Citește-i copilului dacă vrei ca și el să citească. Ne dorim copii care citesc cărți. Numai că suntem o generație de părinți care au ghinionul să se ia la trântă cu tot felul de gadgeturi mult mai tentante decât paginile cărților. Și atunci, copiii noștri nu prea citesc.
Nu am crezut niciodată în cititul cu forța. Nu cred în lectura obligatorie pentru că, mi-e teamă, sunt două cuvinte în deplină antiteză.
Copiii noștri învață de voie, de nevoie, ceea ce au în programa școlară. Însă cititul de plăcere, de dragul imaginației, al poveștii nu se face sub amenințarea catalogului. Și nici a părinților. Este o revelație pe care o ai tu, personal. La șapte ani, la douăzeci sau poate niciodată.
Citește-i copilului cele mai drăguțe cărți pentru copii. Le găsești aici și aici.
Cum arătăm bucuria cititului?
I-am citit fiului povești în fiecare seară, până când a învățat să citească el însuși. Apoi, treptat, nu i-am mai citit. Doar putea citi și singur! Numai că, ce să vezi, nu prea citea. Au trecut câțiva ani de frustrări de fiecare parte. Eu, frustrată că nu l-am găsit niciodată cu lanterna sub plapumă (mai ții minte?), pierdut în aventurile mușchetarilor sau în lumile lui Jules Vernes. El, frustrat sub presiunea apropourilor (mai mult sau mai puțin subtile) pe care le făceam. Comparațiile cu copilăria noastră, a părinților, când mâncam cărți pe pâine, n-au ajutat nici ele. Pentru că mă copleșea sentimentul de vină că nu sunt capabilă să îl ajut să descopere cât de plăcut e să citești, am încercat să-mi explic de ce nu îi place să citească singur. Mai exact, de ce ascultă cu interes când i se citește, dar nu citește singur? Singur. Este cuvântul care mi-a sărit în ochi.
Dulceața unui moment împărtășit
Până să citească singuri, o carte înseamnă, pentru copii, un univers întreg. Cuibăritul în brațele părintelui, vocea acestuia, mâna care mângâie părul, emoțiile trăite împreună și împărtășite. Cred că sunt parte esențială a bucuriei cititului în copilărie, care devine un lucru intim, mai simplu de trăit la singular mult mai spre adolescență. Chiar și atunci, sunt cărți “la modă”. Romane pe care adolescenții le citesc în aceeași perioadă și le discută mai apoi. Este aceeași nevoie de a împărtăși cu cineva idei, senzații, percepții. Am decis să-i citesc din nou. Așa mare cum e. Cine-a spus că nu e voie? Să-l țin în brațe, seara, și să-i citesc. Am descoperit cărțile fără poze, legendele, romanele. Împreună. Treptat, a preluat și el rolul de cititor. Cu voce tare, ca să auzim amândoi și să putem vorbi despre ceea ce scrie în cărți. Poate părea ridicol, la prima vedere, să stai să citești seară de seară unui copil care citește cursiv. Dar și cititul este un obicei ca oricare altul. La care mai renunțăm și noi, cei mari, prea ocupați să nu pierdem un serial la televizor. Mi-e atât de teamă, însă, de cititul cu forța, de numărul de pagini impuse pe zi, care cred sincer că pot să-ți reteze din fașă puiul de bucurie autentică de a citi, încât prefer să fac lucrurile așa cum intuiesc eu că este mai bine să le fac.
Citește-i! Roadele nu vor întârzia să apară
Cea mai fericită am fost când copilul meu mi-a cerut să mergem la librărie să luăm ceva nou. Am mers toți trei, am făcut din acel drum o ieșire în familie, fiecare dintre noi a ales o carte nouă (deși eu mă împac destul de bine cu Kindle-ul meu). Apoi, am observat că dacă în unele seri mi-e prea lene să îi citesc, a început să caute cartea din priviri și îmi citește el mie (am adormit așa de multe ori, mea culpa!). Un alt lucru bun sunt referințele pe care le face, tam-nesam, la pasaje sau situații din cărțile citite. Spre deosebire de cititul cu forța, când mintea ți-e ocupată să numere câte pagini au mai rămas, cititul de plăcere, fie și în brațele părintelui, chiar și atunci când ești mare și poți să citești singur, chiar e despre întâmplările din carte.
Probabil că dacă m-aș opri din cititul de seară, l-ar înlocui lejer cu o oră de stat pe tabletă. Dar nu mă las!
Dacă ești și tu în situația în care nu ai idee ce să mai faci ca să-ți convingi copilul să citească, încearcă rețeta în care adaugi la citit ceva de care copiii nu se satură, cred, niciodată: timp, atenție și tandrețe. Citește-i și transformă acest obicei în ora voastră de iubire!
Citește-i copilului cele mai drăguțe cărți pentru copii. Le găsești aici și aici.
Pentru că nu ne săturăm niciodată să vorbim despre cât e de important să le citim copiilor, iată o serie de articole pe aceeași temă pe care vi le recomandăm din suflet:
Un obicei pe care nu trebuie să îl sacrifici niciodată
Rolul poveştilor în viaţa copilului
Cum îţi încurajezi copilul să citească de plăcere?
10 moduri de a citi o frumoasă carte pentru copii mici
