O învățătoare din Capitală este de părere că orele remediale obligatorii, introduse în acest an în învățământul primar, nu îi vor ajuta pe copii, mai ales pe cei foarte mici. Consolidarea cunoștințelor după program e oboseală pe stomacul gol, e de părere cadrul didactic. Adevărata piedică în calea învățării eficiente la clasă este, însă, potrivit învățătoarei, atitudinea părinților: pun presiune pe cadrele didactice să le dea copiilor doar FB și 10, cer socoteală pentru notele mici și-i învoiesc pe copii de la școală din motive neîntemeiate.
Învățarea remedială obligatorie, una dintre măsurile recent introduse în educație, presupune un timp suplimentar în care elevii care au nevoie de ajutor consolidează ce au învățat și primesc explicații detaliate, parcurse în ritmul lor. Copiii din ciclul primar care participă la aceste ore stau la școală câte cinci ore în loc de patru, de două ori pe săptămână. Cristina Hornoiu, profesor pentru învățământul primar la o școală din Capitală, spune că, la copiii mici, după patru ore intense, curba de efort scade brusc, iar foamea, somnul sau nevoia de mișcare devin dominante. Astfel, ora aceasta, care ar trebui să repare, riscă să dăuneze: apar oboseală, rezistența scăzută, iar randamentul tinde spre zero.
În plus, pentru ca aceste măsuri să fie cu adevărat eficiente, spune învățătoarea, școala are nevoie de un regulament mai ferm privind disciplina la ore și de sprijin real din partea părinților. Redăm mai jos opinia Cristinei Hornoiu despre învățarea remedială la primar și despre condițiile în care școala poate deveni cu adevărat eficientă.
Mă uit la programul meu și mă iau cu mâinile de cap…
„În primul rând, problema este ora la care sunt fixate orele remediale. Lucrez de ani de zile suplimentar cu copiii mei: on-line, după-amiaza, de la 17:00 la 18:00, înainte de concursuri sau când simt că e nevoie de recuperare. Dar să soliciți unui copil mic să lucreze la capacitate maximă a cincea oră în programul școlar e inutil. La ora 12:00, stomacul lui e lipit de spate, curba de efort e jos, nu mai ai ce să ceri. Există motive fundamentate științific pentru care planul-cadru la clasele mici nu forțează a cincea oră decât la clasa a patra.
Școlile au clase și după-amiază. Dacă se fac ore remediale până la 13:00, îi decalezi pe elevii de după-amiază, care ajung să termine seara târziu. Mai ales dacă cuplajul pe sală implică o clasă a VII-a, cei mari pot termina și la ora 20:00! Apoi, mai e orarul. Încă se lucrează, însă nu știm cum să fixăm mai bine aceste activități. Eu mă uit la programul meu și mă iau cu mâinile de cap: dacă marțea am sport ultima oră, cum să mai adaug ore remediale după română-română-mate și apoi alergat? La clasa I nu funcționează! În plus, engleza, religia, sportul sunt fixate la nivel de școală, le primim bătute în cuie. Noi, învățătorii, bricolăm orarul nostru în jurul profesorilor, respectând parțial regulile psiho-pedagogice de construire a acestuia.
Mai bine mănâncă, doarme, iese la joacă
Opoziția noastră, a învățătorilor, nu e pentru că nu vrem să muncim. Mulți dintre noi muncim mult. Problema e ce faci în orele remediale și când să le fixezi? La pregătitoare, proiectul de metodologie vorbește și de dezvoltare personală, adaptare. Să ții un copil de 5-6 ani încă o oră, să se joace în clasă, doar ca să bifăm pe o hârtie că s-au făcut aceste ore? Mai bine mănâncă, doarme, iese în parc, se joacă liber.
Mai e nevoie și de acordul părinților pentru participarea la oră. Poate cinci copii nu vor să rămână, nu îi poate prelua nimeni o oră mai târziu. Nu poți apela la artificii să desfășori ora de învățare remedială la matematică de la 9:00 și să lași lecția de muzică și mișcare la 12:00, căci aceasta face parte din trunchiul comun și e obligatorie. Trebuie luați în calcul și copiii cu cerințe educaționale speciale, pentru care orele remediale sunt necesare, dar în nici un caz într-un program școlar atât de dificil. Mulți beneficiază de program școlar redus, la recomandarea terapeuților. Ei în niciun caz nu ar putea face față.
O soluție ar fi să ni se permită să le facem în on-line
Singura soluție logică, la primar, ar fi să ne lase on-line, după-amiaza, la ore decente – 16.00, 17.00 – după ce copilul a mâncat, s-a odihnit, s-a relaxat. Așa am garanția că cel puțin mă poate urmări. Dar nu cred că vor introduce această variantă, de teamă că «nu se fac». Însă cred că pe cap cu «poliția părinților», toată lumea le va face. Ar fi, de fapt, meditații gratuite cu doamna… Cine-ar refuza?
O decizie înțeleaptă ar fi să se facă, la modul cel mai serios, un studiu de impact al programului pe nivelul de oboseală al copiilor și să se reevalueze eficacitatea programului. În afară, în alte țări, unde ni se tot recomandă să căutăm modele, au în orar trei ore dimineața, cu pauză scurtă, urmate de o pauză mare de 30 de minute, apoi iar trei ore, pauză de prânz serioasă, o oră și apoi, eventual, recuperare. La noi nici nu s-ar putea, pentru că învățământul în două schimburi distruge sistematic orice șansă reală de modernizare din lipsa spațiului.
Un învățător la clasa I are 16 ore de predare; cu remedialele ajungi la 18. Ca să muncești 18 ore, trebuie să te pregătești 18 ore, dacă nu mai mult. Sunt copii mici, învățarea se produce prin joacă, nu deschizi manualul la pagina X și gata, faci lecția! Să regizezi un „spectacol” atractiv, amuzant, dar mai ales eficient și profund pentru învățare presupune pregătire, să sincronizezi manualul cu materialele auxiliare, cu resursele digitale, să cauți ceva potrivit. Ceea ce găsești gratuit sunt și în alte limbi sau prea detaliate din punct de vedere științific pentru vârsta copiilor. Așadar caut, aleg, adaptez. E o muncă titanică, invizibilă de la poarta școlii. Dar părinții nu înțeleg, au impresia că în clasă scuturi o baghetă magică și totul începe să se desfășoare.
Ar trebui schimbat regulamentul școlar, cu accent pe disciplină și respect
Dacă sistemul public de învățământ e în cădere liberă, este vina noastră, a tuturor. Ar trebui să strângem șurubul la evaluare, să nu mai umplem cataloagele de „10” la presiunea părinților ca să nu-și piardă copilul bursa. Sau de FB-uri, pe motiv că traumatizezi copilul dacă primește mai puțin. Ca profesor, te saturi, la un moment dat, să dai cu subsemnatul despre cum ai evaluat copilul, explicând logic criteriile de evaluare. E inutil, pentru că oricum nu vrea părintele să accepte nota opt. Degeaba îi spui acestuia: „Copilul tău nu e de 10”, căci el și l-a evaluat acasă la nota 10 și profesorul trebuie să se conformeze, competența lui de evaluator fiind astfel anulată prin presiune și intimidare.
Aici este una dintre bubele sistemului. Niciun profesor nu cred că este supărat atât de mult pe aceste două ore în plus, cât pe faptul că vin în contextul de haos în care tu ești contestat, intri în clasă și nu ai efectiv cum să te aperi. Nu mai zic că nu există respect din partea elevilor, nici dorință de învățare. Sunt clase mai mari unde profesorii nu și pot ține ora. De ce? Pentru că se găsesc doi, trei șmecheri care trebuie să arate ei cât de tari sunt, să-l îngâne, să-l jignească pe profesor și nu ai ce să le faci. Trebuie să le respecți dreptul la educație, nu îi poți da afară, căci nu are cine să-i supravegheze, regulamentul nu-ți dă nicio posibilitate de a lua o măsură drastică pentru abaterile disciplinare.
Odinioară erai exmatriculat trei zile pentru derapaje grave, cu consemnarea absențelor ca nemotivate. Scăderea notei la purtare nu mai impresionează pe nimeni și nu le pasă. Poate dacă s-ar introduce amenda pentru absența nemotivată, părintele ar deveni măcar mai atent. Să nu mai poată motiva părinții absențele din motive personale ca să nu-i scadă nota la purtare decât înainte de consemnarea acestora. Dacă elevul a lipsit fără să anunțe, atunci să-și asume amenda. Dacă vrem o școală ca afară, atunci ar trebui să fim mai atenți cum monitorizează ei frecvența, cum valorifică dosarul școlar al elevului unde se consemnează abaterile.
Muncim și cinci ore în plus, dacă respectul este real!
Luminița speranței s-a stins… Nu mai sper în intervenții mărunte și peticiri ale sistemului. Lipsa de viziune și de definire a unui ideal realizabil permite să fie distruse clase întregi pentru că nu poate fi remediat comportamentul a doi-trei «șmecheri». Noi nu mai avem instrumente reale. Cum să impui reguli, cum să desfășori activitatea, dacă regulamentul nu te sprijină? Nu o să se schimbe absolut nimic până nu se revine la un sistem de disciplină adevărat în școala românească. Muncim și cinci ore în plus, dacă respectul este real!
Altfel, se va împinge educația – pentru cei care mai cred în ea – spre un sistem paralel: la privat, cu taxe mai mici sau coplată, școli care își pot alege elevii, pot aplica reguli și, dacă nu se respectă, exmatriculează. Acolo se va duce cine vrea disciplină și școală adevărată. Aici, unde totul e gratis, rămâne haosul, iar profesorii calificați nu se vor înghesui. Asta e prăpastia spre care alunecăm dacă doar cârpim. Eu aștept să se prăbușească și, poate, o să renaștem ca pasărea Phoenix, un alt sistem care să funcționeze. Ca acum nu va mai merge multă vreme!”
