Ce spune John Hattie, expert internațional în educație, despre școala românească și predarea eficientă: „Elevul trebuie să știe că e ok să nu știe și să se audă gândind cu voce tare în clasă”

Într-un interviu acordat Totul Despre Mame, John Hattie, unul dintre liderii globali în educație, spune: „Când analizăm emoțiile elevilor în clase, emoția negativă dominantă este plictiseala. Profesorii au cauzat-o și o pot remedia.”

Laura Udrea, redactor
profesoară, la clasă, explicând copiilor
„Nu venim la școală să învățăm ce știm deja, ci ceea ce nu știm. Prin urmare, greșelile și necunoașterea trebuie să fie binevenite”, spune John Hattie. FOTO: Shutterstock

„Cea mai mare problemă în educație este curajul. Când sistemele pun accentul pe performanțe ridicate, teste naționale și conformitate, nici școlile, nici elevii nu progresează. Când sistemele investesc în dezvoltarea profesorilor, când îi ajută să cunoască impactul asupra elevilor și le creează o carieră structurată pentru a-i ajuta să avanseze de la profesori absolvenți la profesori competenți și excelenți – atunci performanța va crește rapid.” Cuvintele îi aparțin lui John Hattie, autorul celui mai amplu studiu despre învățare eficientă, unul dintre liderii globali în educație. Într-un interviu acordat Totul Despre Mame, John Hattie ne-a vorbit despre cum trebuie schimbat procesul de învățare la clasă pentru ca elevii să obțină cele mai bune rezultate. Întrebat cum putem aplica sistemul propus de el în școlile din România, cu elevi mulți și resurse puține, expertul a spus că primul pas este schimbarea modului în care se raportează profesorii la propria meserie și la actul de predare.

În weekendul 25-26 octombrie, la București, a avut loc conferința Dare to Learn 2024, un eveniment-maraton care a adus în fața audienței peste 40 de experți internaționali și naționali în educație. Printre invitații de renume s-au numărat academicieni, inovatori în tehnologie și specialiști în transformarea educației, precum John Hattie, cunoscut pentru studiile sale în Visible Learning (învățarea vizibilă). Învățarea vizibilă, un sistem implementat până acum în peste 10.000 de școli din întreaga lume, presupune implicarea activă în procesul de predare: elevii pun întrebări, iar profesorii își adaptează predarea în timp real, în funcție de feedbackul primit de la elevi.

John Hattie și studiul său despre învățarea vizibilă

Specialistul internațional în domeniul educației John Hattie, în timpul conferinței Dare to Learn 2024,
de la București. FOTO: Rareș Helici

John Hattie este directorul Institutului de Cercetare Educațională de la Universitatea din Melbourne, Australia. Anterior a fost profesor la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, unde a predat cursuri despre educație. Este un cercetător renumit în domeniul educației, cunoscut pentru că a dezvoltat un model de evaluare pentru a măsura impactul învățării. Studiul său, Vizible Learning (2008), este o sinteză masivă a cercetărilor educaționale, bazată pe sute de meta-analize care au evaluat ce funcționează cel mai bine pentru a îmbunătăți rezultatele educaționale. Acest studiu este considerat una dintre cele mai mari analize ale factorilor care influențează învățarea. Potrivit cercetării, feedbackul, interacțiunea profesor-elev și învățarea reciprocă sunt factorii cu cel mai mare impact, în timp ce elemente precum mărimea clasei și resursele fizice au, conform analizei sale, un impact mai redus.

Totul Despre Mame: Visible Learning a avut un impact transformator asupra sistemelor educaționale din întreaga lume. Pentru cei mai puțin familiarizați cu acest concept, puteți explica pe scurt ce înseamnă Visible Learning și ce v-a inspirat să dezvoltați acest model?

John Hattie: Lucrarea se bazează pe mai mult de 2.500 de meta-analize (sinteze statistice ale studiilor) și aproximativ 300 de milioane de studenți la nivel mondial. Scopul este de a face vizibilă învățarea pentru elevi și profesori, astfel încât profesorii să vadă învățarea prin ochii elevilor, iar elevii să învețe să devină propriii lor profesori. Totul începe prin a stabili clar obiectivele unei lecții de succes, în care metodele de predare și învățare sunt aliniate cu conținutul care trebuie predat, apoi cu rezolvarea problemelor, cu profunzimea învățării și cu o evaluare continuă a impactului predării. Când profesorii se concentrează pe evaluarea efectului predării, elevii sunt cei care câștigă. Climatul trebuie să fie unul sigur și primitor, în care erorile să fie binevenite, în care elevilor să li se predea strategii de învățare și de concentrare pe progres.

Din experiența dumneavoastră, ce caracteristici sau nevoi unice definesc generația actuală de elevi și cum diferă de generațiile anterioare?

Toți elevii pot învăța, iar rolul nostru este să-i invităm să învețe ceea ce considerăm că este valoros. Generația actuală poate experimenta bucuria învățării în clasă la fel ca în jocurile video și sport. Ei sunt mult mai sociali, de obicei în mediul online, și, prin urmare, trebuie să-i învățăm respectul față de sine și ceilalți, abilitățile și încrederea de a lucra în grupuri, dar și cum să evalueze veridicitatea afirmațiilor, să analizeze calitatea acestora, să pună întrebări profunde și să facă alegeri înțelepte – mult mai mult decât în cazul generațiile anterioare.

Cum abordează Visible Learning nevoia tot mai mare de învățare personalizată și centrată pe elev, abordări din ce în ce mai importante pentru elevii de astăzi?

Nu sunt un fan al acestor termeni, deoarece adesea implică faptul că un elev trebuie să lucreze individual, că predarea devine personalizată și că se pune accent pe instruirea individuală. Acestea au efecte foarte reduse asupra performanței. Noi vorbim despre a învăța elevii să își gestioneze propria învățare – ceea ce presupune să ținem cont de nevoile fiecărui elev, de abilitățile de a lucra cu alții, de dezvoltarea abilităților de a pune întrebări și de a asculta, dar și de a ajuta elevul să își evalueze statutul actual, progresul către succes și selecția instrumentelor pentru a învăța și a se dezvolta.

Odată cu transformarea digitală, care redefinește modul în care elevii accesează informația, ce rol are tehnologia în cadrul Visible Learning pentru a spori implicarea și eficiența pentru această generație?

Au existat mii de studii despre tehnologie începând din 1970 și, în ciuda creșterii uriașe a răspândirii și puterii computerelor, efectele asupra învățării au rămas sistematic sub media tuturor influențelor. Apariția AI (inteligența artificială, precum ChatGPT) este cea mai mare schimbare din viața mea, dar va mai dura până va fi bine primită în școli. AI poate reduce povara volumului de muncă al profesorilor, poate îmbunătăți planificarea lecțiilor și evaluarea lecțiilor cu aproximativ 80%, dar restul de 20% trebuie încă controlați de profesor.

Precum alte tehnologii, va putea face orele mai eficiente, fără însă a aduce mari îmbunătățiri în ccea ce privește eficacitate (n.r.: Eficiența se referă la utilizarea optimă a resurselor – timp, efort – pentru a obține un rezultat dorit. Spre exemplu, dacă un profesor reușește să finalizeze un plan de lecție în timp record folosind tehnologia pentru a economisi timp, aceasta este o acțiune eficientă. Eficacitatea se referă capacitatea de a atinge obiectivele sau rezultatele dorite, indiferent de resursele folosite. Altfel spus, dacă un program educațional îmbunătățește semnificativ performanțele elevilor, acesta este considerat eficace, chiar dacă a necesitat un buget mare și multe resurse.)

Trebuie să luăm urgent în considerare abilitățile pe care să le predăm elevilor și profesorilor pentru a utiliza IA în cel mai optim mod cu putință (cum ar fi să formuleze întrebări edificatoare, să evalueze corect răspunsurile greșite ori dacă rezultatul este suficient de bun, dar și să colaboreze cu alții pentru a critica în mod colectiv răspunsurile IA și reacțiile noastre).

Învățarea socio-emoțională a câștigat o atenție semnificativă recent, mai ales cu presiunile pe care le întâmpină această generație. Cum poate fi adaptat Visible Learning pentru a sprijini mai bine dezvoltarea emoțională și socială a elevilor în mediul educațional actual?

Școlile sunt responsabile pentru aspectele sociale și emoționale ale învățării, dar nu trebuie să cerem educatorilor să devină acum psihologi și asistenți sociali. Când analizăm emoțiile elevilor în clase, emoția negativă dominantă (de departe!) este plictiseala. Profesorii au cauzat-o, și dacă știu că se întâmplă, o pot remedia. Plictiseala rezultă, în principal, din lipsa provocării adecvate. Elevii sunt motoare ce pot fi îmbunătățite, își doresc să progreseze și să fie provocați, dar de multe ori activitatea se rezumă doar la „a face” fără provocare sau fără nicio urmă de progres. De aceea, Visible Learning pune accentul pe profesorii care caută dovezi despre impactul lor asupra învățării elevilor (progresul performanțelor, emoții, etc.).

Mulți elevi de astăzi apreciază feedbackul imediat și progresul tangibil. Cum putem folosi Visible Learning în acest scop și ce strategii ajută profesorii să mențină elevii motivați?

Feedbackul este foarte puternic, dar și foarte variabil (o treime din feedback poate fi negativ). Cheia o reprezintă feedbackul rapid despre conținut și feedbackul întârziat, atunci când elevii rezolvă probleme; apoi e important feedbackul despre „ce urmează”, alături de corectări și indicii; laudele diluează feedbackul despre muncă; și cel mai eficient feedback este cel care este auzit, înțeles și util. Concentrați-vă feedbackul pe modalități de îmbunătățire!

Feedbackul a fost identificat ca fiind una dintre cele mai importante strategii în Visible Learning. Într-un context în care profesorii pot avea clase mari și resurse limitate, cum pot educatorii să implementeze feedback de înaltă calitate?

Mulți profesori oferă deja feedback excelent în clase mari, de ce nu putem toți? Studiile arată că există mai puțin feedback în clasele cu mai puțin elevi. Este o chestiune de priorități să lucrăm cu elevii astfel încât aceștia să audă și să caute feedbackul, să-l înțeleagă și să acționeze potrivit lui, iar acest feedback poate veni de la profesori, colegi, IA și multe alte surse. Modelul nostru Visible Learning a fost implementat atât în clase foarte mari, cât și în clase cu mai puțini elevi, în locuri cu resurse bogate, dar și foarte restricționate, în întreaga lume, și aceste condiții contează prea puțin – contează mai puțin ce fac profesorii, ci, mai degrabă, cum gândesc ei despre ceea ce fac.

O preocupare în multe sisteme educaționale, inclusiv în România, este motivația elevilor. Cum abordează Visible Learning această problemă și ce strategii pot ajuta profesorii să inspire elevii care se simt deconectați?

Toți elevii vin la clasă cu o mare cantitate de motivație; dar unii nu vor să investească această cantitate în ceea ce predăm noi. De aceea, trebuie să facem clasele noastre sigure, de încredere și primitoare pentru ca ei să învețe. Aproape toți elevii prosperă atunci când există o provocare adecvată, când își cunosc propriul nivel de înțelegere și criteriile de succes. Și cu toții ne bucurăm să știm că progresăm, că există resurse (de exemplu, profesori) în care avem încredere pentru a ne dezvolta. Creșterea motivației se întâmplă când înțelegem că profesorul este prietenul care ne ajută să ne perfecționăm, nu judecătorul ori juriul nostru.

Ce rol joacă părinții într-un mediu de învățare vizibilă și cum pot școlile din România să implice părinții mai eficient în procesul de învățare a copiilor lor?

Cercetările noastre despre învățarea vizibilă arată că părinții NU sunt primii profesori, dar pot fi primii învățăcei. Pe măsură ce părintele învață, copiii îi imită. Trebuie să le arătăm părinților cum arată învățarea în sălile de clasă excepționale, cum pot ajuta la stabilirea unor provocări adecvate, la oferirea de feedback de îmbunătățire. Și, cel mai important, la trăirea bucuriei învățării acasă. Predarea necesită abilități foarte specifice și detaliate, și un accent pe un curriculum național, lucruri care de multe ori nu sunt accesibile părinților. Așadar, nu dați teme care implică părinții, ci teme care permit elevilor să exerseze ceva ce a fost deja predat la școală. Discutați cu părinții despre cum predați, cum oferiți feedback, cum îi învățați pe copii să interpreteze feedbackul și notele primite. Și vorbiți cu părinții despre bucuria învățării în clasă.

Ce sfaturi practice ați oferi profesorilor români pentru a întări relațiile dintre elevi și profesori și pentru a crea un mediu de învățare propice?

Relațiile profesor-elev și elev-elev sunt esențiale pentru că în contextul unor relații bune elevii știu că este sigur să nu știe, să facă greșeli și să se audă pe ei înșiși și pe alții gândind cu voce tare în clasă. Nu venim la școală să învățăm ce știm deja, ci ceea ce nu știm. Prin urmare, greșelile și necunoașterea trebuie să fie binevenite. Profesorilor, evaluați-vă clasa prin prisma greșelilor – căutați-le și acceptați-le, discutați-le – deoarece învățarea este un proces dificil, plin de greșeli, iar prezența lor este cheia progresului în învățare!

Ce provocări ați observat în implementarea Visible Learning în alte sisteme educaționale și cum se pot pregăti profesorii români pentru a aborda aceste provocări?

În fiecare școală și sistem există deja profesori pasionați și inspirați care folosesc multe dintre ideile Visible Learning. Treaba noastră, a celor de la Visible Learning, este să vedem dacă liderii noștri au curajul de a identifica acești profesori, de a forma o coaliție cu ei și de a invita și pe alții să li se alăture. Cea mai mare problemă în educație este curajul. Când sistemele pun accentul pe performanțe ridicate, teste naționale și conformitate, nici școlile, nici elevii nu progresează. Când sistemele investesc în învățarea profesională a profesorilor îi ajută să își cunoască impactul asupra elevilor și le creează o carieră structurată pentru a-i ajuta să avanseze de la profesori absolvenți la profesori competenți și excelenți – atunci performanța va crește rapid.

Este regretabil că părinților români li se spune că școlile cu performanțe ridicate sunt școli bune, deoarece știm cum se obțin astfel de școli – selectând elevi străluciți, dintre care mulți (dar nu toți) progresează repede. Chiar dacă progresează puțin, aceste școli tot ar arăta ca fiind „bune”. Peste tot în țară, profesorii și școlile care primesc elevi cu rezultate scăzute depășesc performanțele celor care aleg elevi cu rezultate bune. Acestea sunt cele mai bune școli din țară, acolo mi-aș trimite copiii. Progresele mari sunt cele care contează, iar testele naționale ascund acest factor esențial.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa