Ești părinte. Ai trecut deja prin experiența grădiniței, un subiect care te-a costat frământări. Te pregătești să-l depășești, răsuflând ușurat că ești în etapa unei independențe fragile a copilului, dar cu perspectiva autonomiei și a creșterii sale armonioase. Clasa pregătitoare!
Se prea poate să nu fi fost atât de pretențios până acum. Grădinița este un loc al jocului, afli de multe ori, pe când școala implică rigoare, o aplecare serioasă asupra studiului, cunoașterii.
Ești supraîncărcat cu informații, adesea contradictorii, de la prieteni, cunoștințe, internet.
Ce alegi între școala de lângă casă, o școală lăudată și una care valorifică potențialul fiecărui copil
Vine momentul să decizi: școala de lângă casă, adică circumscripția, școala lăudată pentru performanțele la examenele naționale sau aceea despre care ai auzit că valorifică potențialul fiecăruia? Școala de stat, școala privată, buget, balanța posibilităților și a priorităților familiei? Atâtea întrebări, tot atâtea nevoi de ancore…
Sfatul 1: nicio experiență sau alegere a vreunui apropiat nu se va plia perfect pe specificul familiei tale. Răspunsul se află exclusiv în tine și în realitatea care îți conține familia!
O foaie de hârtie și o scurtă ședință cu partenerul de viață pot conduce mai ușor către deznodământ. Începeți cu o evaluare onestă a copilului, dinspre emoții, abilități, înclinații.
Deloc de neglijat ce vă doriți pentru el, pornind dinspre el! Cum vedeți parcursul său educațional? Care sunt valorile, principiile pe care vă clădiți viziunea? Coincid acestea cu viziunea și misiunea școlii, cu filosofia sistemului de învățământ ales?
Tot mai mulți părinți hotărăsc să își înscrie copiii în sisteme internaționale de învățământ. Important de știut că această alegere se întemeiază pe înțelegerea fondului educațional național, pe analiza modului de adaptare a formelor de învățământ importate la contextul social, cultural, etnic în care se desfășoară, dar și la fondul mamă, de unde pornește filosofia învățării, pe cunoașterea legislației în domeniu, pentru că, ulterior, schimbarea direcției poate fi anevoioasă și perturbatoare pentru copil și nu numai.
Ai trecut de acest prim pas. O gură de oxigen pentru traseul de parcurs.
Altădată, un adevărat carusel: te interesai cu câțiva ani înainte despre aceea/acela care îi va pune în mână stiloul. L-ai fi vrut ferm, pentru că așa vezi tu profesorul. Într-o delimitare profesională clară față de orice alt factor subiectiv, uman.
Sau, din contră, empatic, aplecat în mod dominant asupra universului interior. În cel mai bun caz posibil, ambele ipostaze.
Întâlniri cu alți părinți, zeci de articole citite, sfaturi de la profesori, intervenții spre accesul la omul care stabilește destine. O realitate prea puțin rostită. O realitate în care binele propriu a coincis cu binele altui părinte, altui copil. În care un singur om s-a dovedit insuficient pentru a satisface acest bine individual și colectiv, unde instinctul protector a învins uneori dreptul comun.
Anul 2020 a adus în legislația școlară o schimbare majoră. Procedura de sistem privind înscrierea copiilor și constituirea formațiunilor de elevi în învățământul primar prevede, de atunci, repartizarea aleatorie a elevilor la clasa pregătitoare. Ceea ce înseamnă că nu mai poți alege, ci ești ales. Un fel de zarurile au fost aruncate, o descărcare de forțe care acționează deasupra voinței sau putinței tale. Mitul învățătoarei de excepție se spulberă în hazard.
Am auzit des: îi face oameni, domnule! Și eu îl vreau om!
Sfatul 2: încearcă să îi oferi credit aceleia/aceluia care va deveni profesorul de căpătâi al copilului tău! Mai ales atunci când numele nu coincide cu cel mai râvnit dintre învățătorii școlii!
Din punctul în care l-ai aflat, nu îți zădărnici emoțiile. Este titular, nu este, ce grad didactic are, ce experiență? Am întâlnit profesori extraordinari, care nu au avut șansa de a se titulariza pe un post vacant, profesori tineri sau cu experiență, pe care nu vârsta îi recomandă, ci deplina înțelegere a menirii de educator.
Propune-ți să pășești cu dreptul! Să fii partenerul copilului tău în această călătorie, nu descărca în el fricile tale de adult, impresiile tale, prejudecățile!
Încearcă să te detașezi, știu, e greu, de propriile experiențe școlare, de neîmplinirile sau reușitele unui destin puțin probabil identic în devenire. Nu înseamnă că nu vei urmări, atent, diplomat, starea emoțională a copilului, că nu vei simți când genericul învățător nu împlinește, după mai multe evidențe, menirea amintită.
Comunică cu acesta, la primele semne de întrebare, pentru că dreptul la informare asupra parcursului școlar al copilului este incontestabil. Potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011, părinții sunt considerați parteneri principali și beneficiari ai procesului de învățământ. În situația în care această comunicare este imposibilă sau nu îți satisface așteptările, ierarhic, te poți adresa directorului unității de învățământ sau inspectoratului școlar județean.
Întreaga mea experiență managerială îți poate confirma că există întotdeauna o soluție, atâta vreme cât aceasta se caută cu calm, echilibrat, astfel încât, de la început până la final, să primeze cu adevărat interesul superior al copilului.
Dacă te pregătești să trăiești acest moment important în devenirea copilului tău, îți doresc să gestionezi cu inspirație și tact întregul proces! Succes!
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
