Dragul meu,
Știi, îmi tremură mâinile acum când scriu. Nu de la cafeaua pe care am băut-o în exces de emoție, ci de la gândul că intri acum în prima ta bătălie pe bune: Evaluarea Națională! Nu știu cum a zburat timpul ăsta: parcă ieri îți legam șireturile și te întrebam ce vrei să devii când vei fi mare (Batman sau spion spuneai). Și uite-te acum: primul tău examen mare, primul tău bilet de acces spre lumea adulților (pe care te rog să o iei cu porția, nu te grăbi, că nu e așa delicioasă cum pare!).
Vreau să știi un lucru simplu, dar imens: sunt atât de mândră de tine! Mă uit la cât ai învățat, la cât de mult ai tocit pentru că n-ai avut încotro, la cum ai tras de tine să mai faci un test când erai epuizat și tot ce îți doreai de fapt era să te uiți la meme-uri cu pisici care cad de pe canapea. Îți admir curajul! Felul în care ai rezistat la orele de la școală, la meditații, la teme interminabile, la lecturi greoaie. Știu că nu ți-a fost ușor să înveți definiții abstracte când, în sufletul tău, ai fi vrut să fii afară, să joci fotbal cu prietenii.
Mă tot întreb de câteva zile dacă am făcut tot ce trebuia. Dacă am fost lângă tine suficient, dar nu prea mult. Dacă te-am încurajat destul, dar nu te-am sufocat. Dacă ai știut mereu că eu te iubesc pentru ce EȘTI, nu pentru cât de bine înveți formule, comentarii, definiții. Știu că uneori am pus pe umerii tăi mai multe așteptări decât pe lista de cumpărături de Crăciun. Îmi pare rău pentru serile când te-am întrebat de trei ori dacă ai mai rezolvat încă o fișă, dacă ai mai citit încă un capitol. Încerc să cresc și eu odată cu tine, să fiu o mamă mai relaxată și să te ajut să înțelegi că tu ești mult mai mult decât o notă pe o foaie de examen.
Îți spun sincer: când eram de vârsta ta, am dat și eu examen cu stomacul lipit de emoții. Îmi era teamă că dacă iau notă mică îmi voi dezamăgi părinții și gata, îmi pierd dreptul la iubire. Vreau să știi ceva foarte clar: eu te iubesc la fel și dacă iei 5, și dacă iei 10 și chiar și dacă ai lua 100. Te iubesc pentru tot ceea ce ești tu: pentru bunătatea ta, pentru umorul tău, pentru mintea ta exploratoare, pentru felul în care îți ajuți prietenii. Și mai am un secret: când îți spun că vreau să reușești, nu o fac pentru că vreau să trăiești viața mea mai bine. Nu, dragul meu! Vreau să-ți trăiești propria viață — să-ți găsești drumul, prietenii, pasiunile, să râzi mult, să plângi când trebuie, să visezi enorm și să te ridici de fiecare dată când viața te va trânti.
Acest examen îți va deschide uși. Îți doresc să crezi în tine, să nu-ți fie teamă să visezi departe și să fii convins că munca ta va fi răsplătită. Și să nu uiți niciodată: cu sau fără notă mare, cu sau fără coroniță, ușa inimii mele va fi mereu larg deschisă pentru tine.
Te iubesc infinit și încă o dată pe atât,
Mama — alias șefă la îmbrățișări norocoase înainte de examen.
PS: Să scrii frumos, să citești de două ori enunțul, să bei apă…
