Nu vrea să-și facă temele. Nu vrea să-și facă ordine în cameră. Nu vrea nici măcar să se joace cu prietenii. Evită să se angajeze în orice activitate sau o tot amână. Se plânge încontinuu că se plictisește. Părinții se simt frustrați și-l etichetează ca fiind leneș. Ce ascunde, însă, această „lene” și cum își pot ajuta părinții copilul să devină motivat?
Oricare le-ar fi temperamentul sau personalitatea, copiii sunt curioși încă de la naștere. Se nasc și se dezvoltă ca ființe sociale, motivate și orientate spre fericire. Dar cum de ajung unii copii să nu aibă tragere de inimă spre niciun fel de activitate, mai ales dacă aceasta presupune un efort cât de mic?
Leneș sau demotivat?
Ceea ce părinții numesc „lene” poate fi, de fapt, o lipsă de motivație care afectează nu doar performanțele școlare, ci și dezvoltarea emoțională și socială. „Copiii cărora le lipsește motivația tind să nu depună efort pentru a învăța, ceea ce, firesc, duce la rezultate școlare slabe. Această stare le reduce și implicarea în activități de grup, afectându-le capacitatea de a-și face prieteni și de a lucra în echipă”, precizează psihologul școlar Anamaria Radu. Explicația faptului că un copil evită să-și facă temele, de exemplu, nu este lenea ci, poate, sentimentul că este copleșit de volumul de muncă. „Lipsa motivației se asociază adesea cu stări de apatie, anxietate sau chiar depresie”, mai spune ea.
A eticheta un copil ca fiind leneș fără a încerca identificarea cauzelor acestei atitudini este o abordare care nu va duce niciodată la un rezultat pozitiv. „Văzându-l incapabil să studieze sau să se implice în activități extracurriculare, părinții consideră că problema ține de caracter. Ceea ce ar trebui să facă, însă, este să descopere dacă nu cumva e vorba de o lipsă de energie sau de motivație, de oboseală sau pur și simplu descurajare”, a adăugat psihologul.
Excludeți tulburările de învățare
În afara lipsei de motivație, comportamentul de „copil leneș” poate să aibă și alte cauze ascunse. Una dintre ele poate fi o tulburare de învățare. Un studiu realizat de Universitatea de Tehnologie Queensland din Australia pe copii de 7- 10 ani considerați leneși de către părinții și profesorii lor a arătat că majoritatea sufereau de o serie de dificultăți de învățare și aveau un deficit semnificativ de atenție. Dificultățile de învățare îi fac să devină dezinteresați de învățare și să-și piardă motivația.
Alte motive ale comportamentului de „copil leneș” pot fi ADHD-ul (tulburările de deficit de atenție și hiperactivitate) – problemele cu somnul, anxietatea, depresia, o relație tensionată cu părinții, un mediu familial toxic, cu părinți autoritari, lipsa competenței în anumite domenii (copiii nu sunt motivați să se angajeze în activități pentru care nu au abilitățile necesare), stresul, maltratarea, abuzul sau neglijarea.
În ce constă motivarea unui copil leneș, conform specialiștilor
Lipsa motivației la copii este o provocare ce poate fi depășită cu răbdare, înțelegere și implicare activă atât din partea familiei, cât și a educatorilor sau a profesorilor. Pentru a calibra atenția copilului, aceștia trebuie să-i creeze un mediu care să-i stimuleze curiozitatea naturală și dorința de a ști. Concret, unui astfel de copil e necesar să i se încurajeze autonomia, să i se recunoască eforturile depuse și fiecărei experiențe (de învățare sau de joc) să-i fie subliniat finalul pozitiv. Atunci când un copil este ajutat să vadă cu propriii săi ochi rezultatele și progresele pe care le face, va descoperi bucuria de a învăța și de a se implica mai mult în diverse activități.
Pentru a avea motivație intrinsecă (dorința de a face ceva pentru propria satisfacție sau binele propriu), un copilul trebuie să simtă că ceea ce face are sens și valoare. Puneți accentul pe întregul proces al învățării, al dezvoltării, al deprinderii unor noi abilități, nu pe rezultatul final. Lăudați-i efortul și progresele, nu doar reușita.
Atunci când un copil face greșeli inerente pe parcursul unui exercițiu, spre exemplu, lăudați-i capacitatea de concentrare, faptul că nu s-a lăsat păgubaș și că a încercat diverse metode de a afla rezultatul. Nu-i corectați din prima greșelile! În plus, pentru a încuraja autonomia și independența (factori foarte importanți atât în procesul de dezvoltare, cât și în cultivarea motivației intrinseci), permiteți-i copilului să facă alegeri, chiar și pentru lucruri mărunte. Este important să se simtă implicat în luarea deciziilor care îl privesc. Nu ne costă nimic să îl lăsăm să aleagă creioanele, caietul sau metoda prin care dorește să afle rezultatul unui exercițiu, spre exemplu. Nu contează că va alege să calculeze scriind pe hartie colorată sau cu un pix verde!
Și în cazul jocurilor putem aplica aceeași metodă: „Cu ce vrei să începem? Așezi tu pionii? Vrei să împărțim împreună cărțile de joc?”. Pentru rezultate cât mai bune, acordați importanță rutinei. Pentru un copil cu dificultăți pe plan motivațional, haosul și surprizele nu sunt binevenite. El trebuie pregătit înainte: faceți împreună planurile și permiteți-i să facă alegeri: dacă e implicat în acțiuni care îi plac, va fi dispus să depună mai mult efort și să devină mai responsabili.
„A-i repeta că este leneș îi va afecta stima de sine”
Copiii pot deveni demotivați atunci când obiectivele sunt prea mari sau prea abstracte. Psihologii recomandă divizarea sarcinilor în pași mai mici, astfel încât copilul să poată vedea progresul. De asemenea, atenție la limbaj: „Evitați criticile și etichetările negative. A-i repeta ca o moară stricată «ești un leneș!» nu face decât să îi afecteze stima de sine și va înrăutăți situația. Limbajul pozitiv, încurăjarile, validarea emoțiilor lui și arătarea empatiei vor determina copilul să încerce să-și depășească starea și să încerce să facă până și lucrurile care nu i-au ieșit bine cu alte ocazii”, sfătuiește psihologul școlar Anamaria Radu.
