Ca părinte, nu e nici neobișnuit și nici nefiresc să spui despre copilul tău, cu toată convingerea, că este frumos, deștept, special. Toți am povestit măcar o dată, plini de mândrie, despre lucrurile aparent remarcabile pe care le-a făcut copilul nostru. Dar oare acele realizări pot indica faptul că este un copil supradotat? Performanțele sau talentul care îl fac să strălucească printre alți copii oare chiar arată că este un copil-minune?
Ce înseamnă copil supradotat
Un copil supradotat este un copil care demonstrează abilități intelectuale sau talente semnificativ peste medie, pentru vârsta sa. Asta nu înseamnă doar că este „deștept” sau are note mari, ci poate însemna și că are un mod de gândire diferit, mai profund sau mai creativ decât al altor copii de aceeași vârstă. Asociația Națională pentru Copii Supradotați din Washington D.C. arată că, deși există multe definiții ale supradotarii, toate includ un element comun, și anume: „O persoană supradotată este cineva care arată sau are potențialul de a arăta un nivel excepțional de performanță într-una sau mai multe domenii de exprimare”.
Experții de la Steppingstone School au identificat zece caracteristici comportamentale pe care copiii supradotați le demonstrează adesea. Cu toate acestea, ei au subliniat faptul că, deși acestea sunt cele mai comune, nu toți copiii supradotați le vor avea pe toate. Mai este important de știut și că nu toți copiii supradotați se remarcă prin note bune. Unii pot părea plictisiți sau dezinteresați de școală! Mai există și cazuri în care copiii supradotați au dificultăți sociale sau emoționale dacă nu sunt înțeleși sau sprijiniți corespunzător.
- CITEȘTE ȘI: Semne că ai un copil supradotat
Principalele caracteristici ale copiilor supradotați
Copiii supradotați învață repede și rețin ușor, au o memorie excelentă și o curiozitate teribil de mare, au gândirea critică și logica dezvoltate și o creativitate și originalitate ieșite din comun. Vocabularul este avansat pentru vârsta lor și pot purta conversații mature, în care se exprimă bine și pot aduce argumente logice. Pot fi perfecționiști și ușor frustrați dacă nu reușesc ceva, dar pot avea performanțe neuniforme (foarte buni la ceva, mediocri la altceva). Este important de știut că nu toți copiii supradotați arată toate aceste trăsături și uneori pot fi confundați cu copiii hiperactivi, introvertiți sau cu tulburări de atenție, tocmai pentru că se comportă diferit. Iată și cele zece caracteristici comportamentale ale copiilor supradotați:
Nivel ridicat de intensitate
Copiii supradotați răspund la viață cu o emoție mai mare decât o persoană obișnuită. Tind să fie foarte pasionați de un domeniu de interes pentru ei și au capacitatea de a susține acea pasiune pentru perioade lungi de timp. Uneori, comportamentul lor poate părea chiar obsesiv-compulsiv.
Capacitate de a recunoaște mai multe opțiuni
Mai mult decât un copil obișnuit, unul supradotat recunoaște mai devreme mai multe opțiuni de comportament, chiar și pe cele care nu i-au fost oferite, și este dispus să le exercite. Poate fi alegerea unei activități în locul alteia, să ceara ceva sau să nu fie de acord cu altă persoană.
Limbaj sofisticat și gândire mai profundă
Copiii supradotați pot vorbi sau nu devreme, dar ori de câte ori vorbesc sunt capabili să poarte conversații la nivel înalt, chiar filozofice. Drept urmare, ei tind să-și dorească să stea în jurul copiilor mai mari și adulților pentru că ei caută persoane cu care să se potrivească din punct de vedere intelectual.
Perfecționism
Copiii supradotați au capacitatea de a înțelege ce este perfect într-o situație, neatingerea acelui standard creându-le adesea frustrare. Deoarece vor să facă lucrurile bine, s-ar putea să nu fie dispuși să încerce anumite sarcini dacă simt că sunt prea grele chiar și pentru ei.
- CITEȘTE ȘI: Oana Moraru: Ai un copil perfecționist, de nota 10? Ar putea ascunde o mare frică interioară
Sete de cunoaștere
Curiozitatea și apetitul pentru învățare al copilului supradotat nu cunosc limite. Este fascinat de cărți, de experimente și pune foarte multe întrebări, adesea mai multe decât poate părintele duce.
Perseverență
Când vine vorba să-și urmeze pasiunile, copiii supradotați nu pot fi deturnați din drum. Ei demonstrează o extraordinară perseverență de a descoperi ceva și de a învăța tot ce se poate în domeniul lor de interes. De exemplu, când construiesc ceva din piese Lego, s-ar putea să asambleze, să dezasambleze și să asambleze din nou, iar și iar.
Profunzimea percepției
Copiii supradotați văd lumea într-un mod diferit. Au o perspectivă neobișnuită asupra vieții și experiențelor și simt mai devreme decât copilul obișnuit ceea ce se întâmplă în jurul lor. Ei pot vedea dincolo de moment, pot recunoaște tipare și au capacitatea de a abstractiza și de a rezolva probleme.
Sunt capabili să perceapă autenticitatea în oameni și, ca rezultat, au adesea un mare simț al umorului. Copiii supradotați tind să manifeste simțul corectitudinii și al dreptății dintr-un sentiment de compasiune pentru ceilalți.
Nu le place să repete ceva ce deja știu
Copiii supradotați tind să învețe prin explorare și nu că nu le place să o facă prin memorare, pur și simplu nu le place să exerseze ceea ce deja au învățat. Un copil supradotat, care a învățat numerele și literele la vârsta de 3 ani, nu va mai fi interesat de ele la școală, pentru că le cunoaște. În schimb, dacă i se predă tabla înmulțirii, va răspunde cu plăcere acestei provocări.
- CITEȘTE ȘI: Psiholog Diana Onuțu: Un copil supradotat nu e neapărat cel mai bun din clasă. Cum îl ajuți ca părinte
Simț ascuțit al observației și memorie extraordinară
Copiii supradotați sunt capabili să rețină cantități mari de informații și pentru perioade mai lungi de timp. Au un simț ascuțit al observației, înțeleg limbajul corpului și „citesc” în inflexiunile vocii unei persoane.
Nivel mai mare de sensibilitate
Copiii supradotați sunt mai sensibili emoțional decât cei obișnuiti. Au tendința de a fi foarte empatici, plini de compasiune, și acest lucru are legatură cu abilitatea lor de a observa și de a recunoaște limbajul corpului, tonurile vocii și toate acele lucruri implicate în comunicare. Ei sunt cu adevărat capabili să citească oamenii. Desigur, nu toți copiii vor prezenta toate aceste caracteristici tot timpul, dar când sunt prezente câteva dintre ele, cel mai probabil că ai în față un copil supradotat.
Ce IQ are un copil supradotat
Un copil este considerat supradotat din punct de vedere intelectual dacă are un IQ (coeficient de inteligență) de cel puțin 130, pe o scală standard (cum ar fi scala Wechsler, Stanford-Binet etc). Intervalele tipice de IQ: sub 90 – inteligență sub medie, între 90 și 109 – medie, între 110 și 119 – peste medie, între 120 și 129 – superioară, între 130 și 144 – supradotat, între 145 și 159 – supradotat grad înalt, iar de la 160 în sus, inteligență excepțională.
Coeficientul de inteligență este un indicator, dar nu singurul criteriu pentru a recunoaște supradotarea. Mulți specialiști iau în calcul și alte aspecte: creativitatea, motivația, curiozitatea, abilitățile sociale sau artistice. Testele de IQ pentru copii trebuie realizate de psihologi specializați și adaptate vârstei. În cadrul testărilor sunt evaluate abilitățile cognitive, cu ajutorul unor teste standardizate care măsoară domenii precum înțelegerea verbală, raționamentul vizual-spațial, memoria de lucru și viteza de procesare.
Inteligența nu e totul. Un copil poate fi supradotat din punct de vedere creativ, chiar dacă are IQ puțin sub 130. Pentru a stabili acest lucru, fie se folosesc teste care identifică gradul de creativitate, fie se realizează prin observarea comportamentelor (cât de des inventează jocuri, cum rezolvă probleme, cât de original este în exprimare etc.) Testările mai includ evaluări pentru a se înțelege cum gândește copilul în situații reale sau evaluări academice. Acestea din urmă au în vedere nivelul de cunoștințe în domenii specifice (matematică, citit, științe), mai ales dacă se suspectează supradotare specifică, adică doar la una dintre discipline.
Ce trebuie să facă părinții pentru copiii lor supradotați
După ce copilul a făcut diverse testări psihologice standardizate, în acord cu vârsta (ex. SON-R, WISC), care au confirmat supradotarea (IQ peste 130), este nevoie de ghidaj pentru a fi adoptate strategii de pareting potrivite acestuia.
Să descopere că are un copil supradotat nu este întotdeauna ușor de dus pentru un părinte. Unii se simt depășiți, stângaci sau chiar nemulțumiți că au un astfel de copil. Realitatea este că părinții care au un copil supradotat joacă un rol esențial în susținerea, ghidarea și dezvoltarea armonioasă a potențialului acestuia.
Meri Pițigoi, psiholog, psihoterapeut și trainer, îi sfătuiește pe părinți în primul rând să recunoască și accepte în mod corect abilitățile copilului. De asemenea, să nu nege sau minimizeze diferențele dintre propriul copil și ceilalți copii, dar nici să le transforme în sursă de presiune pentru copil.
Activități extrașcolare dar și relaxare!
Alte aspecte importante de care părinții ar trebui să aibă grijă sunt reprezentate de stimularea intelectuală echilibrată a copilului prin jocuri cognitive potrivite și activități extrașcolare (cursuri de robotică, știință, etc), dar totodată să evite supraîncărcarea și așteptările nerealiste, pentru că și copiii supradotați au nevoie de pauze, relaxare și joacă. „Deoarece, în multe cazuri, copiii supradotați pot fi mai sensibili, izolați și/sau perfecționiști, este important să li se ofere suport emoțional și social. Ei au nevoie de susținere în dezvoltarea abilităților emoționale, sociale și a empatiei”, adaugă Meri Pițigoi. Specialistul mai spune că, în cazul în care apar dificultăți de integrare în colectivitate sau de reglare emoțională, consilierea psihologică este binevenită.
”Normalizați greșeala, nu perfecțiunea!”
Pentru că, uneori, programa școlară nu este suficientă pentru nevoile educaționale ale copilului supradotat, este necesară colaborarea părinților cu instituțiile de învățământ, în vederea găsirii de soluții ghidate, personalizate, adaptate nevoilor copilului. De asemenea, una dintre datoriile părintelui copilului supradotat este să îi creeze acestuia un mediu în care să fie încurajată curiozitatea, autonomia și gândirea critică, prin care copilul să exploreze domenii de interes, chiar dacă aparent nu sunt „utile” imediat, și fără răspunsuri de-a gata pentru el.
Meri Pițigoi îi mai sfătuiește pe părinții copiilor supradotați să păstreze o relație apropiată, caldă și armonioasă, cu iubire necondiționată, cu validare pe orice aspect, nu doar pentru performanță, cu ascultare activă și încurajare în exprimarea opiniei. „Fii un model pentru copilul tău, arată-i că și tu te dezvolți continuu, că și tu greșești în anumite domenii, că și tu ai nevoie de ajutor sau că ești nepriceput în altele. Normalizează greșeala, nu perfecțiunea!”, a punctat psihologul.
Cine îi poate susține pe copiii supradotați și pe părinții lor
Cei care pot susține părinții de copii supradotați, dar și pe copii, sunt psihologii educaționali și psihoterapeuții, oferind înțelegere pe anumite aspecte, precum gestionarea emoțiilor și a relațiilor sociale. De o mare importanță sunt și cadrele didactice, care pot crea sarcini diferențiate, teme opționale și activități extracurriculare pentru copiii supradotați. De asemenea, pot primi susținere prin diverse centre și organizații pentru copiii supradotați precum Mensa România, Asociația pentru Dezvoltarea Inteligenței, Centrul Gifted Education, și/sau specialiști în educație alternativă, diferit de sistemul educațional clasic, precum Montessori, Waldorf, Step by Step.
