Elevii au intrat în vacanța mare, timp berechet pentru a face ce le place, însă cititul nu se regăsește printre opțiunile lor. Părinții îi împing de la spate, însă interesul lor pentru lectură tinde spre zero. În schimb, apetitul pentru telefon, tabletă, jocuri video e la cote înalte. Profesorul de Limba română Corina Zorilă de la Școala Gimnazială Nr. 2 din Videle, mama a trei copii pe care încearcă să-i împrietenească cu lectura, ne-a explicat cum au ajuns elevii să fugă de cărți și de listele școlare de lectură și ce pierd dacă renunță definitiv la citit. Redăm integral opinia ei:
„Sunt mamă de trei cititori. Doi au terminat clasa I, iar al treilea, clasa a III-a. Trebuie să mărturisesc că doi dintre ei sunt cititori „forțați”, în timp ce al treilea, fetița cea mică, este o cititoare din plăcere. Copiii din ziua de astăzi nu mai citesc așa cum se citea pe vremuri din mai multe motive. Să reflectăm întâi asupra motivelor pentru care se citea odinioară:
- De plictiseală – nu aveai ce altceva să faci
- De curiozitate – de a ști mai multe despre tine sau de a descoperi lumi noi
- Pentru că trebuia – așa se cerea la școală!
- Pentru a avea subiecte de discuție cu prietenii
- De plăcere
Acum, haideți să ne întoarcem în zilele noastre, să identificăm un obiect care să răspundă acestor nevoi. Vă gândiți la ce mă gândesc și eu, nu? TELEFON! Exact. De aceea și-au pierdut copiii interesul pentru lectură, pentru că pot răspunde la toate nevoile de mai sus cu un singur obiect: telefonul.
La ce ajută lectura operelor clasice?
Operele literare sunt percepute ca fiind greoaie din cauza lumilor și a personajelor conținute, lumi care nu mai seamănă cu cea de astăzi. E posibil, de asemenea, ca elevii să nu mai citească și din cauza faptului că le lipsește exemplul din familie. De ce ne dorim să-i întoarcem la lectură? Simplu! Deoarece este cel mai sustenabil mijloc de construcție interioară și exterioară. Lectura mă ajută să mă construiesc pe mine, în primul rând, și apoi mă ajută să construiesc lumea din exteriorul meu, familia mea, comunitatea, cultura și lumea din care fac parte.
Este imposibil să mă construiesc pe mine dacă nu știu cum și din ce au fost construiți cei de dinaintea mea. Scriitorii canonici nu pot lipsi din programele școlare pentru că reflectă, prin operele lor, tipologii umane și societăți care ne-au precedat. Cum aș putea să-mi doresc să fiu mai bun dacă nu știu cât de buni au fost cei de dinaintea mea. Cum să creez o lume mai bună pentru mine și ai mei dacă nu știu cât de bună sau de rea a fost lumea de dinaintea mea?
Cred că neînțelegerea clasicilor i se poate imputa și profesorului. Un formator din cadrul unui curs Erasmus mi-a spus așa: imaginează-ți că disciplina pe care o predai este un produs pe care dorești să-l vinzi. Ambaleaz-o și promoveaz-o cât mai convingător, ca să fie cumpărată de cât mai mulți oameni! Ei bine, aici este cheia! Dacă am împacheta textele canonicilor în cele mai atrăgătoare ambalaje, copiii le-ar privi altfel. Ce-ar fi dacă am preda texte „învechite” ca pe lumi secrete din trecut? Cred că ar avea succes!”
- CITEȘTE ȘI: Oana Moraru: ”Copiii care citesc mult învață să ruleze nu numai imagini, ci și emoții, opinii și valori”
E-book-uri și audiobook-uri – o alternativă?
Personal, am o viață ocupată și apelez zilnic la e-book sau audiobook. Am abonament la Voxa și ascult zilnic câte ceva. Ba chiar folosesc aplicația pentru povestea de seară când noi suntem prea obosiți ca să mai citim. Totuși, relația ternară minte-carte-ochi este unică. Da, putem utiliza din când în când niște soluții de avarie, e-book sau audiobook, dar rezultatele nu vor fi aceleași.
Piramida învățării spune că ne amintim doar 10% din ceea ce citim și 20% din ceea ce vedem și auzim, în același timp. Da, îmi amintesc doar 10% din ce citesc, dar stochez direct în memoria de lungă durată. Dacă aud și văd, stochez 20% din total, dar depozitez în memoria de scurtă durată. Așadar, cum e mai bine? Eu votez pentru calitate!”
