Nu există părinte care să nu-și dorească un copil studios, cu rezultate bune la școală. Însă aspirațiile părinților sunt, uneori, complet diferite de ambițiile copiilor. Din dorința de a performa sau pur și simplu pentru a asimila cât mai multe cunoștințe, se întâmplă frecvent ca părinții să-și oblige copiii să învețe dincolo de capacitatea reală a celor mici. Care e, totuși, limita și cât de mult pot fi forțate lucrurile? Dusă la extrem, presiunea părinților poate deveni factor de stres, care nu face decât să sporească frustrarea copiilor și să-i îndepărteze emoțional de părinți.
Insistența părinților în privința învățatului vine din convingerea că studiul asiduu nu poate fi decât în interesul copilului. Este important însă ca fiecare copil să fie ghidat spre metode de învățare care i se potrivesc, iar așteptările părinților să reflecte capacitatea lui de înțelegere și asimilare.
- CITEȘTE ȘI: 15 Tips & Tricks: Cum îți încurajezi copilul să persevereze, plus exemple concrete pentru fiecare situație
E bine să forțăm copilul să învețe?
Poate fi destul de dificil pentru părinți să-și dea seama care e modul în care își pot ajuta cu adevărat copilul să fie interesat de școală, conștiincios și muncitor. Uneori, cicăleala și presiunea continuă sunt văzute drept instrumente ce duc spre succes, însă efectele, mai ales pe termen lung, sunt departe de cele dorite. Un copil presat în mod exagerat va avea o motivație intrinsecă scăzută (va învăța de gura părinților, niciodată din propria curiozitate), va fi stresat, frustrat și anxios, neîncrezător în propriile forțe, cu o stimă de sine scăzută, iar relația cu părintele insistent ar putea fi lipsită de încredere și căldură.
Este important ca părintele să-și cunoască bine copilul, să îi știe limitările și să nu aibă așteptări exagerate, nerealiste. În unele cazuri poate fi vorba chiar și despre anumite tulburări de învățare care îi limitează capacitatea de asimilare a cunoștințelor, alteori copilul poate fi epuizat din cauza curriculei prea încărcate. Toate aceste lucruri trebuie luate în considerare. Atunci când copilul resimte acut presiunea, este necesar ca părintele să facă un pas înapoi.
Presiunea prea mare creează anxietate
Cu excepția copiilor supradotați, care excelează la învățătură și asimilează cu ușurință, copiii obișnuiți depun un efort semnificativ ca să ajungă la aceleași performanțe. Presiunea constantă, forțarea copilului să învețe, să studieze mai mult decât are el capacitatea să o facă, poate deveni o formă de abuz. „Este important ca părinții să abordeze educația într-un mod în care să încurajeze curiozitatea, motivația intrinsecă și încrederea copilului în propriile sale capacități. Forțarea unui copil să învețe poate duce la efecte negative în ceea ce privește dezvoltarea sa emoțională și intelectuală, deoarece poate crea o stare de anxietate și o de tensiune atunci când vine vorba de învățare”, punctează psihologul Anamaria Radu.
Copiii au capacități intelectuale diferite și este de datoria părintelui să determine nivelul la care se află copilul său. Astfel, își va putea da seama dacă rezultatele lui școlare sunt slabe pentru că nu depune suficient efort să învețe sau dacă există obstacole reale care îl împiedică să atingă performanța. Nu este deloc în regulă ca un copil să fie forțat să învețe sub amenințarea pedepselor, dar asta nu înseamnă că trebuie lăsat să se resemneze și să performeze sub nivelul său, dacă are cu adevărat potențial.
„Copilul riscă să dezvolte o atitudine refractară față de învățare”
Și Ana Butnaru, profesor în învățământul primar, împărtășește părerea psihologului. „Deși poate produce rezultate imediate, a forța un copil să învețe este o practică ce riscă să dezvolte o atitudine refractară față de învățare și să afecteze motivația intrinsecă a copilului. În schimb, este mai eficient să stârnim curiozitatea, să le oferim un mediu de învățare cu stare de bine, să construim activități de învățare care să le suscite curiozitatea și să îi provoace să fie activi în propria dezvoltare, să descopere și să experimenteze, toate acestea fiind ancore reale pe care le vor putea utiliza în viața de zi cu zi”.
Pe termen lung, a impune copiilor să asimileze informații nu este o soluție eficientă, spune profesoara. „Învățarea este construită din competențe specifice particularităților de vârstă și cuprinde nu doar cunoștințe, ci și abilități, deprinderi, atitudini, capacități care abordează inteligența multidimensional, astfel încât să fie dezvoltată personalitatea fiecărui viitor adult în mod echilibrat și creativ”.
Cum stimulăm copiii să învețe de plăcere
În primul rând, părinții trebuie să stabilească obiective academice rezonabile, care să poată fi atinse de către copii. Asta va contribui enorm la creșterea stimei de sine, oferindu-le copiilor încrederea că pot să facă față provocărilor. Lăudați-le efortul și reușitele cât de mici, nu treceți peste ele ca și când ar fi nesemnificative. În cazul în care copiii nu pot atinge nici măcar obiectivele mici, oferiți-le ajutorul. Nu se descurcă la matematică? Ajutați-i la teme, explicându-le că scopul este să înțeleagă și să asimileze noțiunile importante ale respectivei materii, nu neapărat să devină olimpici.
Atunci când ne dorim ca un copil să ajungă să învețe din plăcere, trebuie să fim atenți la prsonalitatea sa și să îi descoperim stilul de învățare. Poate reține mai bine informațiile dacă le aude, nu dacă le citește, poate îl ajută schemele vizuale sau poate reține mai ușor dacă pune teoria în practică. Fiecare persoană învață în stil propriu. Desigur, profesorii la școală nu pot adapta fiecare plan de lecție pentru stilul de învățare al fiecărui copil, dar părinții, acasă, pot face ca lucrurile să fie mai atractive și mai ușor de reținut.
În plus, atunci când ne propunem ca cel mic să ajungă să învețe de plăcere, trebuie evaluat cu foarte mare claritate contextul procesului de învățare. Poate că mediul în care trăiește sau învață copilul nu este tocmai unul propice. Dezordinea, de exemplu, poate fi un factor disruptiv. Nici gălăgia nu ajută: poate mediul e prea zgomotos, poate frații și surorile mai mici aleargă și se joacă în preajma sa, poate se vorbește pra mult la telefon în casă… Cine ar putea să învețe temeinic atunci când nu-și poate auzi nici măcar gândurile?
Conectarea cu interesele sale îl face pe copil să învețe de plăcere
Procesul de învățare devine mult mai plăcut atunci când copilului îi este stârnită curiozitatea, astfel „corvoada” învățatului sau a temelor devine o experiență pozitivă. Cea mai scurtă cale prin care putem atinge acest obiectiv este conectarea procesului de învățare la interesele copiluluilui. Dacă este pasionat de desen, spre exemplu, folosiți schițe și culori pentru explicarea conceptelor. Dacă îi plac poveștile, transformați lecțiile în adevărate aventuri cu final neașteptat. Dacă este atras de tehnologie, căutați aplicații concrete ale conceptelor, astfel încât informațiile să îl pasioneze și să îi îmbogățească bagajul de cunoștințe, nu să îl plictisească.
Părinții pot apela și la o serrie de „competiții” cu recompense simbolice, pentru ca învățarea să fie interactivă și distractivă. Lăsați copilul să exploreze și să descopere soluțiile, încurajați-l să pună întrebări și să caute singur răspunsurile. Ar fi bine să îl lăsați să își aleagă ordinea activităților sau metoda de învățare care îi place mai mult. Folosiți exemple practice – matematica la cumpărături, chimia în bucătărie, biologia în natură – și explicați-i cum îl vor ajuta toate lucrurile pe care le învață în viața de zi cu zi. Nu în ultimul rând, fiți un exemplu: arătați-i câte lucruri noi învățați, și voi, pentru serviciu sau pentru dezvoltarea personală, și vorbiți cu entuziasm despre noile cunoștințe dobândite.
Metode simple pentru a încuraja copilul să învețe
- Identificați stilul de învățare al copilului și găsiți resurse de studiu care i se potrivesc. Dacă veti identifica modalitățile prin care își poate pune în practică stilul de învățare, veți descoperi că va reuși să învețe fără să-și dea seama. Vizionați filme și videoclipuri YouTube, faceți experimente, purtați discuții, mergeți în excursii sau instalați pe telefon sau tabletă aplicații și jocuri educaționale.
- Elaborați împreună un plan de studiu. Definiți foarte clar cât timp va studia (25 minute de studiu intens sunt mai bune decât trei ore în care trage de timp) și când va face pauze. Psihologul Anamaria Radu recomandă folosirea tehnicii Pomodoro, care are un interval standard de 25 de minute de învățare concentrată, după care urmează o pauză de 5 minute. După patru sesiuni Pomodoro, e recomandată o pauză mai lungă, de 15-30 de minute. În opinia psihologului, este important ca părintele să ajute copilul să-și împartă activitățile complexe în sarcini mai mici, intervalele de 25 de minute ajutînd ca acestea să devină mai accesibile și mai puțin copleșitoare.
Cum adaptăm tehnica Pomodoro la ritmul de învățare al copilului
Psihologul Anamaria Radu subliniază faptul că folosirea tehnicii Pomodoro îi ajută pe copii să dezvolte o capacitate mai mare de concentrare, intervalele acestea impiedicând pierderea focusului și a atenției. „Pauzele frecvente sunt importante, întrucât acestea previn oboseala mentală și le permit să rămână angajați în sarcină. Copiii învață să își gestioneze timpul, să își organizeze activitățile mai eficient și studiază, astfel, într-un mod responsabil”.
Psihologul subliniază faptul că este important ca părinții să încerce să adapteze tehnica Pomodoro în funcție de nevoile copilului și de ritmul său propriu de învățare. Atunci când copilul reușește să respecte programul, oferiți-i mici recompense. De asemenea, fiți pregătiți să modificați planul, în funcție de necesitățile fiecărei sarcini în parte.
Așa cum spuneam, contextul și mediul sunt foarte importante, indiferent de tehnica aleasă. Asigurați-vă că este ordine în spațiul în care învață și că are la dispoziție tot ce îi trebuie pentru demersul educativ. Dacă este nevoit să învețe într-un loc zgomotos, oferiți-i o pereche de căști – atât pentru „antifonare” cât și pentru a putea asculta muzică. Există o mulțime de studii care arată că muzica poate stimula creierul.
Încă un aspect important: întrebați copiii și aflați cum le este mai bine. Unii învață mai eficient dacă sunt lăsați să o facă singuri, în vreme ce alții preferă să aibă pe cineva alături. Studiile spun că atunci când învață în grup, procesul de învățare este și mai plăcut, și mai eficient. Așa că nu îi refuzați pe cei mici de fiecare dată când vă cer permisiunea sa învețe împreună cu un prieten.
