Ce este profesorul de sprijin și care sunt elevii care beneficiază de ajutorul lui

Georgiana Mihalcea, redactor
profesor de sprijin lucreaza cu un elev
Una dintre sarcinile principale ale profesorului de sprijin este să adapteze materialele didactice pentru a le face accesibile elevilor cu diverse dificultăți. FOTO: Shutterstock

Profesorul de sprijin este acea persoană calificată care oferă sprijinul necesar elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) pentru o cât mai bună integrare într-o școală de masă, dar și pentru a-și atinge potențialul maxim. Acesta îl poate însoți pe copil la activitățile din clasă, dar poate lucra cu el și individual, evaluându-l constant și adaptându-i materia la nivelul său de înțelegere.

În România, numărul elevilor cu cerințe educaționale speciale din învățământul de masă aproape s-a triplat în ultimii 5 ani, ajungând la 51.784 în anul școlar 2023-2024. Pe de altă parte, numărul profesorilor de sprijin nu acoperă nevoile elevilor. În anul școlar anterior erau angajate doar 1852 astfel de cadre didactice. De exemplu, în județul Galați, unui profesor de sprijin îi revin 140 de elevi cu CES din învățământul de masă, în loc de 8-12 elevi, cât prevede legea.

Ce este profesorul de sprijin?

Profesorul de sprijin este un cadru didactic specializat care oferă suport educațional individualizat elevilor cu dizabilități sau cu diverse dificultăți de învățare, comportament sau adaptare socială. Misiunea principală a acestuia este să ajute elevii să își atingă potențialul maxim în cadrul unei școli de masă, respectând principiile educației incluzive.

Profesorul de sprijin colaborează îndeaproape cu profesorii de la clasă, părinții și alți specialiști (psihologi, logopezi, terapeuți) pentru a elabora strategii educaționale adaptate nevoilor fiecărui copil. De asemenea, acesta poate interveni direct în procesul de predare-învățare, învățând copilul într-un ritm personalizat sau oferindu-i alternative pedagogice.

Atribuțiile profesorului de sprijin

Atribuțiile unui profesor de sprijin sunt variate și complexe, având în vedere că fiecare elev cu CES are nevoi educaționale diferite. Potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și Ordinului nr. 5577/2011, care reglementează organizarea și funcționarea serviciilor de sprijin educațional, principalele responsabilități ale unui profesor de sprijin includ:

  • Evaluarea nevoilor elevilor: Profesorul de sprijin participă la evaluarea inițială a elevilor cu CES, pentru a identifica dificultățile acestora și pentru a contribui la întocmirea planului educațional personalizat (PEP). Această evaluare poate include analize detaliate ale abilităților cognitive, sociale și emoționale ale elevului, precum și ale modalităților în care acesta interacționează cu mediul școlar.
  • Elaborarea și implementarea planului educațional personalizat (PEP): Profesorul de sprijin, în colaborare cu profesorii de la clasă, psihologii școlari și părinții, întocmește un plan educațional personalizat pentru fiecare elev cu CES. Acest plan conține obiective educaționale, strategii și resurse adaptate nevoilor specifice ale copilului.
  • Asistența la clasă: În timpul orelor de curs, profesorul de sprijin poate oferi suport direct elevului cu CES, intervenind punctual în activitățile educaționale. De exemplu, poate adapta conținutul lecției la nivelul de înțelegere al copilului, poate explica materialul într-un mod mai accesibil sau poate folosi metode alternative de predare.
  • Consilierea și sprijinirea profesorilor de la clasă: Profesorul de sprijin are, de asemenea, rolul de a consilia și îndruma profesorii de la clasă în privința celor mai bune practici și strategii de predare pentru a integra cât mai bine elevii cu nevoi educaționale speciale. Acesta poate oferi sugestii despre cum să adapteze materialele didactice, despre modalități de gestionare a comportamentelor dificile sau despre tehnici de motivare a elevilor care întâmpină dificultăți de învățare.
  • Colaborarea cu părinții: Profesorul de sprijin joacă un rol important și în comunicarea cu părinții. El le oferă acestora informații despre progresul educațional al copilului, dar și recomandări despre cum pot sprijini procesul de învățare acasă. De asemenea, este un partener în dezvoltarea relației dintre școală și familie, având în vedere că o bună colaborare între aceștia este crucială pentru succesul educațional al copilului.
  • Adaptarea materialelor didactice: Una dintre sarcinile principale ale profesorului de sprijin este să adapteze materialele didactice pentru a le face accesibile elevilor cu diverse dificultăți. De exemplu, un copil cu dificultăți de citire ar putea avea nevoie de texte simplificate sau cu imagini explicative, în timp ce un copil cu dificultăți motorii poate avea nevoie de materiale care să îi fie ușor de manevrat.
  • Suport emoțional și comportamental: Pe lângă asistența didactică, profesorul de sprijin oferă elevilor și suport emoțional, ajutându-i să își dezvolte încrederea în sine și să își gestioneze emoțiile. Acesta colaborează și cu psihologul școlii pentru a adresa dificultățile comportamentale care pot apărea, lucrând pentru a crea un mediu de învățare pozitiv și incluziv.
  • Monitorizarea progresului: Profesorul de sprijin monitorizează constant evoluția elevului și efectuează ajustări în PEP ori de câte ori este necesar. Acest proces presupune întâlniri periodice cu toți factorii implicați – profesori, părinți, consilieri și, uneori, chiar elevul – pentru a evalua rezultatele obținute și a ajusta obiectivele.
  • Asistență în tranziții: Un alt rol important este sprijinul în timpul tranzițiilor, fie că este vorba despre trecerea de la grădiniță la școală sau de la ciclul primar la cel gimnazial. Profesorul de sprijin se asigură că aceste etape sunt gestionate cu grijă, pentru a reduce impactul asupra copilului și a facilita adaptarea.

Ce studii trebuie să aibă un profesor de sprijin?

Profesorii de sprijin trebuie să aibă studii de specialitate în domeniul educației speciale (pedagogie specială), mai exact cursuri universitare de licență și masterat în cadrul facultăților de științe ale educației sau pedagogie specială. De asemenea, se recomandă ca profesorii de sprijin să urmeze cursuri suplimentare de formare continuă, pentru a se perfecționa în domenii precum: psihopedagogie, neuropsihologie sau tehnici moderne de intervenție educațională.

Cadrul legislativ care reglementează formarea și activitatea profesorilor de sprijin este Legea educației naționale nr. 1/2011 și ordinele Ministerului Educației Naționale care stabilesc normele pentru angajarea cadrelor didactice în învățământul special și integrat. De asemenea, pentru a putea ocupa un post de profesor de sprijin, este necesar să obțină calificarea didactică specifică, să treacă prin examenul de titularizare și să participe la evaluări periodice.

Cum poate avea un copil un profesor de sprijin?

Accesul unui elev la un profesor de sprijin începe prin identificarea nevoilor educaționale speciale ale copilului. În majoritatea cazurilor, părinții sau cadrele didactice de la clasă sunt cei care observă dificultăți în dezvoltarea cognitivă, socială sau emoțională a elevului. Aceștia pot solicita o evaluare de specialitate la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE/ CMBRAE) care va stabili dacă elevul necesită servicii educaționale speciale și, prin urmare, dacă are nevoie de un profesor de sprijin.

Pe baza evaluării realizate de CJRAE, se va elibera un certificat de orientare școlară și profesională, se va întocmi un plan de intervenție, iar școala va solicita sprijinul unui profesor specializat. Acest proces este reglementat de Ordinul nr. 5577/2011 și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care subliniază că fiecare copil are dreptul la educație, inclusiv la sprijin specializat în funcție de nevoile sale.

În general, profesorul de sprijin este alocat în funcție de numărul de elevi cu nevoi speciale dintr-o anumită unitate de învățământ. În medie, un profesor de sprijin poate lucra cu 4-8 elevi, în funcție de gravitatea dificultăților acestora și de specificul intervenției necesare.

Diferența între profesorul de sprijin și profesorul itinerant

Este important să facem distincția între profesorul de sprijin și profesorul itinerant, deși adesea cei doi termeni sunt folosiți interschimbabil. Deși au roluri similare în sprijinirea elevilor cu nevoi speciale, există diferențe semnificative în privința modului în care își desfășoară activitatea.

Profesorul de sprijin lucrează, de obicei, în cadrul unei singure școli sau clase, oferind suport educațional direct elevilor care au fost identificați ca având nevoie de ajutor suplimentar. El colaborează îndeaproape cu profesorii de la clasă și intervine în timpul orelor de curs pentru a adapta metodele și materialele educaționale.

Profesorul itinerant, pe de altă parte, își desfășoară activitatea în mai multe școli, oferind suport educațional la distanță pentru elevii cu dizabilități sau cu nevoi speciale. Aceștia pot lucra cu copii care locuiesc în zone izolate sau care nu pot frecventa regulat școala din cauza unor dizabilități fizice sau a altor probleme medicale. Profesorii itineranți călătoresc între școli sau chiar oferă lecții la domiciliul elevului. Conform Ordinului nr. 5577/2011, profesorii itineranți sunt alocați pentru elevii care nu pot beneficia de serviciile unui profesor de sprijin din cauza unor limitări geografice sau de resurse.

Cadrul legislativ și reglementările în România

În România, activitatea profesorilor de sprijin și itineranți este reglementată printr-un cadru legislativ clar, menit să asigure accesul la educație pentru toți copiii, indiferent de nevoile lor speciale. Printre cele mai importante acte normative se numără:

  • Legea educației naționale nr. 1/2011, care reglementează organizarea sistemului educațional și prevede integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale în învățământul de masă, oferindu-le servicii educaționale și de sprijin specializate.
  • Ordinul nr. 5577/2011, care stabilește organizarea și funcționarea serviciilor de sprijin educațional, inclusiv alocarea profesorilor de sprijin și itineranți.
  • Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care subliniază dreptul la educație și la servicii speciale pentru copiii cu dizabilități sau cu alte dificultăți de adaptare.
  • Ordinul nr. 1985/2016 privind evaluarea și certificarea competențelor elevilor cu CES, care reglementează procedurile prin care elevii cu nevoi speciale beneficiază de evaluare și intervenție specializată.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa