Pericolul reprezentat de timpul pe care copilul îl petrece în fața unui ecran a fost demonstrat științific. Cu siguranță, părinții nu-și doresc pentru copiii lor probleme precum obezitatea, ADHD sau întârzieri în dezvoltarea cognitivă și lingvistică. Totuși, numărul de ore pe care copiii îl petrec în fața televizorului este în continuare foarte mare. De ce? Deoarece părinții sunt obosiți. Cum să crești un copil fără televizor, dar și fără riscul de a o lua razna aflăm într-un articol din mamanatural.com
Să îngrijești bine un copil înseamnă să-i acorzi foarte mult timp, atenție, răbdare și energie. Așa că este absolut normal să ai nevoie de câteva momente măcar în care să respiri ușurat sau să-ți rezolvi problemele urgente, cum ar fi să mergi la baie neînsoțită.
Sunt câteva minute de televizor/tabletă/telefon periculoase pentru copii? Cu siguranță, nu! Dar ce-ai spune dacă ai putea avea tip pentru tine, fără să apelezi la tehnologia riscantă pentru a distra copilul? Soluția se numește …
Joaca independentă!
Joaca auto-direcționată sau independentă este o activitate pe care copilul o alege singur și își stabilește propriile reguli în timpul jocului. Acest tip de activitate nu mai solicită părintele atât de mult, ceea ce-i lasă timp să rezolve alte lucruri.
Mai mult decât atât, joaca independentă cultivă motivația intrinsecă, contribuie la dezvoltarea sănătății sociale și emoționale a copilului, ajută la încrederea în sine, la creativitate, auto-disciplină și dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor. Ecranele din casă nu bifează la nici măcar unul dintre aceste beneficii.
Ba chiar televizorul afectează instinctul copilului de a descoperi și de a dori să se joace singur. Copiii care stau mult în fața unui ecran au perioade de atenție mai scurte, au nevoie mai mare de distracție decât de a descoperi și a explora. Așadar, cu cât se uită mai mult la televizor, cu atât pot mai puțin să se joace independent și simt mai mult ”nevoia” ecranului.
Cum motivăm copilul să se joace independent?
- Închideți televizorul (telefonul/tableta)! Iată câteva ghidaje privind timpul maxim acceptat pentru a fi petrecut în fața unui ecran, oferite de Asociația Americană de Pediatrie.
0-2 ani – fără calculator.
2-5 ani – maximum o oră pe zi
Peste 5 ani – nu este menționat timpul, dar se insistă pe plasarea unor limite foarte stricte.
- Creează un mediu sigur și antrenant
Siguranța e prima grijă. Ca să poți părăsi camera fără riscuri, spațiul unde rămâne copilul trebuie să fie 100% sigur. Dacă e posibil, creează un asemenea spațiu în aer liber. Dacă nu, atunci porțile, ușile, lacătele pentru sertare sunt necesare.
- Creează un spațiu ordonat
Copiii sunt sensibili la dezordine, de aceea, un spațiu bine organizat îl va menține concentrat mai multă vreme.
În loc să pui jucăriile în cutii mari, aranjează-le frumos pe raft astfel încât copilul să-și poată alege jucăria care îl interesează. Să le pună la loc este, de asemenea, mult mai ușor.
Asigură-te că toate jucăriile îi sunt la îndemână, astfel încât să nu aibă nevoie să apeleze la tine dacă vrea ceva. Însă, dacă nu folosește un obiect în mod corect, atunci poți să ăl scoți din aria lui vizuală pentru o vreme
Găsește un echilibru între prea puține jucării, încât să nu fie interesat și prea multe care să îl facă depășit de ofertă și supra stimulat. Rotația jucăriilor este o idee bună. Mereu va exista senzația că apar obiecte noi cu care să-și umple timpul.
Mese pentru joacă și scaunele sunt o excelentă anexă acestui spațiu. Când copilul stă așezat pe un scăunel potrivit lui la o masă asemenea se simte mai încrezător și mai capabil să să concentreze pe activitățile lui. În plus scaunul îl poate ajuta să acceseze lucruri care se află mai sus decât poate ajunge, fără să apeleze la ajutor din partea ta.
Cele mai frecvente greșeli ale părinților în relația cu copiii lor. Drumul sigur spre eşec
Alege cu înțelepciune jucăriile
Aici se potrivește regula: mai simplu, mai bine. Alege jucării care îi dezvoltă imaginația, în locul celor care se mușcă mult și fac zgomot. Ba chiar renunță la cele din urmă, deoarece ”jucăriile active dezvoltă copii pasivi, pe când cele pasive dezvoltă copii activi” – e de părere expertul în educația copiilor, Magda Gerber.
Iată câteva sugestii de jucării potrivite pentru activitățile independente ale copilului tău:
• Jucării de lemn
• Cutie cu obiecte de diverse texturi
• Containere care să fie închise și deschise.Cutii cu moduri diverse de închidere.
• Masă pentru activități artistice pe care să existe creioane, pixuri, autocolante, foi. Folosește creioane care nu sunt rezistente la spălat.
• Cutia-garderobă în care să pui eșarfe vechi, costume, haine diferite.
• Cutia naturii în care sunt frunze de mai multe culori, conuri și alte obiecte aduse din natură.
• Cuburi de construit
• Mașinuțe și trenulețe
• Cărți
• Instrumente muzicale
• Mini bucătărie cu aragaz, tigăi, cratițe, tacâmuri și mâncare, fructe, legume.
• Puzzle-uri
• Materiale senzoriale în care copilul poate să-și pună mâinile: nisip, orez, fasole, plastilină.
• Recipiente în care să sorteze diverse obiecte
Cum cultivi joaca independentă?
Observă mediul în care copilul se joacă. În acest mod vei ști ce jucării/activități îl interesează mai mult și vei putea să selectezi din oferta mare ceea ce este cu adevărat util pentru copil.
Abține-te să-l ajuți. Lasă-l se se lupte singur cu provocările. Nu-I arăta tu ”cum se face” din prima. Așa vor învăța să exploreze. Dacă folosești jucării potrivite vârstei cu siguranță nu va avea nevoie de ajutor
Nu întrerupe. Copiii fac o treabă importantă când se joacă, asa că nu trebuie să fie întrerupți. Când explorează spațiul descoperă ce îi interesează și pentru aceasta au nevoie de toată atenția de care sunt capabili.
Ai încredere în el. Lasă-l să decidă cu ce să se joace, în ce mod și cât timp. Într-o zi s-ar putea să fie interesat de o singură jucărie, iar în alta să sară de la o jucărie la alta doar peste câteva minute. Și așa și așa e bine. Bucură-te de liniște.
Dacă ți-a plăcut acest text, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
