La prima vedere, exercițiul 8 de la proba de Limba și literatura română din cadrul Evaluării Naționale 2026 părea unul dintre cele mai simple din întreaga lucrare. Elevii trebuiau să aleagă forma corectă pentru șase instanțe dintr-un enunț: „mi-ar place/ mi-ar plăcea”, „lui Maria/ Mariei”, „decât/doar”, „aceia/aceea”, „a călătorii/a călători” și „fica/fiica”. Însă, exercițiul a fost construit în jurul unor greșeli pe care mulți dintre noi, adulți sau copii, le facem în vorbirea și scrierea de zi cu zi. Miza acestui subiect nu au fost excepțiile gramaticale sau formele rare, întâlnite doar în manuale, ci expresiile și formele greșite ale cuvintelor pe care elevii le aud frecvent în jurul lor.
Totul Despre Mame a solicitat lingvistei Corina Popa, doctor în filologie, lector la Facultatea de Litere a Universității din București și fondatoarea proiectului Școala de gramatică, să analizeze gradul de dificultate al exercițiului 8 din cadrul probei de Limba și literatura română de la Evaluarea Națională 2026. Ea consideră că exercițiul are un grad redus de complexitate și de dificultate și apreciază faptul că varianta aceasta de subiect face referire la „forme care sunt prezente și în exprimarea de zi cu zi a elevilor”.
De ce „decât” continuă să creeze probleme
Dintre toate cele șase variante ale subiectului, „decât” și „doar” formează un tandem foarte disputat în ultimii ani, între limba română din manuale și cea vorbită pe stradă sau acasă. Regula de detectare a variantei corecte nu e dificilă, însă forma greșită este atât de folosită încât a devenit aproape invizibilă pentru mulți dintre noi.
„Una dintre cele mai răspândite erori din limba română actuală este utilizarea lui «decât» în contexte afirmative”, spune Corina Popa. „Pe «decât» îl folosim DOAR însoțit de forma negativă a verbului: «N-avem decât vești bune». Construcțiile afirmative se realizează cu ajutorul lui «doar»: «Avem doar vești bune». Acestei reguli nu se supun construcțiile în care «decât» poate fi înlocuit prin «în loc să» – «Decât să critic, mai bine ajut» și construcțiile comparative: «Subiectele au fost mai ușoare decât mă așteptam».”
Prin includerea acestei perechi de forme, exercițiul a verificat nu doar cunoașterea unei reguli gramaticale, ci și capacitatea elevilor de a distinge între norma limbii și expresiile pe care le aud frecvent în conversațiile obișnuite.
Când limba tinde să simplifice regulile
Două dintre celelalte alegeri ale exercițiului – „mi-ar plăcea” și „Mariei” – verificau mecanisme gramaticale care sunt adesea modificate sau simplificate în vorbirea curentă. „În cazul formei «mi-ar plăcea», dificultatea ar putea fi generată de utilizarea formei de indicativ prezent («place») în locul celei de infinitiv «a plăcea». În alcătuirea oricărei forme de condițional-optativ prezent, intră, alături de auxiliar, infinitivul verbului de conjugat”, spune lingvista.
În mod similar, alegerea dintre „lui Maria” și „Mariei” testa folosirea corectă a dativului pentru numele proprii feminine. „Forma corectă de dativ este «Mariei». Eventuala utilizare greșită a articolului hotărât «lui» ar reflecta tendința de a simplifica mecanismul flexionar mai complex de realizare a genitiv-dativului numelor proprii feminine terminate în vocală (Danielei, Andreei, Mariei) prin analogie cu masculinele sau cu femininele terminate în consoană: lui Carmen, lui Matei”, spune Corina Popa.
Aceasta sugerează că unele dintre cele mai frecvente greșeli nu apar din lipsa regulilor, ci din tendința naturală a vorbitorilor de a simplifica structurile mai complicate ale limbii.
Atenție la context și la limba scrisă
Alte două alegeri din cadrul exercițiului d ela Subiectul 8 verificau capacitatea elevilor de a observa contextul gramatical și de a aplica reguli de ortografie. „Pentru «aceea» versus «aceia» trebuie doar puțină atenție la contextul care cere folosirea formei de feminin singular (ea, dorința). Forma demonstrativului «aceia» este de masculin plural și nu se potrivește contextului”, spune specialista.
În cazul formelor „a călători” și „fiica”, explicația ține mai degrabă de contactul constant cu limba scrisă și de consolidarea unor deprinderi ortografice: „Verbul «a călători», spre deosebire de «a se sfii», are forma de infinitiv terminată într-un singur «i», iar substantivul «fiică» are doi «i». În aceste cazuri, greșelile pot fi generate de lipsa exercițiului ortografic sau de efectul pronunțării rapide, care poate estompa anumite secvențe fonetice. Prezența unor astfel de greșeli demonstrează importanța contactului constant cu texte scrise și a consolidării abilităților lingvistice prin lectură”, menționează lingvista.
O greșeală nu spune întreaga poveste
După fiecare examen important, atenția publică se îndreaptă adesea spre greșelile făcute de elevi. Corina Popa atrage, însă, atenția că o eroare apărută într-un context de examen nu trebuie interpretată automat ca o dovadă nepregătirii sau a lacunelor. „Să nu uităm că unele greșeli pot apărea și din cauza stresului și a presiunii, așa că ele nu trebuie interpretate exclusiv ca semne ale necunoașterii. Sper ca presa să nu transforme eventualele greșeli în «liste de perle» care transformă eroarea într-un spectacol public fără a menționa că, în esență, greșelile elevilor sunt responsabilitatea întregului sistem de educație”, punctează aceasta.
