„Eu habar nu am ce vreau să fiu în viață, ce meserie să-mi aleg…” Poate ți-a spus asta adolescentul tău, într-o seară târzie, când toate opțiunile pentru alegerea facultății îi păreau prea multe, prea grele sau inexistente pentru el. Iar tu, ca părinte, ai simțit presiunea: cum să-l ajuți să aleagă un drum pe care să nu-l regrete? Într-un moment în care diploma și facultatea nu mai sunt garanția unui loc de muncă stabil, când multor meserii li se cântă prohodul, cum ne ghidăm copiii?
Pentru a răspunde la această întrebare, am stat de vorbă cu Alexandru Radu, consilier educațional la Future Minds, un program care sprijină elevii în alegerea facultății potrivite. El îi îndeamnă pe părinți ca, înainte de a-și îndruma copiii într-o direcție sau alta, să conștientizeze ce înseamnă pentru un tânăr această perioadă. „Părinții se gândesc la o carieră stabilă, la șanse mai mari pe piața muncii, la profesii cu prestigiu – medicină, drept, inginerie. Dar dincolo de diplome, facultatea ar trebui să dezvolte gândirea critică, abilitățile de comunicare și de rezolvare a problemelor – competențe esențiale indiferent de carieră”, spune el.
Dincolo de pregătirea profesională, această perioadă e una de dezvoltare personală și integrare socială. „Tinerii învață să trăiască mai autonom, să-și gestioneze timpul și banii, să se adapteze la noi contexte, să se cunoască mai bine. Este o ocazie de a construi rețele, de a interacționa cu oameni care pot deveni colegi, mentori sau prieteni pentru tot restul vieții. Dacă ne gândim la facultate doar ca la o rampă de lansare profesională, ratăm o parte importantă din ce poate deveni acea experiență pentru un tânăr: o șansă de a crește, de a se descoperi și de a-și face un loc în lume”, spune specialistul.
Totul Despre Mame: Care sunt primii pași pe care ar trebui să îi parcurgă un licean atunci când încearcă să-și aleagă facultatea potrivită?
Alexandru Radu: Primul și cel mai important pas este autocunoașterea. Nu e suficient să știi ce materii îți plac, ci să înțelegi de ce. Elevul ar trebui să-și ia timp să se gândească sincer la ce îl pasionează sau, măcar, interesează, la talentele înnăscute sau dezvoltate, la valorile personale care îl ghidează și la tipul de activități care îi aduc satisfacție. Al doilea pas este identificarea opțiunilor. Să alcătuiască o listă exhaustivă cu variantele care consideră că i s-ar potrivi. Aceasta nu este o listă definitivă. Pe măsură ce înaintează în cercetare, se pot adăuga opțiuni pe listă și unele vor dispărea.
Al treilea pas, care, de fapt, se face în paralel cu al doilea, este o cercetare reală a opțiunilor. Nu doar să se uite pe site-urile facultăților. Să discute cu oameni din diverse industrii. Aici, familia (părinți, rude, prieteni de familie) poate fi de un mare ajutor în a facilita aceste discuții. Să participe la târguri de cariere (chiar și virtuale), la zilele porților deschise ale universităților sau să discute cu actuali studenți ai acestora. Dacă este posibil, să facă sesiuni de „job shadowing”. Este ceea ce noi, la Future Minds, îi încurajăm foarte tare să facă. Adică să petreacă o bucată de timp alături de un profesionist pentru a vedea cum arată cu adevărat acea meserie. De asemenea, atunci când culege informații despre facultăți, să cerceteze cu atenție programele de studiu – nu doar denumirile, ci și descrierea fiecărei materii, profesorii care predau, opțiunile de carieră pe care acea facultate le oferă.
Cât de important este să alegi o facultate în funcție de cererea de pe piața muncii și cât în funcție de propriile pasiuni?
Alexandru Radu: Ideal este să căutăm intersecția dintre pasiune și realitățile pieței muncii. Alegerea facultății potrivite strict pe baza cererii actuale de pe piață, fără a ține cont de interese, valori și competențe, este o rețetă aproape sigură pentru frustrare, lipsă de motivație și chiar epuizare pe termen lung. O carieră aleasă în acest mod poate deveni o corvoadă, indiferent de cât de bine e plătită. Pe de altă parte, a alege o facultate doar din pasiune, ignorând complet situația din piața muncii, poate duce la dificultăți semnificative la angajare sau la o carieră instabilă financiar. De multe ori, o gândire laterală ajută. De exemplu, dacă îți place să desenezi, nu înseamnă că a fi pictor sau ilustrator sunt singurele tale opțiuni. Poți fi designer UX/UI (user experience/user interface – n.red.: UX/UI – adică designul modului în care interacționăm cu o aplicație sau un site și cum arată vizual acel produs) sau designer 3D sau arhitect, pentru a da doar câteva exemple.
Secretul este să găsești un domeniu care te interesează suficient încât să te motiveze să înveți continuu și să te adaptezi, dar care să ofere și oportunități reale de angajare și dezvoltare profesională. Este important să nu te limitezi la ceea ce pare la prima impresie că o facultate are de oferit din punct de vedere al cariere, ci să te gândești la abilitățile transferabile pe care le vei dobândi.
Există riscul să alegi o facultate care, peste câțiva ani, să se desființeze sau să devină irelevantă. Cum putem evalua această stabilitate?
Alexandru Radu: Da, riscul există, mai ales într-o lume în care schimbările tehnologice și economice sunt accelerate. Pentru a evalua stabilitatea și relevanța unei facultăți sau ale unui program de studiu, putem lua în calcul mai mulți factori, dar vom exemplifica cu trei dintre aceștia, mai ușor de analizat:
- Absolvenții. Mai exact, rata de angajarea a acestora și traiectoria în carieră. Ce fac absolvenții acelei facultăți la 1, 5 sau 10 ani după absolvire. Sunt angajați în domenii relevante? Progresează în carieră? Destul de multe universități fac publice aceste date.
- Parteneriatele cu piața muncii. O universitate care colaborează strâns cu companii, oferă stagii de practică și are proiecte comune cu industriile din domeniul său, demonstrează o bună conexiune cu realitatea pieței muncii.
- Curricula. În ce măsură o facultate își actualizează constant programele de studiu pentru a integra noile tehnologii și trenduri din industrie. Dacă observi că materia predată e învechită și nu ține pasul cu evoluțiile din domeniu, e un semnal de alarmă.
Care sunt semnele că o facultate sau un domeniu de studiu este în declin?
Alexandru Radu: Există mai multe semne clare care pot indica declinul unui domeniu de studiu. Este, însă, important de precizat că analiza trendului este mai semnificativă decât cea a cifrelor dintr-un anumit moment pentru majoritatea acestor indicatori. De asemenea, este bine să facem distincția între performanțele scăzute ale unei singure facultăți sau ale unui singur program de studii și cele ale unui întreg domeniu. Cel mai relevant și ușor de identificat este scăderea constantă a numărului de înscrieri și candidați. Dacă în ultimii ani trendul este vizibil descendent, numărul de studenți scade constant sau locurile rămân neocupate, este un indicator destul de alarmant.
Un alt semn poate fi lipsa inovației în curriculă, programele de studiu rămânând aceleași de ani de zile, fără a integra noile tehnologii, metode sau provocări ale domeniului. Cursurile par desprinse din alte vremuri. Rata de angajare scăzută după absolvire poate fi un alt indicator vizibil. Mulți absolvenți își găsesc mai greu job-uri în domeniul respectiv sau sunt nevoiți să se reprofileze. Este un semn că angajatorii nu mai caută competențele oferite de acel program. Lipsa parteneriatelor cu companiile din piața muncii. Companiile nu mai sunt interesate să colaboreze cu facultatea, să ofere stagii sau să recruteze absolvenți.
Cum influențează noile tehnologii, în special AI-ul, alegerea domeniului de studiu? Ce profesii sunt în pericol de a fi înlocuite sau transformate?
Alexandru Radu: Există un interes enorm și un „hype” (n.red. entuziasm exagerat/nebunie de moment) pe măsură în ceea ce privește AI-ul. Este clar că apariția acestuia și a noilor tehnologii influențează piața muncii și, implicit, alegerea domeniului de studiu. Dar este imposibil de prezis exact în ce măsură se va întâmpla acest lucru. Să nu omitem faptul că cei mai mulți dintre evangheliștii AI-ului sunt cei care au interese directe (profesionale sau financiare) în acest domeniu. Asta nu înseamnă că impactul AI-ului trebuie ignorat. El există, cu siguranță, automatizând diverse sarcini și transformând modul în care lucrăm.
Profesiile în pericol de a fi înlocuite sau transformate semnificativ sunt cele care implică activitățile repetitive și predictibile. Orice muncă bazată pe reguli clare, cu un volum mare de date și fără nevoia de judecată complexă sau creativitate. De exemplu, procesare de date la scară mare, cum ar fi introducerea de date, operatorii call center pentru sarcini simple etc. Anumite aspecte din contabilitate și finanțe vor beneficia de suportul AI. Generarea rapoartelor standard, analizele predictive simple se vor putea face cu ajutorul AI-ului, dar asta nu înseamnă că vor dispărea contabilii și finanțiștii, ci că vor învăța cum să integreze AI-ul în activitatea lor.
De altfel, este important de subliniat că toate aceste profesii nu vor dispărea complet, dar vor fi transformate. Cei care le practică vor trebui să-și dezvolte abilități complementare AI-ului, precum gândirea critică, rezolvarea complexă de probleme, creativitatea, inteligența emoțională și adaptabilitatea. AI-ul devine un instrument care amplifică productivitatea umană, nu un înlocuitor integral.
Se mai justifică să urmezi facultăți care formează pentru meserii „clasice” în condițiile automatizării?
Alexandru Radu: Absolut, da, dar cu o condiție esențială: adaptarea la noile realități tehnologice. Simpla absolvire a unui program de studiu clasic, care nu integrează noile tehnologii, ar putea duce la un impas profesional. În contabilitate și finanțe nu va mai fi suficient să știi să ții evidența contabilă sau să faci analize financiare primare. Viitorul este despre analiză de date financiare avansată, consultanță strategică bazată pe date, auditul sistemelor automatizate, într-un cuvânt despre fintech (Financial Technology). Însă, pentru a ajunge la un astfel nivel de sofisticare și specializare, tot va trebui ca studenții să înțeleagă fundamentele acestor domenii, pe care le vor deprinde din studiile universitare.
Traducerea automată este o realitate. Probabil munca rutinieră a unor traducători va fi, dacă nu este deja, înlocuită de AI. Însă, în foarte multe domenii – traduceri de piese de teatru, de carte, traducere instantanee (translatori) – traducătorii umani sunt de neînlocuit. Cu siguranță, AI-ul îi va ajuta semnificativ în muncă, însă nuanțele și precizia pe care doar omul le poate aduce sunt de neînlocuit.
Jurnalismul este una dintre meseriile cărora li se cântă cel mai puternic prohodul. Probabil, jurnalismul de duzină, generarea de conținut cantitativ, dar de o calitate mediocră, se (va) face cu ajutorul AI-ului. Dar jurnalismul de investigație, analiza profundă, interviurile bazate pe empatie și înțelegerea profundă a subiectului, etica jurnalistică, povestitul creativ și validarea surselor rămân prerogative umane. Jurnalistul viitorului trebuie să știe să folosească AI-ul ca instrument de cercetare și analiză, dar să aducă valoare adăugată prin perspectiva umană și gândirea critică.
În concluzie, meseriile „clasice” se vor transforma și vor evolua. Cei care le practică trebuie să treacă la un nivel superior și să fie capabili să lucreze alături de și să valorifice tehnologia, nu să concureze cu ea.
Există domenii în care adaptarea la AI creează mai degrabă oportunități decât riscuri? Dacă da, care sunt acestea?
Alexandru Radu: Absolut! Există multe domenii unde AI-ul nu este o amenințare, ci o oportunitate imensă de creștere și inovare. Acestea sunt, în general, domeniile care fie construiesc și gestionează AI, fie sunt amplificate de AI prin automatizarea sarcinilor repetitive, eliberând timp pentru activități mai complexe și creative.
AI-ul în sine este domeniul care, evident, beneficiază de oportunități uriașe. Cei care dezvoltă, optimizează și reglementează sistemele AI. Adică, machine learning engineers, data scientists, AI ethicists, AI trainers (n.red.: ingineri în învățare automată, specialiști în știința datelor, eticieni AI, instructori AI – profesii noi asociate dezvoltării inteligenței artificiale) și, cel mai probabil, o întreagă pleiadă de diverse meserii și specializări ce urmează să apară. Tot aici ar trebui menționați cei care creează interfețele pentru interacțiunea om-AI. Specialiștii în UX și UI, designerii de produse care integrează AI sau specialiștii în comunicare care traduc limbajul tehnic în limbaj uman.
Domeniile creative, deși, la prima vedere par a fi printre cele amenințate, beneficiază în realitate de o imensă oportunitate. Artiștii digitali sau designerii de jocuri, doar pentru a da două exemple, vor putea să accelereze anumite procese, beneficiind de mai mult timp pentru a-și exprima creativitatea și spiritul inovativ.
Domeniile care necesită inteligență emoțională și relațională, cum ar fi psihologii, consilierii, asistenții sociali sau specialiștii în resurse umane, vor putea beneficia de AI, prin accesul mult mai rapid la anumite studii și sinteza acestora, de exemplu, și își vor putea ridica nivelul de profesionalism, fără a fi în vreun pericol de a dispărea. Aceste profesii se bazează pe empatie, înțelegere complexă a naturii umane și relații interpersonale, aspecte pe care AI-ul nu le poate reproduce.
Profesorii și formatorii în orice domeniu vor crea programe de învățământ adaptate la epoca actuală, integrând AI-ul în procesele de educare și formare sau învățând oamenii cum să lucreze cu și să înțeleagă AI-ul. Probabil, învățământul este unul dintre domeniile care va beneficia cel mai mult de apariția AI-ului, fără ca profesorii și specialiștii să dispară, ba, din contră, ajutându-i pe aceștia să ajungă la un nivel foarte greu de atins fără AI.
În medicină, AI-ul va ajuta la atingerea unor performanțe extraordinare. De la diagnosticare asistată de AI la dezvoltarea de noi medicamente și chirurgie robotică, medicii vor folosi AI-ul pentru a fi mai eficienți și a oferi o îngrijire mai bună. De altfel, în general, în cercetare, oamenii de știință care lucrează la descoperiri noi se vor folosi de AI ca de un instrument de accelerare a cercetării.
Ce rol are flexibilitatea în alegerea facultății potrivite? Cât de important e să urmezi un program care să îți permită reconversia profesională?
Alexandru Radu: Având în vedere dinamica rapidă a pieței muncii de astăzi, identificarea unui program de studiu care îți permite o reconversie profesională ușoară poate fi o alegere înțeleaptă. Nu mai trăim în vremurile în care te angajezi la primul loc de muncă și ieși la pensie de acolo. Schimbarea este o constantă, iar adaptabilitatea devine o competență cheie. Evident, apare întrebarea, care sunt aceste facultăți? Ei bine, facultățile care oferă flexibilitate în carieră au o serie de caracteristici comune, mai degrabă, decât să aparțină doar anumitor domenii.
De exemplu, facultățile sau programele care oferă o bază teoretică solidă. Nu doar cunoștințe specializate, ci înțelegerea principiilor fundamentale ale unui domeniu (de exemplu, matematică pentru IT, logică pentru filosofie, principii de economie pentru business). Această bază permite adaptarea la noi aplicații. La rândul lor, programele care dezvoltă abilitățile transferabile, așa numitele soft skills (gândirea critică, rezolvarea complexă de probleme, comunicarea eficientă, lucrul în echipă, adaptabilitatea, creativitatea, inteligența emoțională etc.), permit o mai mare flexibilitate în carieră. Aceste abilități sunt valoroase în aproape orice domeniu și nu pot fi automatizate ușor.
Facultățile care oferă o programă interdisciplinară oferă posibilitatea de a studia materii din domenii conexe, lărgind orizontul de cunoștințe și permițând dezvoltarea unor seturi de abilități inovatoare. Tot aici putem vorbi despre combinația licență-master. Alegerea unui program de licență ceva mai larg, urmând, apoi, îndreptarea către un anumit sector, în funcție de interes, este o combinație câștigătoare. Ideea este să nu te închizi într-o nișă prea îngustă de la început. Un program flexibil te echipează cu un „set de instrumente” variat, permițându-ți să navighezi și să te reinventezi pe parcursul carierei.
- CITEȘTE ȘI: Educație pentru Secolul 21: Cum să-ți pregătești copilul pentru meserii care încă nu există
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac tinerii când aleg o facultate?
Alexandru Radu: Sunt destul de multe, dar o să le enumăr pe cinci cele mai frecvente.
- Alegerea bazată pe presiuni externe. Fie de la părinți („trebuie să te faci doctor ca mine” cu varianta „trebuie să te faci doctor pentru că eu sunt doar asistentă”), fie de la prieteni („toată gașca merge la ASE, că se intră pe dosar”) sau de la societate („e de prestigiu să faci dreptul”). Aceasta duce adesea la nefericire și lipsă de performanță. Tot aici, la discuția despre prestigiu, intră și alegerea unor facultăți „de top”, chiar dacă nu se potrivește cu viitorul student sau au un grad de dificultate a studiilor care ar putea fi copleșitor.
- Ignorarea intereselor și pasiunilor personale. A alege o facultate doar pentru că „se caută” sau „aduce bani” sau „ai o slujbă sigură”, fără nicio legătură cu ceea ce te motivează, transformă studiul într-o corvoadă și, ulterior, jobul.
- Informarea superficială. De fapt, aceasta este cea mai des întâlnită. Majoritatea elevilor habar nu au ce urmează să studieze. Nu citesc cu atenție programa, nu înțeleg ce materii vor studia de fapt sau ce oportunități de carieră oferă acel domeniu. Se bazează pe zvonuri sau pe denumiri generice.
- Idealizarea profesiei. Este destul de frecventă, mai ales pentru meserii ca broker, criminalist, avocat sau medic, de exemplu. Mulți elevi de liceu au o imagine romantică sau nerealistă despre o anumită meserie, fără a cunoaște provocările, rutina zilnică, aspectele mai puțin plăcute și, în general, cam ce presupune domeniul respectiv. Aici o foarte mare influență o au filmele și serialele. La Future Minds ne luptăm adesea cu imaginea unui forensic detective (n.red.: detectiv criminalist) care rezolvă zeci de cazuri spectaculoase în fiecare an și, dintr-o singură privire asupra urmei de sânge, descoperă că criminalul este sora cea mică și aparent inocentă a victimei. Sau cu avocații care toată ziua stau în meeting-uri în restaurante luxoase și, apoi, din doar două întrebări meșteșugite puse martorilor în proces, câștigă cazuri de zeci de milioane de euro.
- Frica de eșec sau de a dezamăgi pe ceilalți. Unii elevi aleg o variantă „sigură” sau convențională, chiar dacă nu îi pasionează vreun pic, doar din teama de a nu se descurca în alt domeniu sau de a nu-i mulțumi pe părinți. Am întâlnit tineri care luau serios în calcul urmarea unei cariere în computer science, chiar dacă nu erau interesați de domeniu, ci pentru că li se părea unul sigur sau pentru că urmau „tradiția” familiei.
Cum îi pot sprijini părinții pe adolescenți în această alegere, fără a proiecta asupra lor propriile visuri sau frici?
Alexandru Radu: Părinții au un rol crucial de ghizi și facilitatori, nu de dictatori. Iată câteva sfaturi despre cum pot sprijini eficient alegerea facultății potrivite pentru copii:
- Să îi asculte. Să asculte cu adevărat ce îi preocupă pe adolescenți, ce îi entuziasmează și ce îi sperie, fără a judeca. Fără a judeca este, probabil, cel mai important lucru în discuțiile cu tinerii.
- Să le ofere informații și resurse. Nu să le impună o facultate sau un domeniu, ci să le ofere acces la instrumente de explorare. De exemplu, discuții cu profesioniști din domenii diverse sau posibilitatea de a vizita târguri de universități.
- Să evite comparațiile și presiunea. Să nu-i compare cu alți copii sau cu propriile lor traiectorii de carieră și viață. Să le împărtășească experiențele și cunoștințele dar fără a le impune și, mai ales, să nu uite că este vorba despre tineri, nu despre ei.
- Să le ofere sprijin emoțional necondiționat. Indiferent de alegere, să le ofere siguranța că vor fi sprijiniți. Să înțeleagă că o alegere greșită nu este sfârșitul lumii și că există mereu posibilitatea de a merge pe un alt drum.
- Să îi ajute să-și dezvolte autonomia și responsabilitatea. Să se implice în procesul de explorare, dar să nu uite nicio clipă că decizia le aparține tinerilor. Să-i lase să facă propriile cercetări și alegeri și să-și și asume responsabilitatea pentru acestea.
Cum evaluăm corect calitatea unei facultăți: ne uităm la rata de angajare a absolvenților, la reputația profesorilor, la alte criterii?
Alexandru Radu: Presupunând că domeniul de studiu a fost, deja, ales de către adolescent, evaluarea calității unei facultăți este un proces complex care implică o analiză multidimensională. Nu este suficient să te uiți la un singur criteriu. Noi avem un instrument complex care îi ajută pe elevi să aleagă la ce facultăți urmează să aplice. Voi da trei exemple de factori pe care tinerii și familiile acestora ar fi bine să îi ia în calcul.
- Factorul financiar. Este cel mai simplu de cuantificat dar, în același timp, dificil de acceptat, de către tineri, mai ales. Este impulsul natural al părinților de a face sacrificii pentru educația copiilor, dar aceste sacrificii trebuie cântărite cu atenție. De la alcătuirea unui buget realist (există o mulțime de cheltuieli la care nu se gândesc), până la evaluarea veniturilor pe o perioadă destul de lungă de timp. Ar fi ideal ca cheltuielile pentru studii să nu depășească posibilitățile familiei de a le acoperi, bazându-se pe ipotetice venituri viitoare, burse ale studentului sau găsirea unui loc de muncă în timpul studiilor. Evident că acestea sunt de dorit, dar, în eventualitatea în care nu apar, există un risc serios ca studentul să fie nevoit să-și întrerupă studiile, ceea ce va reprezenta o dezamăgire serioasă și un șoc emoțional profund.
- Ce studiază. Chiar dacă domeniul este același, există diferențe în abordare și în curriculă între programele diferitelor facultăți. De exemplu, programele de business management pot pune un accent mai mare pe antreprenoriat sau pe finanțe. Ar fi bine ca viitorul student să studieze cu atenție ce cuprinde programul de studii. Menționăm aceasta, deoarece, chiar dacă este un factor extrem de important, este de foarte multe ori ignorat de către elevi.
- Cultura academică și mediul. Unele facultăți sunt mai serioase și mai competitive, în timp cea altele oferă un mediu mai relaxat. Nu înseamnă că la unele „se face carte” și la altele mai puțin, este vorba de cultura fiecărei universități. Încurajăm foarte puternic elevii să se ducă să viziteze facultățile la care vor să aplice. În cadrul „porților deschise” sau, pur și simplu, să meargă și să simtă „vibe-ul”. Am avut multe cazuri de elevi care, după ce au fost la fața locului și-au schimbat atitudinea față de anumite universități. În ambele sensuri. Unii și-au dat seama că nu li se potrivește iar alții au descoperit că, acea facultate care li se părea neinteresantă inițial îi atrage foarte tare.
Evident, mai sunt o mulțime de factori de luat în calcul, cum ar fi rata de angajare la absolvire, posibilitățile de a merge la un master, rețeaua de alumni, calitatea profesorilor, orașul, posibilitățile de distracție, programele de exchange, dotările campusului sau ale facultății în sine, posibilitățile de cazare etc.
În contextul globalizării, cât de mult contează să alegi o facultate care are parteneriate internaționale sau programe de mobilitate?
Alexandru Radu: Nu doar globalizarea accelerată și interconectarea transfrontalieră a pieței muncii reprezintă un factor în alegerea facultății sau a unui program care oferă posibilități de a studia și la o altă facultate, în altă țară sau alt oraș. Pe lângă acest aspect, care cântărește destul de greu, în alegerea facultății potrivite, pot fi luate în calcul și celelalte beneficii pe care parteneriatele internaționale și programele de mobilitate le aduc studenților.
În primul rând, contactul cu diverse culturi (academice, profesionale sau, pur și simplu ale altor țări) expune tinerii la moduri diferite de predare, de gândire sau de rezolvare a problemelor, îmbogățindu-le perspectiva. De asemenea, dezvoltarea abilităților lingvistice și interculturale, reprezintă un beneficiu și un avantaj competitiv, îmbunătățind cunoașterea limbilor străine și dezvoltând inteligența culturală, abilități destul de căutate pe piața muncii. De altfel, o astfel de experiență va crește gradul de atractivitate al viitorului absolvent pentru angajatori, experiența internațională fiind extrem de valoroasă din perspectiva acestora.
Nu trebuie ignorate oportunitățile de networking, studenții putând să cunoască studenți și profesori din întreaga lume. Așa cum vor descoperi atunci când vor începe să caute primele job-uri sau internship-uri, networking-ul joacă un rol crucial în accesarea de oportunități profesionale. Nu în ultimul rând, o experiență Erasmus sau similară va scoate studenții din zona de confort. Vor învăța să se descurce singuri, să rezolve probleme noi și să se adapteze la situații noi, contribuind enorm la maturizarea personală.
Ce alternative există pentru cei care nu găsesc o facultate potrivită sau care nu vor să urmeze o facultate în România?
Alexandru Radu: Există două aspecte ale acestei întrebări. Putem discuta despre faptul că nu toți tinerii sunt făcuți pentru mediul academic tradițional, iar asta este perfect normal, existând multiple căi către succes și împlinire profesională. Sau despre cei care consideră că oferta academică la nivel de studii universitare din România nu li se potrivește și caută variante în străinătate.
Pentru prima situație există, chiar dacă nu sunt atât de prezente în discursul public, posibilități de educație vocațională și/sau școli postliceale în diverse domenii (sănătate, turism, mecanică, artă culinară etc.). Sunt, în general, mai scurte, mai intense și cu o rată de angajare foarte bună. O altă opțiune o reprezintă antreprenoriatul, tinerii putând încerca să dezvolte propria afacere sau să se alăture, dacă există, afacerii familiei.
Dacă discutăm despre oferta de facultăți în străinătate, aici „sky is the limit”. Bine, de fapt, pentru a fi corecți „budget is the limit”. Evident, nu contează doar bugetul, ci și performanțele academice din timpul liceului, precum și activitățile extrașcolare trebuie luare în calcul atunci când se explorează variante de studiu în străinătate. Și, desigur, cunoașterea foarte bună (în general la nivel de certificare minim C1) a unei limbi străine, engleza fiind cea care oferă cele mai multe opțiuni de studiu la nivel de facultate în țări altele decât cele vorbitoare nativ de engleză.
Ce este sigur, este că există cel puțin o variantă de studiu în străinătate pentru orice domeniu. Este adevărat că poate fi un proces destul de complex de identificare și de aplicare la universitățile din străinătate. Spre deosebire de sistemul românesc, unde aplicarea la facultate se face, de regulă, după liceu, termenul de depunere a aplicațiilor pentru universitățile din străinătate se deschide de obicei la începutul clasei a XII-a. De aceea, la Future Minds, începem să lucrăm la realizarea dosarelor de admitere, de preferință, încă de la finalul clasei a XI-a sau din vacanța de vară de după aceasta.
Îi ajută sau îi încurcă facultatea pe tinerii care visează la o carieră antreprenorială?
Alexandru Radu: Facultatea poate fi atât un aliat puternic, cât și un impediment, în funcție de programul ales și de personalitatea studentului. O facultate poate oferi o bază solidă de cunoștințe și fundamente în domenii esențiale pentru afaceri, ca de exemplu management, marketing, finanțe sau IT. Aceste cunoștințe sunt importante pentru a construi o afacere sustenabilă. Proiectele, examenele și provocările academice dezvoltă capacitatea de a analiza situații complexe și de a găsi soluții, abilități esențiale în antreprenoriat. Așa cum plastic s-a exprimat tatăl unui tânăr cu care am colaborat „facultatea te face mult mai neprost”. Nu este de ignorat networking-ul pe care îl oferă o facultate. Este un loc excelent pentru a cunoaște viitori parteneri de afaceri, mentori, investitori sau chiar primii angajați. Relațiile cu profesorii și colegii pot fi de neprețuit. De altfel, o mulțime de afaceri de foarte mare succes au pornit din timpul facultății.
Pe de altă parte, dacă programul este prea academic și nu include aspecte practice de business, studii de caz sau proiecte antreprenoriale, poate fi frustrant pentru un tânăr orientat spre acțiune. În plus, exigențele academice și programul încărcat de studiu pot lăsa puțin timp pentru dezvoltarea proiectelor antreprenoriale personale, mai ales în primii ani.
Pentru un tânăr cu aspirații antreprenoriale, o soluție optimă ar fi o facultate care oferă programe flexibile, cu o componentă antreprenorială puternică, care încurajează proiectele personale și care are o mentalitate deschisă către inovație și experimentare. Nu vorbim aici doar de programe de business management care au materii din zona antreprenoriatului, ci și de facultăți sau programe care pun un mai mare accent pe partea aplicată și mai puțin pe studiul sau cercetarea academică. De exemplu, universitățile de applied sciences din Olanda.
Din experiența dvs., care sunt acele facultăți sau domenii emergente, despre care se vorbește prea puțin, dar care ar putea avea un viitor solid?
Alexandru Radu: Există câteva domenii emergente cu un potențial solid, care încă nu sunt în centrul atenției generale, dar care merită explorate.
Bioinformatica și Biotehnologia (cu focus pe Big Data și AI). Nu doar biologia clasică, ci intersecția cu informatica, analiza datelor genomice, dezvoltarea de medicamente personalizate, bioinginerie și inginerie genetică asistată de AI. E o ramură în creștere exponențială, cu aplicații în sănătate, agricultură și energie.
Neuroscience. Un domeniu extrem de nou, care combină neurologia cu ingineria, informatica și psihologia. De la tratarea bolilor neurologice la controlul protezelor robotice sau chiar la comunicarea directă cu computerele, potențialul este imens, deși la început de drum.
Ingineria Verde și Sustenabilitatea (cu accent pe Circular Economy & Smart Cities). Dincolo de energiile regenerabile, acest domeniu include managementul deșeurilor, design de produse și procese cu impact minim, smart cities și soluții de infrastructură sustenabilă. Nevoia de experți în aceste domenii va crește exponențial pe măsură ce criza climatică se acutizează.
Aceste domenii necesită o abordare interdisciplinară și o curiozitate constantă, pregătind absolvenții pentru roluri care încă nu au fost definite pe deplin, dar care vor modela viitorul. De asemenea, fiind domenii extrem de noi, încă în formare, traiectoria academică și profesională nu este clar definită. De exemplu, poți ajunge în domeniul neuroscience urmând facultatea de psihologie sau cea de medicină sau inginerie sau computer science.
