Un elev care primea constant 10 la matematică știa să rezolve exercițiile asemănătoare celor lucrate în clasă, dar se bloca atunci când trebuia să folosească aceleași cunoștințe într-o problemă formulată diferit sau într-un context diferit. Prin urmare, nu avea un nivel considerat de noile standarde „avansat”. Este una dintre constatările făcute de Lăcrămioara Lovin, profesor învățământ primar din județul Bacău, după ce a testat la clasă standardele naționale de evaluare ce intră în vigoare în acest an. „Copiii știau formula și știau să o aplice atunci când exercițiul era asemănător cu cele lucrate în clasă, dar, dacă situația era prezentată diferit, nu știau de unde să înceapă”, spune cadrul didactic într-un interviu pentru Totul Despre Mame.
Școala Gimnazială Berești-Tazlău, unde predă ea, are clase de la pregătitoare până la a VIII-a și a fost una dintre unitățile de învățământ selectate de Ministerul Educației într-un program pilot de aplicare a noilor repere înainte ca acestea să devină obligatorii la nivel național, în anul școlar 2026-2027. Standardele naționale de evaluare descriu ce trebuie să știe și să poată face un elev, în raport cu competențele prevăzute de programa fiecărei discipline, pe trei niveluri de performanță:
- de bază – când copilul demonstrează competențele minime în contexte familiare, dar are nevoie de sprijin constant;
- consolidat – când folosește ceea ce a învățat în contexte variate și mai are nevoie doar ocazional de ajutor;
- avansat – când poate transfera cunoștințele în situații complexe și lucrează autonom.
Implementarea acestora la clasă îi va ajuta pe profesori să știe exact ce așteptări trebuie să aibă de la elevi și să îi evalueze obiectiv, în funcție de progresul lor, de gradul în care stăpânesc materia parcursă și de competențele acumulate. Se elimină astfel subiectivismul profesorului, diferențele de notare între școli și discriminările.
Folosind noile standarde, Lăcrămioara Lovin a observat diferențe între rezultatul general al unui copil și competențele pe care le stăpânea în realitate. „Pentru mine, aplicarea standardelor a însemnat, în primul rând, o schimbare de perspectivă: nu m-am concentrat doar pe nota obținută, ci și pe competențele demonstrate de elev și pe ceea ce mai are nevoie să învețe pentru a progresa”, spune Lăcrămioara Lovin.
TOTUL DESPRE MAME: La ce materii ați aplicat noile standarde de evaluare la clasa dumneavoastră și cum?
Școala Gimnazială Berești-Tazlău, județul Bacău
Prof. Lăcrămioara Lovin: Am aplicat treptat standardele de evaluare la matematică, la clasa a II-a. Nu am renunțat la testele obișnuite, dar am început să le concep și să le adaptez pornind de la descriptorii din standarde. Am formulat itemii astfel încât să pot verifica mai exact ce știe și ce poate face elevul la nivelul respectiv. Am urmărit ca evaluarea să fie mai clar orientată spre competențele pe care elevii trebuie să le dobândească.
Am folosit standardele și pentru evaluarea lucrărilor obișnuite, nu doar pentru testele concepute special. Acestea m-au ajutat să înțeleg mai bine rezultatele elevilor, să identific nivelul la care se află fiecare și să observ mai clar dificultățile pe care le întâmpină.
Ce ați observat concret?
Prof. Lăcrămioara Lovin: În urma evaluărilor, elevii s-au distribuit diferit între cele trei niveluri de performanță: „de bază”, „consolidat” și „avansat”. Nivelul de performanță nu a coincis întotdeauna cu rezultatul general al evaluării. Am avut și elevi care primeau constant FB, dar care, la anumite competențe, nu atingeau nivelul „avansat”.
Ne puteți da un exemplu?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Am avut un elev, pe care îl voi numi A., care obținea constant FB la matematică. La prima vedere, părea că stăpânește foarte bine materia. Când am analizat însă competențele separat, am constatat că la nivelul „avansat” nu reușea întotdeauna să ajungă. De exemplu, rezolva foarte bine exercițiile și problemele de tip cunoscut, aplica corect algoritmii învățați și obținea rezultate bune la testele clasice. În schimb, atunci când îi propuneam o problemă mai complexă, care necesita să aleagă singur strategia de rezolvare, să explice de ce a ales-o sau să transfere cunoștințele într-o situație nouă, întâmpina dificultăți.
Într-o astfel de situație, deși nota finală putea fi 9, pentru competența privind rezolvarea unor situații-problemă noi l-am încadrat la nivelul „consolidat”, iar la unele aspecte chiar la „de bază”. Practic, el știa foarte bine „cum se face” atunci când recunoștea tipul de exercițiu, dar avea dificultăți în a explica raționamentul și în a găsi o soluție atunci când sarcina era mai puțin familiară.
Ce alte dificultăți au devenit vizibile prin această formă de evaluare?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Am constatat că unii elevi reușeau să reproducă foarte bine informațiile învățate, dar întâmpinau dificultăți atunci când trebuiau să le aplice într-o situație nouă, să explice un răspuns sau să argumenteze. Elevi notați frecvent cu 9 și 10 (FB) care, la evaluări obișnuite, rezolvau corect exercițiile și demonstrau că stăpânesc noțiunile învățate, aveau dificultăți când am introdus însă o sarcină în care trebuia să aplice cunoștințele într-un context diferit și să explice cum a ajuns la răspuns. Știau formula și știau să o aplice atunci când exercițiul era asemănător cu cele lucrate în clasă, dar, dacă situația era prezentată diferit, nu știau de unde să înceapă.
Au existat și situații în care elevii nu aveau neapărat probleme de cunoștințe, ci de înțelegere a cerinței. La un item în care li se cerea să compare două situații și să își argumenteze răspunsul, unii elevi ofereau doar rezultatul final, fără să prezinte argumentele. În cazul lor, știau informația, dar nu reușeau să construiască un răspuns complet și să îl susțină. Un alt aspect observat a fost dificultatea de transfer. Elevii puteau rezolva corect un exercițiu după model, dar obțineau rezultate mai slabe atunci când trebuiau să utilizeze aceeași cunoștință într-o situație nouă.
Cum le-ați explicat părinților că un copil care primește FB poate să nu se afle la nivelul „avansat” la toate competențele?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Prin exemple concrete din lucrările copilului, arătându-le ce a rezolvat corect și unde a întâmpinat dificultăți. Când le-am prezentat rezultatele pe competențe, le-am explicat că elevul se descurca foarte bine la exercițiile de tip cunoscut, dar avea dificultăți atunci când trebuia să aplice cunoștințele într-o situație nouă sau să-și argumenteze soluția. Din acest motiv, la unele competențe era la nivelul „consolidat”, chiar dacă nota generală era 9 (FB).
Le-am explicat părinților că „de bază” înseamnă că elevul deține achizițiile esențiale, dar are încă nevoie de sprijin și exersare; „consolidat” înseamnă că poate utiliza cunoștințele și deprinderile în mod relativ sigur în situații cunoscute; iar „avansat” presupune un grad mai mare de autonomie, aplicarea cunoștințelor în situații noi, argumentare și transfer.
Am subliniat faptul că aceste niveluri nu trebuie privite ca o traducere directă a notelor. De exemplu, o notă de 9 (FB) nu înseamnă automat că elevul este „avansat” la toate competențele. Un elev poate avea o medie foarte bună, dar să aibă anumite competențe care sunt încă în curs de consolidare.
Cum au reacționat părinții?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Părinții obișnuiți să vadă note de 9 și 10 (FB) considerau, în mod firesc, că acesta stăpânește foarte bine toată materia. La început, unii au fost surprinși, mai ales atunci când nivelul indicat de standarde nu corespundea cu imaginea pe care și-o formaseră pe baza notelor. Am avut situații în care părinții au întrebat: „Dacă are 9 sau 10, cum poate să nu fie la nivel avansat?”. În timp, am observat că această modalitate de prezentare a rezultatelor a fost mai ușor de înțeles pentru părinți, deoarece au putut vedea nu doar o notă, ci o imagine mai clară asupra progresului copilului și asupra lucrurilor pe care le mai are de îmbunătățit.
Ce ați schimbat la clasă după ce ați identificat aceste dificultăți?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Am intervenit concret, nu doar am consemnat rezultatele evaluării. Am reluat anumite conținuturi, dar nu în aceeași formă în care fuseseră predate inițial. Am introdus mai multe exerciții aplicative, întrebări deschise, sarcini diferențiate și situații-problemă, astfel încât elevii să folosească ceea ce învățaseră în contexte noi și să își explice raționamentul, nu doar să ofere răspunsul corect.
În cazul elevului despre care am vorbit, dificultatea apărea mai ales la aplicarea cunoștințelor și la explicarea modului de rezolvare. Am lucrat individual cu el, pornind de la situații simple și crescând treptat gradul de dificultate. L-am încurajat să explice cu propriile cuvinte fiecare etapă a rezolvării, nu doar să scrie rezultatul. După o perioadă, a devenit mai sigur pe el și a început să rezolve mai bine și exercițiile care nu semănau cu modelele lucrate în clasă.
Bine-venite au fost și activitățile remediale în grupuri mici, organizate în funcție de dificultățile identificate. Am folosit timpul pentru consolidarea competențelor la care elevii aveau probleme, nu pentru repetarea mecanică a întregii materii.
Cine trebuie să intervină atunci când evaluarea arată că un copil are asemenea lacune: școala sau familia?
Prof. Lăcrămioara Lovin: Principala responsabilitate a școlii este să identifice lacunele, să adapteze predarea, să ofere sprijin și să urmărească progresul elevilor. Am discutat rezultatele și în colectivul de profesori, astfel încât intervențiile să fie cât mai coerente. Familiei i-am solicitat în primul rând sprijin și colaborare. Le-am explicat părinților unde sunt dificultățile copilului și le-am recomandat să încurajeze lectura, exercițiul și lucrul constant acasă, fără a transforma acest lucru într-o presiune suplimentară. Familia trebuie să susțină demersul școlii, însă intervenția educațională propriu-zisă și monitorizarea progresului rămân în responsabilitatea noastră, a profesorilor.
