Maria-Sophia Giumerca, fiica jurnalistei Livia Dilă, a împlinit în această toamnă 18 ani, pe care i-a sărbătorit la Paris, în timpul mutării pentru începutul anului universitar. Din toamna lui 2025, este studentă la Sorbona. A ales să urmeze cursurile Facultății de Business Administration and Management din cadrul prestigioasei universități franceze, după ce a petrecut 15 ani în sistemul de învățământ francez, la Liceul „Anna de Noailles” din București. Chiar dacă Sorbona i s-a părut inițial un țel prea înalt, o universitate „destinată celor mai buni și celor extrem de dedicați”, cu timpul și-a dat seama că nu o oprește nimic să își încerce șansele. Maria povestește cu modestie, dar și cu entuziasm, pașii care au adus-o pe băncile celebrei universități și îi sfătuiește și pe alți tineri să nu se lase acaparați de teama de eșec. „Cele mai frumoase surprize vin exact atunci când îndrăznești să încerci”, spune ea.
Când toate drumurile duc la… Paris
Deși a intrat în sistemul de învățământ francez din România încă de la vârsta de 4 ani, Sorbona nu a fost un vis al copilăriei, ci a apărut în anii terminali ai liceului. „Sunt genul de persoană care se concentrează mai mult pe prezent și care încearcă să profite la maximum de situația în care se află în momentul respectiv. Decizia de a aplica la Sorbona a venit odată cu anii de liceu, când am început să privesc mai serios spre viitor”, povestește Maria Giumerca. Inițial, i-a fost teamă de această perspectivă. „De fiecare dată când vorbeam cu foști elevi sau profesori despre facultate, Sorbona era una dintre cele mai des menționate. Mult timp nu am privit-o ca pe o opțiune reală pentru mine. O vedeam ca pe o facultate destinată celor mai buni, celor extrem de dedicați, și nu aveam suficientă încredere în mine să cred că și eu aș putea ajunge acolo”, mărturisește ea.
- CITEȘTE ȘI: De ce am ales să dau copilul la o școală privată internațională. Ce calcule și ce sacrificii am făcut
„Mi-am dat seama că Franța este locul potrivit pentru mine”
Totuși, după 14 ani în care la școală a vorbit în franceză, și-a dat seama că se poate adapta mai ușor „scenariului parizian”. Sorbona a început să prindă contur în proiecțiile sale de viitor în anul terminal, când a început să schițeze lista universităților la care și-ar fi dorit să aplice. „Deși inițial eram destul de nesigură și mă gândeam serios și la varianta de a merge în alte țări europene, în Spania, de exemplu, mi-am dat seama cât de mare este avantajul de a ști deja limba franceză și de a fi crescut în sistemul francez”, spune tânăra de 18 ani.
La începutul ultimului an de liceu, Maria-Sophia a realizat că în Paris se poate adapta mai ușor, poate comunica mai bine și se poate integra mai repede. „A fost un moment de claritate, în care mi-am dat seama că Franța este, de fapt, locul potrivit pentru mine. Pe măsură ce am început procesul de aplicare, mi-am dat seama că nu pierd nimic dacă încerc. Iar, în momentul în care am aflat că am fost admisă, am simțit o combinație de surpriză, bucurie și mândrie”. Și, odată cu vestea bună primită de la Sorbona, am avut confirmarea că am făcut alegerea corectă”, spune ea.
„Cunoșteam deja sistemul”
Maria este convinsă că anii de liceu au format-o au pregătit-o pentru anii de studenție: „Cred că cel mai mare avantaj pe care mi l-a oferit liceul a fost faptul că, atunci când am intrat la facultate, cunoșteam deja sistemul francez de învățământ – felul de a studia, de a învăța și de a fi evaluat. Desigur, există diferențe între liceu și universitate, dar unele aspecte mi-au fost cunoscute, cum ar fi sistemul de notare până la 20”, spune ea. Liceul i-a oferit nu doar un nivel academic solid, ci și o deschidere spre multiculturalitate. „Am urmat programul de bacalaureat francez internațional, unde aveam cursuri atât în franceză, cât și în engleză, ceea ce m-a ajutat să mă obișnuiesc cu alternanța între cele două limbi. Acum, la facultate, sunt înscrisă într-un program în care majoritatea cursurilor sunt în franceză, dar unele, cum ar fi contabilitatea sau economia, sunt în engleză. Faptul că am fost expusă la ambele limbi încă din liceu m-a ajutat enorm să fac tranziția”, punctează Maria.
„Vreau să înțeleg lumea din jurul nostru”
În timpul liceului, când a trebuit să-și aleagă specializarea, Maria și-a cântărit opțiunile astfel încât să rezoneze cât mai bine cu dorințele sale: „Am optat în primul rând pentru economie și sociologie, pentru că simțeam că mă vor ajuta să înțeleg mai bine lumea din jurul nostru. Am ales și matematica, fiindcă știam că îmi va fi utilă pentru facultate și pentru viitor”, mărturisește tânăra.
După ce, în clasa a IX-a a făcut un stagiu în cadrul unui magazin de decorațiuni de lux, Maria și-a descoperit pasiunea pentru marketing văzând cum acea companie alegea să își promoveze produsele pe rețelele sociale. Însă, atunci când a trebuit să tragă linie și să hotărască domeniul pentru următoarea etapă din viața sa – studenția -, a luat o decizie strategică: „După mai multe discuții cu părinții mei, am decis ca la facultate să aleg un profil mai general, Business Administration and Management, pentru a avea o bază solidă în economie. Planul meu este ca, spre finalul facultății și apoi la master, să mă specializez în marketing, cel mai probabil în digital marketing”, explică Maria-Sophia.
Cum e admiterea la Sorbona
Drumul Mariei până la admiterea în cadrul prestigioasei universități nu a fost unul simplu. „Procesul de admitere la Sorbona a fost unul destul de lung în comparație cu aplicațiile prin care am trecut pentru alte facultăți. Pentru facultățile din străinătate, în afara Franței, aplicațiile se făceau în general, între decembrie și februarie, direct pe platformele dedicate fiecărei universități. Era nevoie de un dosar pregătit din timp care să includă un CV, o scrisoare de motivație, un test de limbă, și uneori, chiar și o scrisoare de recomandare din partea unui profesor”, își amintește ea.
Însă pentru Sorbona procesul este unul diferit: „În Franța există o platformă națională (Parcoursup – n.r.) unde se aplică pentru toate facultățile simultan. Acolo îți alegi universitatea, specializarea, și îți creezi o listă de opțiuni. Procesul debutează în ianuarie, când poți începe să îți faci lista, și se încheie în aprilie, când trebuie confirmate alegerile. Spre deosebire de alte universități, aici nu este cerut CV-ul, ci doar o scrisoare de motivație în care trebuie să evidențiezi și experiențe relevante pentru programul de licență respectiv. Rezultatele finale sunt anunțate abia în luna iunie”, povestește Maria Giumerca.
În ceea ce privește costurile educaționale, există doar o taxă de înscriere, de 178 de euro/an. Ulterior, studiile sunt gratuite.
- CITEȘTE ȘI: Școli și licee internaționale din București: care sunt taxele și ce oportunități au elevii care învață aici
Bacalaureatul francez: zece examene și o lecție de rezistență
Perioada Bacalaureatului a fost, pentru Maria, una dintre cele mai solicitante experiențe. Pentru cei care nu cunosc structura examenelor de BAC din sistemul francez, trebuie precizat că examenul de limbă franceză este susținut de elevii din penultimul an de liceu (Première), pentru ca în ultimul an (Terminale) să susțină examenul la sport (cândva în mijlocul anului), iar restul probelor de bacalaureat sunt programate în luna iunie. „Bacul francez este format din cinci probe, toate programate în luna iunie. Pentru acestea eram relativ pregătită, profesorii ne-au sprijinit mult în ultimele luni, organizând cursuri speciale de recapitulare, iar subiectele din anii trecuți m-au ajutat să mă antrenez”. Însă, cum tânăra a ales să susțină Bacalaureatul Francez Internațional, acestor probe li s-au mai adăugat și altele. „Cel mai greu mi s-a părut să gestionez probele specifice Bacalaureatului Francez Internațional, o opțiune propusă de liceu pe care am ales să o urmez. Acesta presupune încă cinci probe suplimentare, de literatură, istorie și geografie, toate în limba engleză. În total, am avut zece probe de bac, desfășurate pe o perioadă de o lună și jumătate, din mai până la jumătatea lui iunie”, precizează ea.
A fost o perioadă foarte încărcată, mărturisește tânăra studentă. Cum examenele se desfășoară în timpul anului școlar, pe lângă gestionarea probelor de BAC, elevii trebuiau să participe și să fie activi la cursurile obișnuite. Însă rezultatul eforturilor sale nu s-au lăsat așteptate.
„Părinții au știut mereu cum să mă încurajeze”
De-a lungul parcursului său școlar, Maria s-a bucurat întotdeauna de sprijinul și de susținerea părinților săi, care au îndrumat-o, fără să încerce să îi forțeze deciziile. „M-au susținut pe tot parcursul acestei perioade și au văzut cât de dificil a fost ultimul an de liceu pentru mine și cât de mult mă străduiam. Chiar dacă au existat discuții mai serioase și uneori stresante legate de facultate, nu m-am simțit niciodată forțată să îmi continui studiile într-un loc anume. Au știut mereu cum să mă încurajeze. Au vorbit cu diferite cunoștințe care trecuseră prin situații similare cu copiii lor și au avut încredere că voi lua singură decizia potrivită”, mărturisește tânăra. Aceasta recunoaște că pentru multă vreme în mintea sa Sorbona „a fost mai degrabă o idee” decât un plan concret, însă „acum că stau să mă gândesc, cred că părinții mei chiar și-au dorit să ajung aici, doar că nu au vrut să mă preseze impunându-mi o facultate prestabilită”, conchide ea.
Paris, noul „acasă”
Răspunsul final de la Sorbona a venit în iunie, chiar în mijlocul examenelor de Bacalaureat. „Cred că eram cu toții, dar mai ales eu, atât de concentrați pe Bacalaureat încât n-am procesat vestea imediat. Am rămas câteva zile într-o stare de uimire, iar abia după ce m-am liniștit și am recitit mailul de admitere de câteva ori am reușit să mă bucur pe deplin împreună cu părinții”, spune Maria Giumerca.
Maria a mers la Paris să își caute cazare imediat după ce a aflat că a fost admisă. „Am ales să stau într-o rezidență universitară, despre care auzisem dinainte, de la colegi. Nu este un cămin al facultății, ci o clădire unde locuiesc atât studenți internaționali, cât și francezi de la mai multe facultăți. Rezidența este foarte aproape de facultate, fac aproximativ 10 minute cu autobuzul sau 15 minute pe jos, ceea ce este un mare avantaj”, povestește ea.
Viața de zi cu zi
Traiul în mijlocul altor tineri de vârsta ei îi place Mariei, care spune că s-a acomodat foarte repede în noua ei casă. „Camera mea este spațioasă, bine organizată. În plus, rezidența are și spații comune – o sală de jocuri cu televizor și jocuri video, o sală de sport, dar și o sală de studiu, unde ne întâlnim des între colegi”, explică studenta. Pentru că e „boboc” și facultatea abia a început de câteva săptămâni, viața de zi cu zi se rezumă, în mare parte la drumul până la cursuri și înapoi acasă. „Atunci când am pauze mai lungi sau termin mai devreme, mă întâlnesc cu prietenele mele și mergem la o plimbare prin oraș. Ne bucurăm de faptul că avem șansa să locuim la Paris. M-am obișnuit repede și mă simt foarte bine în noua mea locuință”, povestește cu entuziasm tânăra.
Primii pași în viața de student
Maria recunoaște că începutul facultății nu a fost lipsit de emoții, ca orice început. „În prima săptămână, atât eu, cât și colegii mei eram destul de stresați și de emoționați. În amfiteatre este mai greu să te apropii de cineva, pentru că suntem aproape 600 de studenți în anul nostru și nu poți sta mereu lângă aceeași persoană sau să vorbești constant cu aceeași persoană. Totuși, privesc acest lucru ca pe o oportunitate de a cunoaște mai mulți oameni și de a-mi face mai multe cunoștințe”, spune ea.
Așa cum este de așteptat de la o universitate râvnită de mulți elevi din lume, tânăra studentă are mulți colegi internaționali, însă majoritatea sunt francezi sau tineri care au vorbit franceza toată viața „Majoritatea dintre studenții internaționali provin din țări în care franceza este limba oficială (sau cea mai folosită), dar sunt, totuși, câțiva care vin din licee franceze din alte țări, ca mine”, explică ea. Integrarea în acest mediu nu i-a pus probleme tinerei studente: „Toți sunt foarte deschiși și nu te tratează diferit doar pentru că vii din altă țară. La seminarii, unde grupurile sunt mai mici, de 20–30 de persoane, este mult mai ușor să te apropii de colegi și să te simți integrat”, povestește Maria, după prima lună de cursuri.
Studii: de la economie la drept
Programul universitar al Mariei este împărțit în două semestre, fiecare încheiat cu sesiuni de examene la toate materiile. „Am cursuri care îmi sunt familiare și se leagă de ce am studiat în liceu, dar și cursuri complet noi. Economia este materia cu care rezonez cel mai mult, pentru că principiile și termenii se apropie de ce am făcut deja în liceu, așa că o înțeleg mai bine. În schimb, contabilitatea, de exemplu, este o materie complet nouă pentru mine. La început mi s-a părut grea, dar cu timpul încep să o înțeleg mai bine”, mărturisește studenta.
Însă, așa cum a descoperit din timpul liceului, marketingul continuă să îi capteze interesul, pentru că este calea pe care și-a propus să o urmeze în viitor. „Mi se pare interesant și cursul de drept. În primul semestru fac drept public, iar în al doilea urmează drept privat, domeniu care se diferențiază de restul cursurilor bazate pe economie. În general, simt că programul este bine echilibrat, conține fundamentele de economie și business, dar și domenii noi, care mă ajută să am o viziune mai largă”, povestește Maria Giumerca.
Planuri de viitor
Am întrebat-o pe Maria care sunt planurile sale de viitor. Însă, așa cum a mărturisit, este o persoană care încearcă să trăiască din plin prezentul. „Momentan încerc să mă bucur cât mai mult de anii de facultate și de experiența pe care o trăiesc aici. Încerc să cunosc cât mai mulți oameni, să creez legături, să fac networking și să profit de toate oportunitățile pe care facultatea ni le oferă, mai ales de evenimentele legate de business și antreprenoriat”, spune ea.
Cât despre anii de după încheierea facultății, planurile sunt, în acest moment doar schițate. Știe că va descoperi pe parcursul studiilor și alte domenii de interes, așa că încearcă să își lase opțiunile deschise: „Deocamdată nu mă gândesc foarte în detaliu la ce voi face după terminarea facultății, dar mă văd continuând cu un master de specializare. În acest moment, mă atrage cel mai mult domeniul marketingului, însă știu că pe parcursul celor trei ani de studii voi descoperi multe alte domenii și poate că interesele mele se vor schimba. Vreau să las timpul să-mi clarifice ce mi se potrivește cel mai bine”, precizează Maria-Sophia.
„Să nu lași frica de eșec să te oprească”
Sunt mulți tineri din România care visează să ajungă la studii în Paris, la Sorbona, sau în alte universități europene. Am rugat-o pe Maria să le transmită un mesaj celor care se pregătesc să pornească pe acest drum și poate le lipsește curajul. „Le-aș spune să nu se limiteze niciodată și să aibă curajul să încerce ce își doresc. Să aplice la toate facultățile care îi atrag, chiar dacă par foarte renumite sau greu de atins. Eu însămi am fost surprinsă când am aflat că am fost admisă la Sorbona, dar am încercat”, mărturisește aceasta.
Teama de greșeli, presiunea de a alege drumul „corect” îi chinuie pe mulți tineri aflați în fața listei de opțiuni înainte de admiterea la facultate. Maria îi încurajează și le înțelege frământările, și îi sfătuiește să încerce: „Cred că este important ca tinerii să înțeleagă că nu există o singură cale corectă. Și mie mi-a luat mult sa înțeleg că dacă nu reușesc să intru la o anumită facultate, există mereu alte opțiuni care pot fi la fel de bune și care îmi pot aduce la fel de multă bucurie. Sfatul meu este să nu lași frica de eșec să te oprească. Uneori, cele mai frumoase surprize vin exact atunci când îndrăznești să încerci”, punctează Maria Sophia Giumerca.
