Puşculiţa poate fi nu doar un obiect decorativ, ci şi un punct de plecare în lecţiile despre economisirea banilor
Când eram mică, am primit 100 de lei de la naşii mei, atunci când părinţii nu erau de faţă. Suma era mai mult decât generoasă pentru finalul anilor ’80 şi aş fi putut să îmi cumpăr multe lucruri frumoase cu ea. De teamă ca cineva să nu-mi ia albăstruia bancnotă, am ascuns-o cu repeziciune sub covorul din sufragerie. Partea proastă e că, la câteva zile după, tata a dus covorul în fața blocului, să-l bată zdravăn în vederea curăţeniei de toamnă, iar eu m-am trezit că bancnota nu-i. Am căutat-o febril fără să le spun alor mei ce-am pierdut, am plâns după banii irosiţi şi după o lună am aflat de la mama că îmi găsise cadoul şi îl pusese în libretul de economii de la CEC.
Puşculiţa poate fi chiar utilă în economisirea banilor
Deşi principiul vremii era „azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui”, la noi n-a mai fost valabil. Am rătăcit carnetul şi l-am găsit la câţiva ani de la Revoluţie, când banii nu mai aveau aproape nicio valoaree. De-atunci, însă, am început să pun bani periodic într-o puşculiţă de metal, iar cu primii bani economisiţi mi-am cumpărat o pereche de blugi cu buline, cu care am făcut furori la şcoală.
Exemplul a fost urmat cu succes parţial de copiii mei, fiecare posedând cel puţin 4 obiecte de acest fel. Doar una sau două puşculiţe au ceva mărunţiş zornăitor în ele, restul sunt folosite pe post de jucării, depozitar de rumeguş de la ascuţitoare sau bombonieră secretă.
Chestia e că şi mie mi-ar trebui o puşculiţă acum. Iar oamenii mai cumpătaţi decât mine pot economsi bani nu doar aşa, dar şi în instituţii financiare bancare şi nebancare, ce oferă diferite variante moderne de a pune banii la ciorap.
7 lucruri de care să ţii cont când îi vorbeşti copilului despre economisirea banilor
Pentru că la vârsta copilăriei omul e ca un burete care absoarbe informaţiile utile în timp record, nu strică să îl familiarizezi pe cel mic cu câteva noţiuni legate de modul în care aceştia pot fi economisiţi banii. Iată câteva lucruri de care să ţii cont în acest sens!
Economisirea banilor – 1. Oferă-i alternative de consum. Când în magazin pleacă chitit la raftul cu jucării, haine sau pantofi şi îl vezi că ar vrea să-şi umple coşul, nu te enerva, ci explică-i calm că nu are nevoie (chiar) de toate. Poţi să-i aduci aminte că şi tu strângi bani pentru un obiect mult mai valoros pe care şi-l doreşte (cum ar fi o bicicletă), iar banii aceia pot fi îndreptaţi mult mai bine către articolul cu pricina.
2. Învaţă-l să cumpere doar lucrurile care îi trebuie. Acest lucru este valabil pentru întreaga familie, nu doar pentru anumiţi membri. Eu, una, sunt tentată să cumpăr nu lucruri scumpe, dar multe chilipiruri care, însumate, nu sunt o pleaşcă ieşită în cale, ci o cale certă de irosire a banilor.
Economisirea banilor – 3. Stabileşte o sumă pe care poţi să i-o dai lunar copilului, pe care el să o poată cheltui. Chiar dacă suma este mică, faptul că este proprietar al banilor cu pricina îi va crea un sentiment de responsabilitate şi îl va face să fie mai atent la modul de cheltuire.
4. Nu-i vorbi celui mic de strategii pe termen lung. Noţiunea zilelor şi a săptămânilor poate fi vagă chiar şi pentru un copil aflat în clasa a patra. În cazul în care ai un copil mai mic de 9-10 ani, îi poţi crea frustrări nemăsurate dacă îi spui că poate să-şi cumpere obiectul X după ce strânge bani două luni sau chiar mai mult. Îi va părea o eternitate.
5. Valoarea banilor e complet diferită pentru un copil de 4 ani, unul de 6 şi altul de 8. Dacă te-ai chinuit să-i explici celui mic ce e ieftin şi ce e scump, iar explicaţiile au părut a fi convingătoare, mai aşteaptă. Se prea poate să fi eşuat dacă învăţăcelul îţi spune victorios că a găsit o ofertă la o tabletă şi că aceasta este numai 2999 de lei.
Economisirea banilor – 6. Lecţia răbdării este cel mai greu de predat. Nici adulţii nu stau prea bine la capitolul ăsta, din păcate. De aceea, nu le spune prea des copiilor că trebuie să aibă răbdare pentru a-şi cumpăra obiectul mult râvnit (mai ales când acesta nu este ieftin ca braga), pentru că vor avea impresia că nu vor intra niciodată în posesia lui, iar senzaţia generală va fi că sunt minţiţi.
7. Învaţă-l să pună deoparte bani nu doar pentru propriul consum, ci şi pentru mici acte de caritate. Astfel, le va putea face şi altora o bucurie, iar sentimentul de final va fi acela că efortul său chiar a contat.
Punând în practică aceste mici reguli legate de economisirea banilor, avem şi noi şansa de a ne maturiza puţintel financiar o dată cu copiii noştri. Bineînţeles, şi în acest domeniu există ajutor specializat. Dacă te simţi cu musca pe căciulă la capitolul economisirea banilor, nu te sfii să le ceri sfatul prietenilor mai pricepuţi decât tine la acest capitol. Sau, de ce nu, unor specialişti cu patalama, dacă simţi că doar la ei e soluţia.
