„Am un băiețel de 6 ani și jumătate, clasa pregătitoare. În fiecare dimineață plânge, spune că nu suportă școala și că îi e teamă să nu greșească în caiet. Învățătoarea îmi spune că se descurcă foarte bine. Dar dimineața e un chin. Cum îl pot ajuta?” – am primit ieri acest mesaj de la o mamă îngrijorată pentru băiețelul ei. Îi răspund aici, pentru că toți părinții de băieți trebuie să știe câteva aspecte esențiale care le influențează celor mici adaptarea la școală sau la grădiniță.
Dacă și tu trăiești dimineți cu lacrimi și cu un nod în gât, chiar nu ești singur/ă. Trebui să știi că mulți băieți au un start mai anevoios în primele luni de școală. Și asta se poate întâmpla chiar dacă învățătoarea spune că „se descurcă foarte bine”.
Cum poate să arate greul ăsta de început de școală? Plânge dimineața sau refuză să intre în clasă, se agață de mamă/tată la despărțire, spune des „Nu vreau la școală!” se plânge de burtă sau de dureri de cap dimineața (fără cauză medicală clară), devine obosit și iritabil după școală (plâns, izbucniri acasă), spune des „Nu vreau”/„Nu fac”/„Nu pot” când e vorba de teme sau exerciții, are dificultăți în a respecta rândul, întrerupe sau vorbește peste alții.
Aceste reacții sunt firești și trecătoare, iar știința ne arată că băieții au câteva particularități în adaptarea la școală (ori grădiniță).
De ce e mai grea adaptarea pentru băieți?
- Au nevoie de mai mult timp. Băieții întâmpină, în medie, mai multe dificultăți de tranziție (adică de trecere dintr-o etapă în alta) decât fetele. Emoțiile lor sunt mai zgomotoase, ceea ce face ca învățătoarea să îi atenționeze mai des, sa le aducă aminte mai frecvent care sunt regulile clasei. Si chiar dacă fiul tău nu este în grupul gălăgios, ar putea să se simtă neliniștit.
- Motricitatea fină, capacitatea să își folosească cu ușurință degetelele la scris, decupat, colorat, este în medie mai dezvoltată la fete la această vârstă, de aceea băieții pot să trăiască panica și sentimentul că nu se descurcă suficient de bine.
- Separarea de părinți sau de un mediu cunoscut, cum era cel de la grădiniță, poate fi complicată. Intensitatea acestor emoții poate fi copleșitoare, iar la această vârstă băieții pot să nu aibă încă suficiente modalități prin care să le facă față. Fetițele învață mai repede să numească emoții și pot să povestească ce trăiesc, pentru băieți procesul este încă în dezvoltare.
- Pentru a-și regla neliniștea trăită într-o lume nouă și plină de necunoscut, departe de adulții familiari, băieții pot încerca să se agațe de ideea de a face totul perfect. Senzația de control pe care ar putea să o aibă dacă fac ceea ce trebuie si cât mai bine poate să fie un mod prin care să facă școală un loc mai ușor de cucerit. Caietul, cât de bine și de frumos scrie, e mai ușor de gestionat decât haosul de pe culoarele gălăgioase, pline de copii mari și agitați.
- Băieții au nevoie de mai multă mișcare. Statul mult în bancă li se pare uneori „insuportabil” și nu știu prea bine cum să își țină în loc mâinile sau picioarele.
- Relația cu învățătoarea contează enorm. Dacă simte că e văzut și sprijinit, anxietatea scade.
Ce pot face părinții pentru a-și ajuta copilul să se adapteze la școală
- Rămâi calm/ă. Primul și cel mai important lucru este să îți poți gestiona tu propriile emoții. Nu este simplu când plânge în fiecare zi și ai și tu planurile tale. Dar adu-ți aminte că tu ai putere, poți să alegi cum te organizezi, fiul tău depinde de tine și de resursele tale: de cât de liniștit/ă ești, de cum organizați ziua, de disponibilitatea și priceperea ta să îl poți ghida prin această perioadă tumultoasă.
- Învață-l să înțeleagă ceea ce simte. Iată o idee: pune la vedere o foaie pe care să desenați împreună pentru fiecare zi un termometru al emoțiilor. Poți începe cu o singur emoție, cu bucuria, de exemplu. “De la 0 la 10, cât de bucuros te-ai simțit azi la școală?” Nu te concentra pe notă. Dacă simți că mai degrabă ar spune că nu a fost bucuros deloc, puteți să găsiți un moment în care s-a simțit bine la școală, iar întrebare să fie de la 0 la 10 cât de mulțumit/relaxat/bucuros ai fost în acel moment? Modalitatea aceasta grafica si simplă îl ajută să învețe să aibă perspectivă asupra experiențelor lui, să normalizeze faptul că emoțiile vin si pleacă, dar și că după zile proaste pot să vină zile bune. Ideea însă este să nu încerci sa manipulezi ceea ce povestește, să nu încerci să îl convingi că îi este bine, doar să vadă că în orice situație dificilă e si puțin bine.
- Normalizează greșelile. Povestește despre micile tale greșeli și ce ai învățat din ele. Fără să greșești nu înveți.
- Primește-i lacrimile. Îmbrățișează-l și spune-i: „E greu să te desparți, te înțeleg. Sunt aici când te întorci.”
- Creează un ritual de despărțire. O propoziție scurtă și un pupic în palmă pot face minuni.
- Asigură-te că se joacă și că se mișcă suficient. Joaca și alergatul după școală sunt la fel de importante ca literele și cifrele din caiet.
- Vorbește cu învățătoarea. Arată-i copilului că sunteți în aceeași echipă, relația cu ea este esențială.
- Construiește rutine. Pregătiți împreună ghiozdanul seara, păstrați rutina de dimineață, în așa fel încât lucrurile să fie cât mai predictibile și cu cât mai puțin haos.
- Fă din școală o poveste pozitivă. Întreabă-l ce l-a făcut curios sau l-a făcut să râdă, dar din nou cu relaxare si curiozitate. Nu vrei să îl convingi că îi e bine până nu este pregătit, dar este important să pună în cuvinte ceea ce îi place, îl ajută să înțeleagă că poate să fie și greu și bine în același timp.
- Incearcă să cunoști băiețeii din clasă cu care i-ar fi confortabil să se joace și poate să organizezi întâlniri cu ei și cu părinții lor, să aibă cât mai multe fețe cunoscute în clasă.
Un mesaj esențial pentru părinți:
Dacă băiețelul plânge dimineața, nu înseamnă că nu este pregătit de școală. Înseamnă că trăiește emoții intense și că tu ești ancora lui de siguranță. Cu răbdare, empatie, câteva rutine simple și poate chiar un „termometru al bucuriei”, vei vedea cum lacrimile se răresc. Și, mai important, copilul tău va învăța că poate duce emoțiile cu el și totuși să reușească. Și ține minte, plânsul de azi poate deveni povestea de curaj de mâine.
Corina Dobre – psiholog și psihoterapeut cognitiv comportamental, lucrează de mai bine de zece ani alături de părinți și copiii lor. Mamă a doi băieți adolescenți, Corina coordonează programe destinate familiilor, iar în perioada următoare va desfășura o serie de ateliere online pentru părinții de băieți. Află mai multe despre program și cum te poți înscrie, aici: Cum să fii părintele de care fiul tău are nevoie.
Corina Dobre este speaker la Conferința „Generația Alpha. Viitorul în construcție”, organizată de Totul Despre Mame. Vino sâmbătă, 27 septembrie, începând cu ora 9.00 la Commons Unirii (str. Halelor nr. 5, zona Hanul lui Manuc) pentru a afla cum poți gestiona, cu empatie și strategie, (pre)adolescența. Găsești bilete AICI, iar dacă vii împreună cu copilul/ partenerul/un prieten ai parte de un pachet special.
