățătoarea este înlocuită anual din motive administrative. Un copil poate învăța într-un an cum să fie mai creativ și să lucreze în grupuri mici, iar anul următor să își dezvolte abilități de memorare și concentrare în cadrul unor lecții formale. Această diversitate poate contribui la formarea unui elev capabil să facă față diverselor cerințe pe parcursul educației sale viitoare.
Flexibilitate și capacitate de adaptare
Schimbările frecvente de învățătoare pot să încurajeze dezvoltarea abilității copiilor de a se adapta rapid la schimbări. În societatea actuală, flexibilitatea și capacitatea de a gestiona noi provocări sunt calități esențiale. Adaptarea la un nou învățător presupune ca elevii să fie capabili să își modifice comportamentul, așteptările, să înțeleagă cerințele acestuia și să internalizeze un nou stil de predare. În acest mod, copiii devin mai deschiși și mai puțin stresați de schimbări neașteptate.
De exemplu, dacă o clasă are trei învățătoare diferite într-un interval de trei ani, copiii vor învăța să gestioneze trecerile de la o persoană la alta și să accepte că schimbarea este parte din viață. Acest lucru poate contribui la dezvoltarea unei reziliențe emoționale, o calitate importantă în viața adultă, mai ales în mediile de lucru care implică schimbări frecvente.
Diversificarea experienței pedagogice
O altă perspectivă pozitivă este legată de beneficiile diversificării experienței pedagogice. Elevii care experimentează mai mulți învățători pot beneficia de o varietate mai largă de resurse și abordări didactice. Un învățător ar putea avea o experiență vastă în tehnologia educațională, aducând în clasă utilizarea instrumentelor digitale, în timp ce altul poate fi excelent în domeniul educației fizice și al dezvoltării motrice.
Cum sunt fluctuațiile de personal în învățământul primar în alte țări
Fluctuațiile de personal în învățământul primar sunt o problemă care afectează diverse țări, însă contextul și cauzele diferă în funcție de factori precum politicile educaționale, finanțarea, infrastructura și gradul de dezvoltare economică. În timp ce unele state se confruntă cu această problemă într-un mod similar cu România, altele au găsit soluții pentru a reduce impactul negativ al schimbărilor frecvente de învățători.
Statele Unite ale Americii (SUA)
În SUA, fluctuațiile de personal în învățământul primar sunt o problemă majoră în anumite zone, în special în școlile din comunitățile sărace, atât rurale, cât și urbane. În aceste regiuni, cadrele didactice tind să părăsească frecvent postul din cauza salariilor mici, a condițiilor de muncă dificile și a lipsei de resurse. În școlile bine finanțate, fluctuațiile sunt mai puțin frecvente, deoarece profesorii primesc stimulente mai mari și sprijin suplimentar.
Conform studiilor, profesorii din școlile din zonele defavorizate au un risc de 50% mai mare să părăsească profesia în primii cinci ani. Acest lucru afectează profund continuitatea educațională și relația elevilor cu cadrele didactice. Pentru a combate acest fenomen, multe state au început să implementeze programe de formare și mentorat pentru profesorii noi, oferindu-le suport pentru a se adapta mai bine în primii ani de carieră. În plus, anumite state oferă beneficii suplimentare pentru profesorii care aleg să lucreze în zone defavorizate, cum ar fi stimulente financiare și oportunități de dezvoltare profesională.
Un exemplu pozitiv vine din California, unde unele școli din zonele defavorizate au implementat un sistem de mentorat pentru noii învățători, cu scopul de a-i ajuta să rămână în sistemul educațional pe termen lung. Acest program a redus semnificativ rata de fluctuație a cadrelor didactice.
Finlanda
Finlanda, recunoscută pentru unul dintre cele mai performante sisteme educaționale din lume, se bucură de o stabilitate ridicată a personalului didactic. Fluctuațiile de personal sunt rare, iar cadrele didactice sunt bine pregătite și motivate să rămână în profesie. Acest lucru se datorează mai multor factori, printre care:
- O pregătire riguroasă: Profesorii finlandezi trec printr-un proces lung și riguros de formare, ce include un program de masterat obligatoriu pentru a deveni învățător.
- Statutul social al cadrelor didactice: Profesorii sunt foarte respectați în societatea finlandeză, iar profesia de cadru didactic este una foarte căutată și apreciată.
- Condiții de muncă excelente: Salariile sunt competitive, iar profesorii beneficiază de o autonomie ridicată în predare și de suport din partea instituțiilor.
Aceste aspecte contribuie la o continuitate ridicată în relația elev-profesor, ceea ce are un impact pozitiv asupra învățării și dezvoltării emoționale a elevilor. În plus, sistemul educațional finlandez este centrat pe nevoile copilului, punând accent pe colaborarea între elevi și învățători, ceea ce întărește relația dintre aceștia.
Marea Britanie
În Marea Britanie, fluctuațiile de personal sunt o problemă frecventă, în special în școlile din mediul urban, unde stresul profesional și salariile relativ mici în comparație cu costul vieții ridicat duc la un nivel ridicat de abandon al profesiei. Datele arată că o parte semnificativă a profesorilor părăsesc sistemul educațional în primii ani de carieră, cauzele fiind volumul mare de muncă, lipsa sprijinului și condițiile stresante.
Guvernul britanic a încercat să remedieze problema oferind bonusuri și stimulente financiare pentru profesorii care predau în școlile defavorizate. De asemenea, există programe de mentorat pentru profesorii debutanți și un accent crescut pe dezvoltarea profesională continuă. Cu toate acestea, problema fluctuațiilor de personal rămâne o provocare, mai ales în zonele sărace, unde este dificil să se atragă și să se mențină cadre didactice calificate.
Franța
Franța se confruntă, de asemenea, cu fluctuații de personal, în special în anumite regiuni, cum ar fi zonele rurale și suburbiile sărace. Profesorii din aceste regiuni se plâng adesea de lipsa de resurse, de condițiile dificile de muncă și de salariile relativ scăzute în comparație cu costurile vieții în anumite zone. Acest lucru a dus la o creștere a ratei de părăsire a profesiei în rândul cadrelor didactice tinere.
Pentru a combate aceste probleme, guvernul francez a implementat măsuri precum bonificațiile salariale pentru profesorii din zone defavorizate și a început să acorde o mai mare atenție formării inițiale a cadrelor didactice. În plus, guvernul a introdus programe de sprijin pentru tinerii profesori, oferindu-le mai multe resurse și ajutor în primii ani de carieră. Totuși, problema fluctuațiilor rămâne semnificativă, mai ales în zonele periferice și rurale.
