Elevii care au început acum liceul vor studia Teatru la școală. Cum se vor da notele

Laura Udrea, redactor
scris pe
elevi pe scena
Educație teatrală se va numi disciplina care se va studia o oră pe săptămână în clasa a XI-a. Participarea este obligatorie. FOTO: Shutterstock

    Elevii care au intrat în clasa a IX-a în septembrie 2026 sunt prima generație care va studia obligatoriu materia Educație teatrală. Noua disciplină va apărea în orarul lor în clasa a XI-a, în anul școlar 2028-2029. Potrivit programei aprobate de Ministerul Educației, elevii nu vor sta în bănci să învețe noțiuni teoretice și nu vor da teste scrise. Programa nu urmărește să formeze actori și nu este destinată doar copiilor considerați talentați. Orele vor fi practice și vor include jocuri teatrale, improvizație, comunicare și lucru în echipă, iar notele vor urmări progresul, implicarea și colaborarea, nu talentul actoricesc sau succesul spectacolului final.

    Noile planuri-cadru aprobate pentru liceu se aplică progresiv din acest an, începând cu generația care a intrat în clasa a IX-a în septembrie 2026. Când această generație va ajunge în clasa a XI-a (an școlar 2028-2029), Educația teatrală va deveni materie de studiu. Materia face parte din trunchiul comun, ceea ce înseamnă că este obligatorie, și are prevăzută o oră pe săptămână pe durata clasei a XI-a. Programa pentru Educație teatrală se adresează elevilor de la toate filierele, profilurile și specializările sau calificările profesionale.

    Ora de teatru nu urmărește să formeze actori

    Documentul precizează de la început că disciplina nu pregătește actori, regizori, scenografi sau alți profesioniști ai scenei. Scopul ei este ca adolescenții să se cunoască mai bine, să-i observe conștient pe ceilalți, să-și dezvolte creativitatea și să învețe să lucreze împreună. Printre abilitățile urmărite se află exprimarea în public, atenția, memoria, imaginația, coordonarea, comunicarea verbală și nonverbală, înțelegerea și gestionarea emoțiilor, cooperarea și rezolvarea conflictelor. Programa leagă necesitatea acestor deprinderi și de contextul în care comunicarea online a devenit prezentă în aproape toate domeniile vieții.

    Prin joc și exerciții de teatru, elevii ar urma să experimenteze situații diferite de propria lor viață și să încerce să înțeleagă perspectiva celuilalt. Unul dintre principiile propuse este „magicul Dacă”: ce aș face și cum aș gândi dacă m-aș afla în situația unei alte persoane?

    La ce ajută teatrul? Ce arată cel mai amplu studiu european despre importanța teatrului pentru adolescenți

    „La ce-i ajută teatrul? Nu mai bine fac în plus română și matematică”? – e întrebarea multor părinți. Răspunsul este simplu: teatrul nu concurează cu disciplinele academice, ci exersează competențe de care elevii au nevoie și la materiile de bază ale școlii: să înțeleagă un text, să vorbească în fața altora, să formuleze o idee, să colaboreze și să privească o situație din mai multe perspective.

    Un argument important vine chiar dintr-un studiu european la care a participat România. Proiectul european DICE (Drama Improves Lisbon Key Competences in Education), finanțat de Uniunea Europeană, a analizat 4.475 de elevi cu vârste între 13 și 16 ani. Dintre aceștia, 2.257 participaseră la programe de teatru educațional, iar 2.218, care nu urmaseră asemenea programe, au format grupul de comparație. Cercetarea a urmărit 111 programe desfășurate în 12 țări partenere: Cehia, Ungaria, Țările de Jos, Norvegia, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovenia, Suedia și Regatul Unit. Eșantionul din România a cuprins 331 de elevi.

    Potrivit raportului final DICE, elevii care participaseră regulat la activități de teatru educațional aveau rezultate mai bune decât colegii din grupurile de comparație la mai mulți indicatori: încrederea că pot citi și înțelege sarcini, siguranța în comunicare, creativitatea, plăcerea de a merge la școală, rezolvarea problemelor și gestionarea stresului. Studiul a înregistrat diferențe și în privința toleranței față de minorități și străini, a empatiei, a participării civice și a interesului pentru activități culturale.

    Cercetarea a urmărit evoluția elevilor înainte și după participarea la programele de teatru și a comparat rezultatele lor cu cele ale unor adolescenți de vârste și situații asemănătoare care nu făceau teatru. Elevii nu au fost însă repartizați prin tragere la sorți în cele două grupuri, iar o parte dintre rezultate s-au bazat pe propriile lor răspunsuri. De aceea, studiul arată că participarea la teatru a fost însoțită de progrese în comunicare, relația cu școala, empatie și alte competențe, dar nu poate demonstra că teatrul a fost singura cauză a acestor diferențe.

    Ce vor face concret elevii la Educație teatrală

    Programa descrie o oră foarte diferită de lecția clasică. Educația teatrală trebuie să fie o activitate preponderent practică, bazată pe participarea directă a elevilor. Documentul spune explicit că la aceste cursuri „nu se folosește catedra, nu se dictează noțiuni teoretice, nu se dau teste scrise”, iar învățarea se face prin joc și experimentare. Profesorul nu va avea rolul unui regizor care distribuie elevii și pune în scenă propriile idei. El este definit ca facilitator, ghid și antrenor, iar punctul de pornire al activităților ar trebui să fie cercul sau semicercul, astfel încât să lucreze alături de adolescenți, nu dintr-o poziție separată de grup.

    Programa propune jocuri de observare, concentrare și memorie, exerciții de mișcare și orientare în spațiu, activități pentru exprimarea în public și numeroase forme de improvizație. Unele jocuri pot fi folosite și pentru corectarea greșelilor de gramatică, vocabular sau punctuație și pentru fixarea cunoștințelor de la alte discipline. Elevii vor învăța să construiască o situație scenică pornind de la întrebări precum unde, când, cine, ce se întâmplă și de ce. Vor lucra cu un partener, vor improviza pe teme date, vor schimba deznodământul unei povești și vor experimenta, pe rând, roluri diferite.

    O altă componentă este întâlnirea cu textul dramatic. Adolescenții vor putea analiza o piesă din teatrul românesc sau universal ori vor putea construi un text prin scriere creativă. Programa prevede și vizionarea unor spectacole profesioniste, a teatrului radiofonic sau filmat. Clasa poate realiza un moment scenic în fața unui public, însă elevii nu sunt obligați să fie cu toții actori. În funcție de dorințele lor, se pot implica în regie, costume, muzică, organizarea textului sau promovare. Convenția, durata și dificultatea proiectului trebuie stabilite împreună de profesor și elevi.

    Cum vor primi note elevii

    Elevii vor primi note și li se va încheia medie anuală la Educație teatrală, deoarece este o disciplină obligatorie din planul-cadru. Evaluarea formativă descrisă în programă nu înlocuiește notele, ci stabilește felul în care profesorul ajunge la ele: fără teste scrise și fără să măsoare talentul actoricesc. Vor conta progresul și implicarea elevului, activitățile practice, proiectele individuale și de grup, colaborarea, autoevaluarea și evaluarea între colegi.

    Evaluarea inițială este opțională. Profesorul o poate folosi pentru a identifica nivelul de la care pornesc elevii, dar nu îi poate împărți în grupe de începători și avansați și nu trebuie să facă diferențe între adolescenții care au mai urmat cursuri de teatru și cei care nu au avut niciodată o astfel de experiență.

    Pe parcursul anului, profesorul trebuie să ofere feedback permanent și poate folosi inclusiv jocuri și exerciții cu scop evaluativ. Evaluarea urmărește atât fixarea și îmbunătățirea învățării, cât și ceea ce a dobândit fiecare elev: cunoștințe, abilități, atitudini și comportamente.

    Evaluarea finală poate lua forma unui proiect sau a unor activități realizate de clasă. Vor conta rezultatul și atingerea obiectivelor, dar și modul de lucru, colaborarea și implicarea membrilor echipei. Principiul indicat în programă, preluat de la profesoara americană de teatru Viola Spolin, este că pe scenă important este procesul, nu succesul.

    Noua disciplină nu apare însă pe un teren complet nepregătit. În argumentarea programei, Ministerul enumeră mai multe proiecte prin care Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București (UNATC) a dus în ultimii ani teatrul în școli. Prin UNA Junior, peste 30.000 de copii și adolescenți ar fi participat la activități bazate pe jocuri teatrale, iar Caravana UNATC ar fi ajuns la aproximativ 10.000 de elevi din mai multe județe. Universitatea organizează și un masterat de Pedagogie teatrală. Aceste experiențe arată că există deja metode și oameni pregătiți în domeniu, dar nu răspund încă la întrebarea dacă, până în 2028, vor exista suficienți profesori calificați pentru toate liceele.

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa