Unii părinți întâmpină greutăți când copiii lor încep grădinița. Micuții plâng dimineață de dimineață, nu vor să mai meargă la grădiniță și se despart greu de părinți. Ca părinte, vei reuși să-l adaptezi la grădiniță când vei ști, de fapt, ce presupune perioada de adaptare și ce factori pot afecta această adaptare. Ca de exemplu, o boală – pentru că de fiecare dată când se îmbolnăvește, procesul de adaptare se reia. Dar și nivelul de socializare – adică atunci când cel mic a crescut numai cu mama, tata, cel mult bunicii lui și nu știe să comunice cu niciun străin de familie.
Imaginează-ți lumea unui copil mic. Pune-te în genunchi și încearcă să privești de la nivelul ochilor lui. Ce vezi? Mai întâi, jucăriile – prietenii lui cei mai buni, figuri familiare. Apoi patul cald, mediul casei lui. Propriul ritm al zilei în casa lui. Pe mami și pe tati. Zâmbitori. Atât de dragi lui.
Într-o zi, dintr-odată, totul se schimbă. Mama duce copilul într-un loc necunoscut și îl lasă cu o persoană necunoscută. Acolo, totul este necunoscut pentru copil – jucăriile, patul, mâncarea – nimic nu mai e ca acasă. Și cel mai important, există mulți alți copii necunoscuți care plâng mult, iar unii nici nu se poartă prea drăguț… În acest loc, copilul este adus în fiecare dimineață.
Ce simte un copil neadaptat la noua lume
Când intră într-un mediu necunoscut, copilul trece printr-un stres semnificativ. Ca să i se reducă acest stres și, în final, să se obișnuiască cu noul loc, are nevoie să fie ajutat să se adapteze. Acest lucru presupune capacitatea de a se transforma (adapta) după condițiile acestui nou mediu și de a se obișnui cu acestea. În timpul adaptării, aproape toate sistemele copilului își modifică funcționalitatea:
- are loc regresia (o involuție) abilităților copilului – poate „uita” să meargă la toaletă, ori cum să folosească lingura, de parcă ar deveni din nou neajutorat;
- tiparul de somn și apetitul au de suferit – copilul poate avea probleme în a adormi, doarme agitat și lipsa poftei de mâncare îl poate ține departe de mesele de peste zi;
- poate părea trist, lipsit de energie și de orice chef, letargic – poate refuza activități pe care înainte le făcea cu plăcere, ori să lege noi prietenii ;
- unii pot face crize de furie și scene frecvente – pare că nimic nu-i mai este pe plac.
Există trei categorii de copii. Cei care au probleme de adaptare imediat, cei care încep să aibă probleme după 2-3 săptămâni de la începerea grădiniței, și cei din a treia categorie- care nu se confruntă cu probleme majore. Această împărțire este strâns legată de o serie de factori, dar depinde și de abilitățile de adaptabilitate ale copilului.
Nu vă fie frică de schimbările în comportamentul copilului! În acest fel, corpul copilului face față stresului și se adaptează la noile condiții.
De câte tipuri poate fi adaptarea copilului la grădiniță
Adaptarea copilului la grădiniță (ca, de altfel, la orice alt mediu nou) nu este ceva care să se întâmple cât ai pocni din degete. Este nevoie de timp, ceea ce înseamnă că vorbim de un proces. Acest proces poate fi mai greu pentru unii copii, în timp ce pentru alții este blând și lin.
Adaptarea ușoară. Cum se comportă copilul
Adaptarea ușoară durează, în medie, 2-4 săptămâni. Când copilul se adaptează ușor va avea:
- Somn liniștit în timpul zilei și al nopții. Deși se mai poate trezi uneori, adoarme la loc ușor.
- Poftă de mâncare bună sau nu vor exista schimbări în apetitul lui, deși ar putea deveni ușor pretențios la alimentele pe care nu le cunoaște.
- Stare emoțională calmă și fără crize majore.
- Comportament lipsit de lacrimi și de accese de furie, se despart ușor de părintele care îl lasă la grădiniță și se joacă cu copiii din clasa lui. Ei se pot menține ocupați atunci când joacă.
- Interacțiune normală cu adulții și colegii. cere ajutorul educatoarei sau îngrijitoarei și se implică activ în jocul cu colegii.
Chiar dacă traversează o adaptare ușoară, un copil poate avea probleme de somn și de poftă de mâncare pentru primele câteva zile, o săptămână.
Adaptarea medie. Când e cazul să renunți
Adaptarea medie durează mai mult de o lună. Vorbim de adaptare de intensitate medie când sunt îndeplinite următoarele criterii:
- Somn – copilul nu doarme în timpul zilei deloc; Dacă reușește să adoarmă, somnul lui nu este calm, fiind adesea întrerupt.
- Poftă de mâncare – se poate abține de la consumul majorității alimentelor oferite și nu mănâncă frecvent.
- Stare emoțională – plânge des și este adesea trist, are schimbări de dispoziție frecvente. Poate fi atras și acaparat de joacă cu ceilalți, dar nu pentru o perioadă foarte lungă.
- Comportament – este dificil pentru el să se despartă de mama lui, se uită pe fereastră o lungă perioadă, după plecarea ei.
- Interacțiunea cu adulții și colegii – copilul nu manifestă interes pentru comunicare și întreabă în mod constant când se va întoarce mama lui.
Dacă un copil prezintă simptomele unei adaptări de intensitate medie, precum cele de mai sus, specialiștii spun că procesul ar trebui să dureze 2 luni. Dacă durează mai mult de atât, se recomandă retragerea de la grădiniță. Verifică factorii care pot influența procesul de adaptare a unui copil la grădiniță, prezentați mai jos.
Adaptarea severă. Copilul e fie antisocial, fie agresiv
Un proces de adaptare de intensitate severă arată că celui mic îi este foarte greu să se obișnuiască cu mediul din grădiniță. Următoarele comportamente definesc un copil care trece printr-un proces sever de adaptare:
- Somn: copilul nu doarme în timpul zilei. Noaptea, somnul lui este neregulat, neliniștit și adesea plin de terori nocturne.
- Apetit: scăzut, se poate abține de la a servi o masă.
- Starea emoțională: este suprimată, copilul devine antisocial sau agresiv.
- Comportament: plânge după ce mama pleacă, țipă, nu vrea să interacționeze cu nimeni, poate sta mult timp în vestiar.
- Interacțiuni cu adulții și colegii: nu intră în contact cu nimeni, manifestă agresiune față de copii și adulți.
Se consideră că perioada de adaptare s-a încheiat atunci când toate aspectele prezentate au fost stabilizate.
Etapele adaptării la noul mediu
Procesul de adaptare a copilului la grădiniță se întâmplă în 3 etape. Cât timp va dura fiecare dintre cele 3 etape va depinde în totalitate de felul de a fi al copilului.
Prima etapă – perioada de dereglare. Indiferent de modul în care pregătești copilul pentru grădiniță, începutul grădiniței îi va aduce o stare de stres și tensiune constantă. Este dificil pentru un copil să se despartă de părinți. Adesea, copiii plâng și fac tantrumuri. Și, la fel de normal, se pot îmbolnăvi frecvent, pot face răceli repetate, din cauza stresului care le subminează sistemul imunitar și așa încă nedezvoltat pe deplin.
A doua etapă – adaptarea propriu-zisă. Mecanismele de protecție ale psihicului sunt puse în așteptare în această etapă. Copilul începe să comunice cu educatoarea și cu alți copii, participând la jocuri, dar încă îi este dor de părinți și adesea întreabă de ei. În acest stadiu, copilul începe să se obișnuiască cu noul set de reguli, dar încă le va încălca sau va refuza să respecte anumite cerințe ale profesorului.
A treia etapă – faza de compensare/restabilire a echilibrului. Procesul de adaptare se încheie, copilul se obișnuiește cu clasa, cu adulții care au grijă de el la grădiniță, cu noul lui orar și se desparte calm de părinți pentru întreaga zi. Starea lui emoțională devine mai stabilă și indicatorii lor fiziologici ajung la normal.
- CITEȘTE ȘI: Grădinița, acest baubau pentru părinți
Factori care pot influența procesul de adaptare
O serie de factori au un impact asupra timpului în care copilul se va obișnui cu noul mediu. Iată care sunt principalele:
Vârsta copilului
Majoritatea experților consideră că cu cât copilul este mai mic, cu atât adaptarea va fi mai dificilă. Asta deoarece sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat și nevoia de îngrijire și atenție părintească este încă puternică. Prin urmare, vârsta optimă pentru începerea grădiniței este considerată a fi de 2,5-3 ani.
Starea de sănătate
E greu să începi procesul de adaptare a copilului cu grădinița dacă e tot mereu bolnav și trebuie să stea acasă. Copiii care au boli cronice sunt și mai afectați de virozele și alte infecții care circulă în voie în colectivități. Cu atât mai mult cu cât perioada în care încep grădinițele este toamna, când și vremea se răcește. Dacă cel mic este un copil care răcește des, pediatrii spun să amânăm începerea grădiniței până ce sistemul imunitar va putea fi capabil să lupte mai bine cu virusurile.
Nivelul de dezvoltare a abilităților și a cunoștințelor
Până la momentul în care hotărăști să duci copilul la grădiniță, acesta ar trebui să fi renunțat la scutec și să poată folosi toaleta, să poată bea din ceașcă și să mănânce cu lingura, să se îmbrace parțial. Dacă părinții obișnuiesc să facă totul pentru copil, va fi greu pentru cel mic să se obișnuiască cu independența. În consecință, pentru acești copii, perioada de adaptare poate fi amânată.
Nivelul de socializare
În grădiniță, copilul va trebui să intre în contact cu un număr mare de copii și adulți. Ar fi bine dacă ar fi avut deja o astfel de experiență de comunicare, cu cât mai mulți străini, de vârste diferite. În caz contrar, va fi foarte dificil pentru un copil care este obișnuit să-și vadă doar părinții în preajmă să se obișnuiască cu alți copii și adulți. Pe de altă parte, durata adaptării depinde și de personalitatea educatoarei, de numărul de copii din grupă, de particularitățile emoționale ale copilului, dar și de atmosfera de acasă.
Cum poți ajuta copilul să se adapteze mai ușor. 5 sfaturi de la psiholog
Adaptarea copilului la grădiniță ține în primul rând de părinți. „Este ideal să îi vorbim celui mic despre grădiniță atunci când facem acasă activități care vor avea loc acolo. Lumina în care noi vom prezenta lucrurile va fi cea care va «ghida» experiența de adaptare a copilului. Primul pas începe cu noi, părinții”, ne spune psihologul integrativ Anamaria Drăguță. Dacă cel mic bifează factorii de mai sus, tot mai e nevoie de răbdare și iubire din partea părinților pentru a trece prin etapele adaptării. Există, totuși, niște sfaturi, care pot ușura adaptarea copilului la grădiniță.
Sfatul 1: Începe adaptarea copilului la grădiniță cu separarea de părinți
„Este recomandat ca cel mic să se obișnuiască treptat cu separarea de părinți. De exemplu, părinții îl pot lăsa cu bunicii sau cu alte persoane cunoscute de copil pentru o perioadă scurtă. Acest lucru îi va permite copilului să trăiască separarea și, prin urmare, să capete încredere că poate avea experiențe plăcute și în absența părinților”, este primul sfat primit de la psiholog.
„De asemenea, este important să îi permitem copilului să își dezvolte abilitățile sociale prin socializarea cu alți copii, astfel încât să îi fie mai ușor să se adapteze la colegii de la grădiniță și să creeze relații de prietenie. Copiii au nevoie de încurajări să împartă lucruri și jucării, să coopereze în joacă și să fie răbdători, așteptându-și rândul. Un mare plus este susținerea autonomie copilului în funcție de vârsta sa. Este important să oferim copilului posibilitatea de a exersa mâncatul cu lingura, de a bea într-un pahar sau de a se îmbrăca singur, de a se încălța, de a se spăla pe mâini și de a-și strânge jucăriile”, adaugă psihologul.
Sfatul 2: Vizitați împreună grădinița
Explorați împreună spațiul grădiniței, stați de vorbă împreună cu educatoarea. Nu uitați să-i amintiți des că toți părinții își iau copiii la prânz sau seara și că niciun copil nu rămâne peste noapte la grădiniță.
Sfatul 3: acceptă emoțiile copilului și ajută-l!
Copiii au nevoie de un mediu sigur și stabil pentru a se adapta cu succes la schimbări majore precum începerea grădiniței. Bunăstarea emoțională a părinților contribuie la acest mediu de siguranță. Când părinții sunt echilibrați emoțional, ei pot oferi copilului confortul și sprijinul necesar pentru a face față provocărilor. Aceasta înseamnă să fie prezenți, să asculte, să valideze emoțiile copilului și să ofere reasigurări constante.
„Dacă observi că micuțul tău este anxios și temător, nu este recomandat să îi spui: «Nu ai de ce să îți fie frică!» sau «Nu ai de ce să plângi!». Este foarte important să acceptăm emoțiile copilul nostru ca el să se simtă văzut, înțeles și în siguranță să ne împărtășească ce se întâmplă cu el. Pentru că nu le poate numi încă putem să îl ajutăm și să numim noi emoțiile pentru copil: «Oh, ți-a fost frică când mami a plecat?» «Te-ai speriat! Mami este acum aici. Este normal să îți fie frică. Mami stă cu tine până frica se liniștește»”, spune psihologul
Sfatul 4: pune înainte de toate petrecerea timpului cu copilul tău!
„Unul dintre cele mai importante aspecte este să învățăm să prioritizăm calitatea timpului petrecut cu copiii noștri, mai degrabă decât să ne preocupăm de cantitatea acestuia”, spune psihologul Anamaria Drăguță. „În loc să ne concentrăm pe a face cât mai multe lucruri, să ne asigurăm că atunci când suntem cu copiii, suntem prezenți cu adevărat, oferindu-le atenție și sprijin. Stabilește momente clare în fiecare zi în care să te deconectezi de la alte obligații, de la telefon și să te concentrezi exclusiv pe copilul tău. Poate fi vorba de o jumătate de oră de joacă, citit povești înainte de culcare sau o scurtă plimbare împreună.”
Sfatul 5: lasă temerile deoparte! Copilul simte!
Când părinții au o constantă stare de îngrijorare, iritabilitate, agitație, această supraîncărcare emoțională ajunge și la copii. Chiar și atunci când părinții sunt capabili să rămână calmi și să evite să țipe, copiii preiau tensiunea din casă și experimentează stresul, anxietatea și alte emoții negative. Așadar, când vorbim despre adaptarea copilului la grădiniță, trebuie să vorbim și de adaptarea părinților.
„Copiii învață cum să își gestioneze propriile emoții observând cum o fac părinții lor. Dacă un părinte gestionează stresul și anxietatea cu calm, răbdare și are o bună capacitate de autoreglare, copilul va învăța să se coreleze emoțional cu părintele. Emoțiile sale, în timp, nu vor fi ceva copleșitor, de care trebuie să scape, ci o parte firească a vieții, ca un val care vine și trece. În schimb, dacă părintele reacționează cu panică sau frustrare, copilul poate prelua aceste comportamente, devenind mai predispus la reacții emoționale negative în fața schimbărilor”, spune psihologul.
Ce să NU faci în timpul perioadei de (re)adaptare la grădiniță
O serie de comportamente ale părinților pot sabota adaptarea celui mic la grădiniță. De la atitudinea nepotrivită, cum am arătat mai sus, până la gesturi care îl debusolează și mai mult și îi cresc anxietatea de separare. Iată care sunt acestea:
- Să pleci de lângă el fără a-ți lua rămas-bun.
- Să-l minți că-l vei lua în jumătate de oră.
- Să-l mituiești cu dulciuri sau jucării în schimbul frecventării grădiniței.
- Să-l lași la program prelungit după o pauză lungă de grădiniță.
- Să-l cerți ori să-l pedepsești pentru refuzul de a rămâne la grădiniță.
